Atacul asupra platformei româneşti Orizont este un avertisment dat de către Iran statelor puternic orientate către Washington, printre care se numără şi România, iar focul deschis marţi în Golful Persic a avut motivaţii mai complexe decât cele pur comerciale, scrie institutul american Stratfor.
Marţi, 22 august, a fost ziua în care Iranul ar fi trebuit să dea răspunsul pentru oferta care-i fusese făcută în scopul încheierii programului nuclear de la Teheran.
Unii au speculat că această dată ar marca un atac istoric iranian împotriva Israelului şi că ar reprezenta un semnal, în acest sens, pentru islamiştii din ţară.
Aceştia s-au justificat afirmaţiile astfel: ziua de 22 august este data aniversară pentru celebra călătorie de noapte, care, potrivit Coranului, a fost făcută de către profetul Mohamed, în anul 620, de la Kaaba, din Mecca, până la moscheea al-Aqsa din Ierusalim şi înapoi.
În fapt, conform calendarului lunar al Islamului, această aniversare ar fi avut loc luni, în data de 21 august. În ciuda tuturor speculaţiilor, ziua de marţi s-a consumat fără incidente apocaliptice. Cu toate acestea, a fost o zi deosebit de interesantă din punct de vedere geopolitic, mai scrie organizaţia de studii geopolitice strategice Stratfor.
Ziua a debutat cu o întâmplare etichetată ca o dispută pur comercială, între Iran şi România, pentru o platformă petrolieră aflată sub pavilion românesc, din Golful Persic, deţinută, mai exact, de către Grupul de Servicii Petroliere (GSP).
GSP a susţinut că o sentinţă a tribunalului din Iran, dată la începutul acestui an, i-a permis companiei să-şi deplaseze platformele petroliere din apele iraniene, din moment ce contractul cu autorităţile iraniene expirase.
După decizia justiţiei, GSP şi-a mutat, peste noapte, platforma petrolieră Fortuna, înapoi în Sharjah, în Emiratele Arabe, însă a avut parte de o serie de dificultăţi marţi, în încercarea de a-şi muta şi platforma Orizont, care staţiona în apropierea Insulei Kish.
Detaliile acestui incident sunt interesante, mai apreciază Stratfor. Potrivit purtătorului de cuvânt al GSP, din SUA, Ştefan Minovici, în jurul orei locale 7:30, două nave de transport ale PetroIran, filială a Companiei Naţionale Iraniene de Petrol, au cerut permisiunea de acces la bordul platformei petroliere Orizont.
Căpitanul platformei a refuzat să le-o acorde. La ora 9 locală, o navă de război a ajuns în apropierea platformei şi a deschis focul asupra acesteia. O jumătate de oră mai târziu, cinci oameni înarmaţi cu puşti automate, în uniforme de commando, au urcat la bordul platformei şi au obligat echipajul platformei, inclusiv pe bucătari, să se adune pe pista de aterizare a elicopterului, în timp ce alţi membrii ai echipajului au fost legaţi în cantina platformei.
Autorităţile iraniene şi-au justificat acţiunea prin faptul că GSP nu a respectat prevederile contractuale.
Disputele comerciale se pot transforma în conflicte dificile, însă răspunsul iranienilor a fost unul dus la extrem, în cazul în care în joc au fost, într-adevăr, doar interesele comerciale.
Faptul că au apelat la intervenţia unei nave de război, pentru a deschide focul asupra unei platforme sub pavilion străin, dar au avut grijă să asigure că nici unul dintre lucrătorii de la bord nu a fost rănit, sugerează că Iranul avea intenţii care mergeau mai departe decât de a-i încolţi pe români, pe motive legale.
Potrivit studiilor anterioare ale specialiştilor de la Stratfor, Iranul ţinteşte să-şi consolideze puterea în lumea islamică şi să se poziţioneze ca o alternativă dominantă pentru Occident.
Aceste intenţii s-au manifestat în mai multe sensuri: creşterea influenţei şiite în Iraq, victoria psihologică a mişcării Hezbollah asupra Israelului, în Liban şi controversa nucleară, de care autorităţile de la Teheran continuă să se folosească, spre înjosirea Europei şi a Statelor Unite, mai apreciază strategii de la Strafor.
Din moment ce Israelul a fost paralizat de eşecul campaniei militare împotriva Hezbollah, regimul iranian consideră că aceasta este epoca istorică de aur a Iranului. Guvernul de la Teheran intenţionează să exploateze toate avantajele pe care i le oferă conflictul şi să-şi intensifice confruntările cu SUA.
Faptul că iranienii au avut o atitudine ostilă faţă de România, o ţară puternic orientată spre Washington, îi permite Teheranului să se impună şi să le dea un exemplu şi altor state care ar încerca să-l înfrunte, toate acestea printr-o acţiune care nu riscă să atragă represalii militare pe teritoriul iranian.
Având în vedere rapiditatea cu care s-a consumat conflictul, oficialii iranieni au reuşit să se sustragă situaţiei, mai întâi negând că acţiunile de pe Orizont au avut loc, apoi refuzând dialogul cu autorităţile române.
Ambasadorul iranian în România a declarat că nu a reuşit să stabilească un contact telefonic cu ţara sa şi că, în consecinţă, nu a reuşit să confirme atacul.
Un subiect important în agenda iraniană a fost răspunsul anticipat la oferta făcută de cei cinci membri permanenţi ai Consiliului de Securitate al ONU şi de către Germania.
AÅŸa cum se anticipa, Iranul a replicat cu o contraofertă complexă ÅŸi s-a declarat interesat de obÅ£inerea unui compromis, după demararea unor „negocieri serioase”, dând chiar semne ale unei posibile opriri temporare a îmbogăţirii cu uraniu, pentru a răspunde îngrijorărilor comunităţii internaÅ£ionale.
Operaţiunea iraniană nucleară, care a început în 2003, la puţin timp după invadarea americană a Iraqului, s-a desfăşurat după o strategie aparte: retorica beligerantă s-a transformat rapid în declaraţii de cooperare, la apropierea termenului limită dat de ONU. Obiectivul iranian este de a mări durata tratativelor, ceea ce i-ar acorda Iranului suficient timp să-şi respecte agenda geopolitică şi să-şi continue dezvoltarea programului nuclear.
Autorităţile iraniene sunt conştiente de faptul că dispun de toate instrumentele pentru a manipula acest nou termen pentru negocierile nucleare. În contextul mondial, în care Israel a fost paralizat de recentul conflict cu Libanul iar SUA sunt implicate într-un conflict, recunoscut, de-acum, ca un război civil cu Iraq, este improbabil ca marile puteri ale lumii să recurgă la forţa militară pentru a-i schimba orientarea Iranului.
Consiliul de Securitate al ONU a elaborat un catalog de sancţiuni pe care statele ar trebui să i le aplice Iranului, însă această strategie, a sancţiunilor selective, subminează eficienţa oricărei blocade economice, mai ales în condiţiile în care exporturile de petrol iranian nu vor fi afectate, iar Rusia şi China rămân statele care vor îngreuna aplicarea unor decizii ale ONU, din acest punct de vedere.
Iranul este, în mod clar, pe cale să-şi intensifice eforturile de obţinere a supremaţiei regionale. Cu toate că Teheranul are acum oportunitatea de a-şi creşte agresivitatea în politica internaţională, principalele puncte de interes în geopolitica mondială rămân Israelul şi Iraqul, mai scrie Stratfor.
Prăbuşirea guvernului israelian şi semnul de întrebare în legătură cu cel care-l va înlocui pe primul ministru Ehud Olmert, politica incertă practicată de SUA în Iraq şi stimulentele oferite pentru a scădea prezenţa trupelor americane acolo vor determina şansele de extindere a acţiunile autorităţilor iraniene.
Newsin
