Ne aducem aminte de ei doar de 1 iunie. Atunci toata lumea – de la profesori, ONG-uri pana la autoritati locale si centrale, politicieni si oameni de afaceri fac parada cu sentimentele care-i anima pentru micuti. Se dau bomboane, prajituri, se pregatesc spectacole, se spun poezii si se fac poze. Dupa miezul noptii de 1 iunie, totul dispare ca in povestea Cenusaresei. De a doua zi totul reintra in normal.
Copii lasati in grija dirigintilor
Impinsi de nevoile materiale, unul dintre parinti sau ambii aleg sa plece la munca in strainatate, sperand ca astfel le va oferii odraslelor lor tot ce isi doresc, uitand de multe ori ca o fotografie, o imagine de carton, nu le poate tine locul celor ar trebui sa le fie alaturi, sa ii creasca.
„Directorii si dirigintii trebuie sa aiba grija de elevi in lipsa parintilor. Ei sunt obligati sa-i consilieze si indrume pe copii sa-si continue studiile cel putin in ciclul inferior al liceului si in scolile de arte si meserii. Elevii care au treminat clasa a opta si care au un parinte sau chiar ambii plecati la munca in strainatate aleg de multe ori sa-i urmeze pe cei care le-au dat viata acolo, aiurea, abandonand scoala” a marturisit Brandusa Popescu, inspector general adjunct in cadrul ISJ Bacau.
Chiar daca adultii au grija de acolo, de departe, ca odraslelor lor sa nu le lipseasca nimic din punct de vedere al alimentatiei, igienei, lucrurilor necesare la scoala sau pentru joaca, copiii cu parinti de carton se simt abandonati. Acesti copii, cu toate ca se pare ca au de castigat prin cresterea nivelului de trai, ei au numai de pierdut.
Lipsa de afectivitate din partea celor care i-au adus pe lume e cea mai mare pierdere a lor. Parintii cred de multe ori ca hainele de firma si telefoanele mobile le pot tine locul cat timp stau departe de copii. Increderea in sine scade atunci cand mama sau tata nu este prin preajma sa il tina pe copil de mana la o serbare pentru care s-a pregatit zile si nopti, sau la un concurs scolar unde are nevoie tocmai de incurajarile unui parinte.
„Orice modificare din viata unui copil se poate verifica prin performanta scolara. Absenta unui parinte, schimbarea domiciliului sau a scolii duc la scaderea rezultatelor scolare pentru o perioada mai mica sau mai mare de timp. Se observa scaderea notelor, elevul nu se mai implica in activitatile scolare, nu-l mai intereseaza relatiile cu dascalii, incepe sa chiuleasca”, a mai spus Brandusa Popescu.
Statisticile spun una, realitatea e alta
Fenomenul de abandon scolar a luat amploare o data cu migrarea romanilor in strainatate unde, mai devreme sau mai tarziu si-au luat si copiii. In studiile efectuate de Inspectoratul Scolar Judetean Bacau se arata ca in anul scolar 2004-2005, procentul elevilor care s-au lasat de scoala din diferite motive este de 20 de copii dintr-o mie. In mod neasteptat, numarul de elevi care abandoneaza scoala este mai crescut la oras decat la tara.
Astfel, in mediul urban, 10 copii dintr-o mie au abandonat scoala anul trecut, pe cand din mediul urban, opt copii din 10.000 au luat aceasta hotarare. Motivele cele mai importante pentru care abandonul este un fenomen „la moda” sunt saracia si migrarea cu parintii in alte tari. „Ajunsi peste hotare, nimeni nu poate spune despre copiii romani ca isi continua studiile sau dimpotriva, ca acolo sunt tratati inuman”, a precizat Brandusa Popescu.
Infractori de mici printre „copiii strazii” si nu numai
In alta ordine de idei, un copil lasat de parinti in grija rudelor considera ca nu este important in cadrul grupului si se integreaza intr-o gasca, pentru ca acolo isi poate manifesta agresivitatea. Astfel, in trimestrul I al anului 2006, la nivelul Inspectoratului Politiei Judetene Bacau a fost constatat un numar de 2254 de infractiuni, din care 230 au fost comise de 240 de minori (56 cu varsta intre 0 – 13 ani si 184 cu varsta intre 14 – 17 ani).
In cadrul infractiunilor comise de minori se constata ca furturile au ponderea cea mai insemnata reprezentand 52,6 la suta din cele 230 infractiuni, iar talhariile 8,7%. Un accent deosebit s-a pus pe problematica prevenirii in special a combaterii fenomenului „Copiii strazii” care constituie categoria de minori cea mai expusa atat din punct de vedere al riscului infractional, cat si al victimizarii in sens strict penal si criminologic, avand in vedere cazurile de pedofilie instrumentate de politie.
Festivalul „Arlekin” dedicat copiilor
Cu incepere din 1 iunie, timp de patru zile, se va desfasura Festivalul „Arlekin” dedicat copiilor bacauani. Festivalul se afla la a unsprezecea editie si va avea ca participanti in jur de 30.000 de copii incepand cu varsta prescolara si pana la liceeni. Pe langa actiunile devenite traditie, cum ar fi „Saptamana micului pieton”, „Scoala Stelutelor”, accentul se va pune pe activitati legate de integrarea in UE vazuta prin ochii copiilor. Pe 1 si 2 iunie vor concerta pe scenele amplasate in patru locuri din oras formatii ca Akcent, Activ, HI-Q, Fly Project, Animal X si altele. (Rodica ANDRICI)
Doar 24 de lei din partea statului
Trei cutii de lapte praf, pentru un sugar, sau doua caiete si trei creioane, pentru un scolar. Atat pot sa cumpere parintii unui copil din ajutorul de la stat, alocatia de numai 24 de lei. La acestia se mai adauga alti 34 de lei, alocatie complementara pentru familiile aflate in dificultate, cu un venit pe membru de familie de 168 de lei. Suma creste proportional cu numarul de copii, dar nu depaseste 50 de lei.
Un copil care este intretinut de un singur parinte are alocat lunar 50 de lei, iar unul aflat in plasament, 82. Copiii diagnosticati cu HIV/SIDA sunt hraniti cu 7,2 lei/zi, iar nevazatorii cu 48 de lei pe luna. Bani care ajung cat sa nu moara de foame. (R.N.)
Copii distrofici in grija medicilor pediatri
Distrofici, anemici si cu greutate subponderala, copiii internati in Sectia de Recuperare Nutritionala a Spitalului Judetean de Pediatrie au uitat ce inseamna dragostea de mama. Aici este locul unde sunt internati, in regim de spitalizare prelungita, copiii cu patologie carentiala. Un loc primitor in care 31 de micuti, cu varstele cuprinse intre doua saptamani si trei ani, sunt supravegheati de catre medicii specialisti din sectie. Carmen, Alina, Dragos, Beatrice, Bogdan, Mihai. Doar cateva nume.
Si niste fiinte care nu mai stiu ce inseamna dragostea de mama. Parintii lor, in general cu situatie sociala precara, ori nu vin, ori daca vin, spun ca nu au cu ce sa-i intretina si pur si simplu refuza sa-i ia acasa. „Ba mai mult, daca reusim sa-i convingem ca reintegragrea in familie este importanta pentru micut, copilul pleaca de la noi sanatos, in greutate normala si este adus inapoi cu anemie, distrofie si deficit ponderal marcant”, ne-a declarat dr. Aurelia Taga, directorul adjunct al spitalului Judetean de Pediatrie.
Nu putine au fost cazurile in care sfarsitul a fost tragic: o moarte subita, la doar cateva luni de viata, intr-un bordei rece. Fie el din Poiana Negustorului, Valea Seaca, Fundu Racaciuni sau Cotofanesti. Si nu numai. (Roxana NEAGU)
76 de copii agresati numai in acest an
Statistica Directiei de Protectie a Copilului este ingrijoratoare. 76 de copii au fost abuzati fizic, psihic si emotional de catre parintii lor, numai de la inceputul acestui an. Ei au fost consiliati, majoritatea preluati in sistemul de protectie, iar cei neglijati au fost scosi de tot din sanul familiei.
Cum s-a intamplat si cu trei micute din Gheraiesti, care au ajuns la mama, dupa ce tatal, care le avea in grija, le-a abuzat fizic in repetate randuri pentru ca nu se intelegea cu concubina, chiar mama micutelor.
Un alt copil, de 6 ani, a ajuns in grija reprezentantilor Directiei, pentru ca tatal, bolnav psihic il tinea flamand si-l izolase de lume intrucat avea vedenii, cum ca micutul e urmarit si otravit de „o dublura”. (R.N.)
Copilaria tropaie pe asfalt
Ca toate orasele proiectate si ridicate de „constructorii socialismului biruitor”, si Bacaul este, in cea mai mare parte, un urias ghetou. Blocuri indesate unele in altele, cu mici alei intre ele, fara spatii deschise, care sa-i lase ochiului o perspectiva cat de cat. In aceste aglomerari de beton, locurile de joaca pentru copii sunt o raritate.
De vreo 30 de ani, copiii Bacaului au alergat cu cheia de gat la umbra blocurilor de la ferestrele carora mamele aruncau priviri grijulii. De la tenisii Dragasani la adidasii de firma, tropotul juniorilor a rasunat pe asfalt si beton, prea rare fiind peticele de iarba. Chiar si locurile de joaca existente (vai, ce groaznice fieratanii functionau ca mijloc de distractie!) erau „amenajate” in asa fel incat pamantul sa dispara complet.
Dupa decembrie ’89, lucrurile n-au stat mai bine. Dimpotriva! Abuzurile si bunul-plac, goana dupa spatii construibile si, mai nou, retrocedarile au imputinat si mai mult locurile de joaca. Viorica Marcu, responsabila in administratia locala de acest domeniu, recunoaste ca Bacaul duce lipsa de asemenea amplasamente:
„In primul rand, nu este spatiu pentru noi locuri de joaca. Pe urma, multe suprafete au fost retrocedate vechilor proprietari sau au fost vandute, asa ca n-am gasit unde.” Potrivit declaratiilor sale, singurul lucru pe care a reusit sa-l faca Primaria a fost sa le modernizeze pe cele deja existente. Cat despre viitor, Dumnezeu cu mila! (N.B.)
