Pentru ca vreme de 15 ani legile funciare au fost elaborate si s-au succedat in functie de interesele de partid sau de grup, problema retrocedarilor de paduri din judetul Bacau este de departe una exploziva.
Cel putin asta este concluzia la care au ajuns oficialitatile din Palatul Administrativ de pe strada Marasesti, oficialitati care se vad neputincioase in a pune ordine in hirtii si pe teren.
Cu toate acestea functionari publici din prefectura bacauana, deloc straini de jaful si ilegalitatile comise in codrii de pe Valea Muntelui, stau linistiti pe scaune si functii de cel putin 12 ani, in speranta ca institutiile guvernamentale create ca ciupercile dupa ploaie, vor reusi sa desluseasca dreptul de proprietate al fiecarui taran.
Se stie ca in aceste momente mingea se afla in terenul Directiei Silvice Bacau(DSB), institutie nominalizata pina si de procurorii PNA in dosarul instrumentat pe numele actualului deputat Ion Dumitru, cel care a condus Regia Nationala Romsilva in perioada 2000- 2004. Dar partea de vina a parlamentarului este greu de configurat, cit timp legile au fost cele prost intocmite si aplicate.
Iata de ce. Dupa discutiile si datele pertinente puse la dispozitie de padurarii bacauani, Legea 18/1991 a fondului funciar a permis posesia padurilor doar prin declaratii de martor, prilej cu care peste 22.000 de hectare de padure au ajuns in posesia celor care nici pe departe nu au avut acest drept.
Motivul? Aproape 70 de procente dintre petenti au declarat ca au avut paduri de cind se stiu, dar in realitate ei n-au mostenit nici o tufa, nici un copac, barem hectare de padure. In anul 2000 apare legea 1 ce s-a dorit a fi un act normativ cu caracter reparatoriu.
Numai ca de data asta alte peste 40.000 de hectare de padure au putut fi sterse din scripte, deoarece nu a fost respectat principiul vechiului amplasament, iar punerea in posesie s-a facut aleatoriu, fara nici un criteriu.
Doi ani mai tirziu, in 2002, guvernantii scot legea 400 (cifra predestinata a fi comunista, dupa vechiul decret 400/1981- n.n.).
Potrivit directorului general de la DSB, Gheorghe Savu, “ prin text si aplicabilitate efectiva, legea 400/2002 a instrainat fara drept aproape 12.000 de hectare de padure, dispuse pe Valea Trotusului Superior. Amplasamentele pe care au fost eliberate titlurile de proprietate apartin practic altor proprietari, care vin acum si isi cer pe buna dreptate padurea.
Adica revendica aceleasi suprafeteâ€. Anul trecut proprietarii de drept ai padurilor s-au gindit ca le-a pus Dumnezeu mina in cap, socotind pe drept ca chinul lor in a-si recupera mostenirile inapoi de la stat va deveni realitate.
Foarte multi bacauani au pierdut timp sI bani pentru a-si intocmit dosarele, in conformitate cu Legea 247/2005. Specialistii silvicultori spun ca este actul care a impus imperativ restituirea pe vechile amplasamente a padurilor.
Dar se vede treaba ca bucuria celor de mai sus a fost de scurta durata. Asta pentru ca din cele aproximativ 64.000 de hectare de padure trecute din posesia statului catre proprietari, in cazul a peste 50.000 de hectare (80% din titluri- n.n.) nu s-a respectat vechiul amplasament, ingreunindu-se consistent aplicarea legii de mai sus.
Mai precizam ca in conformitate cu norma juridica din 2005, acum taranii si mosierii au pretentii prin acte binenteles la o suprafata dubla de padure, pe care nimeni nu are de unde sa o scoata. Acestea sint doar citeva din exemplele care la Bacau, fac din retrocedarea padurilor o activitate deosebit de periculoasa si pe care guvernantii locali nu si-o asuma. (Florin NISTORESCU)
