23 august, este ziua care odată era sărbătorită cu parade militare, steaguri şi spectacole grandioase ţinute pe stadioanele ţării. Acum, pentru români, această dată şi-a pierdut semnificaţia.
Manualele de istorie reţin totuşi, că în urmă cu 62 de ani, ţara noastră s-a aflat într-un moment de răscruce, când România a întors armele împotriva Germaniei hitleriste. Decenii la rând, 23 august a fost sărbătoarea naţională a României. Pregătirile se făceau cu săptămâni înainte, nimic nu era lăsat la întâmplare. Erau organizate mari manifestări care glorificau o revoluţie inexistentă în realitate.
Istoria a fost falsificată grosolan. Comuniştii nu au jucat un rol important în evenimentul de la 23 august 1944 şi se spune că Ana Pauker, când a revenit din Uniunea Sovietică, l-a apostrofat pe Lucreţiu Pătrăşcanu pentru implicare sa în lovitura de Palat. Asta nu i-a împiedicat să confişte actul de la 23 august în folos propriu, legitimând un regim totalitar de import.
De la „insurecÅ£ie armatăâ€, evenimentul a fost denumit „revoluÅ£ie de eliberare socială ÅŸi naÅ£ională antifascistă ÅŸi antiimperialistăâ€, iar regimul comunist ÅŸi-a arogat timp de peste patru decenii paternitatea actului istoric.
În ultimii ani ai regimului, manifestaţiile de 23 august au servit la cultul personalităţii lui Nicolae Ceauşescu, acesta devenind o figură centrală a momentului.
Stadioane pline cu oameni aduşi din intreprinderi, programe speciale la singura televiziune, defilări megalomane şi petreceri muncitoreşti, aşa se serba până acum 16 ani un 23 august muncitoresc.
Antena 3