Conform cotidianului Libertatea, Uri Bider, unul dintre reprezentantii noilor investitori ai Rafo, nu mai e de gasit de aproape doua luni. Impreuna cu acesta se pare ca s-au volatilizat si 22 de milioane $ din banii produsi la Rafo.
In urma cu un an, Rafo era vanduta de catre Marian Iancu, aflat la acea data prin beciul Politiei, unui grup de firme conduse de ucraineanul Uri Bider.
Grupul format din Calder A International, Expanet Trading si Raglan Overseas a platit circa 80 de milioane de dolari pe actiunile detinute de Iancu la rafinaria din Onesti. Bider sustinea ca are intentii foarte serioase in ceea ce priveste Rafo, fiind dispus chiar sa plateasca datoriile de peste 300 de milioane de dolari pe care rafinaria le adunase la bugetul statului. Totusi ucraineanul de origine poloneza si cetatenie israeliana nu a reusit sa si demonstreze acest lucru si Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului care, prevazatoare, nu a aprobat novatia actiunilor.
Mai mult, seful AVAS, Razvan Orasanu, declara recent intr-o emisiune Tv ca nu a reusit sa stabileasca cu exactitate cine este firma Calder A: “de la domnul Bider am primit doua carti de vizita cu firme diferite si nici una dintre acele firme nu este firma in numele careia vorbea cateva luni mai tarziu, care este firma Calder A. Exista o firma care se numeste Expanet, exista o alta firma pe care, de asemenea, imi spune ca o reprezinta, se numeste firma Raglan. Deci, incepem sa pierdem putin sirul, pe cine anume reprezinta si care este puterea financiara a firmei respectiveâ€. De fapt, lucrurile sunt mai mult decat neclare. Expanet Trading, de exemplu, pare a fi o adevarata Fata Morgana. Desi se prezinta drept firma care aprovizioneaza cu titei Rafo si valorifica apoi produsele obtinute, societatea inregistrata in Romania are ca obiect de activitate declarat doar “activitati de arhitectura, inginerie si servicii de consultanta tehnica†cu punct de lucru nu la Rafo, ci la rafinaria Darmanesti. Cat priveste compania mama, aceasta figureaza ca fiind o companie cu sediul in Cipru, dar, atentie, cu numerele de telefon apartinand de fapt unei adrese din capitala Ucrainei.
Mai mult, potrivit unor documente aflate in posesia redactiei noastre, in Romania, Expanet utiliza in relatiile comerciale cu diversi parteneri faxul firmei Internaft, o societate cu sediul intr-un apartament vecin. Si cum vecinul la nevoie se cunoaste, angajatii Internaft, precum Liviu Armegioiu, un fost “greu†al Petrom, reprezentau, probabil in timpul liber, si interesele Expanet in Romania. Practic toata aceasta increngatura de firme pare a face parte din aceeasi reteta aplicata cu succes atat de Iacubov, cat si de Marian Iancu.
