National Intelligence Council (NIC) este un organ consultativ de gandire strategica al guvernului american, alcatuit din ofiteri superiori ai CIA, militari si diplomati. In anul trecut a aparut un nou raport al NIC privind principalele trasaturi ale lumii la orizontul anului 2000,. Raportul poate fi consultat integral pe internet la adresa : www.dni.gov/nic/NIC_globaltrend2020.html.
In introducerea raportului, coordonatorul lui, Robert L.Hutchings, expune pe scurt modul de lucru al colectivului elaborator, deosebit de cel al rapoartelor precedente ale NIC privind lumea in 2010 si 2015, precizand totodata cui ii este el adresat : Casa Alba, Departamentul de Stat si principalele ministere ale SUA. Prezint in cele ce urmeaza, pe scurt, continutul acestui raport ce semnaleaza unele evolutii previzibile, unele probleme grave si care contine cateva concluzii discutabile.
Peisajul mondial in anul 2020 se va caracteriza, spune raportul, prin cateva certitudini relative :
– Globalizarea, ca proces ireversibil intr-o lume insa mai putin occidentalizata ;
– Un numar crescand de intreprinderi de marime mondiala, care vor usura raspandirea pe glob a noilor tehnologii ;
– Ridicarea Asiei si aparitia unor noi tari cu pondere economica medie ;
– Imbatranirea populatiei in tarile industriale ;
– Zacaminte de materii prime energetice suficiente pentru satisfacerea cererii mondiale ;
– Islamul politic va ramane o forta considerabila pe plan mondial ;
– Sporirea capacitatii in arme de distrugere in masa (ADM) in unele state ;
– O zona de instabilitate ce va cuprinde tarile Orientului apropiat, Asiei centrale si de sud-est si Africa ;
– O slaba probabilitate a unui conflict major intre marile puteri ;
– Tot mai presante vor deveni problemele de mediu si cele de etica ;
– Statele Unite vor continua sa fie cel mai puternic factor in domeniile economic, tehnic si militar.
– Totodata raportul releva cateva incertitudini chee la nivelul 2020 :
– Va reusi oare globalizarea sa smulga din inapoiere economiile tarilor subdesvoltate?
– Cat de mult se va casca prapastia intre tarile bogate si cele sarace ?
– Ridicarea Chinei si Indie se va petrece fara crize ?
– Vor reusi oare Uniunea Europeana si Japonia sa-si adapteze forta de munca si sistemul de protectie sociala pentru a putea integra multimea in crestere a imigrantilor ?
– Cat de stabile politic vor fi tarile producatoare de materii prime si daca aprovizionarea tarilor industriale nu va fi conturbata ?
– Tarile si institutiile internationale vor fi oare capabile sa se adapteze la confruntarea unor factori nestatali ?
– Cat de capabil va fi terorismul de a pune mana pe arme biologice, chimice sau nucleare ?
– Cat de mare va fi intrecerea intre tari in obtinerea de materii prime si in capacitatea de a se aplana situatiile explozive ?
– Isi vor pierde St. Unite avansul tehnico-stiintific ? Care tari se vor contura ca adversari ai Washingtonului ?
„Forma si natura aliantelor internationale nu au cunoscut o asemenea fluctuatie de la formarea Pactului Atlantic in 1949“ subliniaza raportul. Pentru a investiga viitorul in aceasta situatie, elaboratorii raportului au considerat oportun sa prezinte patru scenarii diferite, toate avand o caracteristica comuna : „rolul Statelor Unite va fi o variabila importanta in modelarea lumii viitoare, caci va influenta optiunile luate de diferiti actori, atat statali, cat si nestatali“.
Primul scenariu : Pax americana. Este in fond extrapolarea optimista a situatiei anilor 90, de potolire generala a tensiunilor geopolitice si de globalizare fericita, sub pilotajul SUA. Sporirea considerabila a pretului materiilor prime si in primul rand al hidrocarburilor, va imbogati o serie de tari ce pot juca in viitor un rol destabilizator pentru America : Iran, Venezuela, Arabia Saudita si chiar Rusia, caci 25 % din importurile SUA sunt cele in petrol si gaz lichefiat.
Al doilea scenariu : Davos, denumire ce exprima conceptia Forumului Economic anual din acest oras elvetian. Este ipoteza globalizarii fericite, cu o fata insa mai putin occidentala. Pietele interne ale Indiei, Chinei si ale altor tari in curs de desvoltare (Brazilia, Indonezia etc.) vor deveni centrul mondial al comertului si noilor tehnologii. Aceasta va impune adaptari si compromisuri corespunzatoare ale politicii USA si Europei. Asia ar deveni postul de pilotaj al schimbarilor in intreaga lume, concomitent cu o crester robusta a economiei mondiale.
Al treilea scenariu : un nou califat, adica intrarea lumii musulmane sub o conducere unica. Asta inseamna o insecuritate crescanda pe toate continentele, odata cu sporirea divergentelor intre interesele SUA, U.E. , Rusiei si Chinei, o transmutare a terorismului international, prin raspandirea radicalismului islamic.
Tineretul aflat in somaj va spori randurile organizatiilor teroriste, ce cauta crearea unei stari insurectionale, prin rasturnarea unor guverne laice in tarile cu majoritate musulmana a populatiei. Miscarile antiglobaliste si opozitia fata de politica americana ar putea constitui factori de sprijin ai miscarilor teroriste. Cobbaterea acestei amenintari implica a se cauta cauzele violentei extremiste, iar nu doar efectele ei manifeste.
Scenariul nr.4 poarta in raport denumirea „Ciclul spaimei“, caracterizat printr-o raspandire a ADM si sporirea numarului si amploarei atacurilor teroriste. Sentimentul de insecuritate se generalizeaza, lumea musulmana se coalizeaza impotriva occidentului.
Masurile de securitate excesive pot face ca cercetarile stiintifice si activitatea productiva industriala sa fie orientate in aceasta directie. Unele tari vor prefera sa se izoleze in loc de a recurge la cooperarea internationala. Ordinea relatiilor intre tari va fi profund rascolita.
Toate aceste scenarii presupun ca actorii nestatali vor avea de jucat un rol tot mai important, fara insa a putea prelua locul statului-natiune. Acesti actori nestatali sunt fie negativi (organizatii teroriste), fie pozitivi (ONG-uri si intreprinderile multinationale). Lupta antiterorista va contribui la un consens americano-european, dar va depinde de capacitatea fiecarei tari de a combate pe propriul teritoriu terorismul. Pana in 2020 nici o tara nu va putea rivaliza cu puterea militara a SUA. Dar Statele Unite vor trebui sa faca eforturi pentru recucerirea opiniei mondiale, deoarece antiamericanismul a sporit in chip spectaculos de la terminarea razboiului rece.
*
* *
Citirea acestui raport lasa un sentiment de dezamagire. Si aceasta nu numai pentru ca prezentarea viitorului sub forma unor scenarii, ce merg de la varianta cea mai optimista la cea mai pesimista, fara a se evalua sansele de indeplinire a uneia dintre ele, permite orice ipoteza, oricat de fantezista, si deci nu are prea mare utilitate practica (s-ar putea imagina fara prea mare efort si alte variante de scenarii : relansarea razboiului rece al occidentului cu China si Rusia ca adversari, instalarea in SUA a unei conduceri autoritare, nedemocratice, etc.).
Starea de nesatisfactie la citirea acestui document se datoreste mai curand intaririi convingerii ca viitorul e imprevizibil si ca oricand pot apare evenimente majore care sa perimeze ipotezele anterioare. Chiar si in acest raport, elaborat in 2004 si publicat in 2005, se constata azi, in 2006, ca o serie de premise se dovedesc eronate, ca de pilda atragerea Iranului in sfera de influenta occidentala. Istoria este in plin mars si ritmul sau este tot mai rapid.
O alta sursa de dezamagire o constitue faptul ca autorii raportului privesc problemele mondiale indeosebi din punctul de vedere al intereselor americane. Desi acest lucru pare de inteles, totusi forta de necontestat a Statelor Unite in domeniul economic, stiintific si militar, care o fac invincibila, ar justifica ca aceasta tara sa adopte o atitudine neutra, impartiala, de arbitru in conflictele ce divizeaza lumea, chiar cu riscul ca unele interese imediate ale Americii sa fie sacrificate.
Fara o asemenea atitudine grijulie, de protector al intereselor intregii lumi, in dauna uneori a avantajulor proprii, nu sunt sanse sa se realizeze in viitorul apropiat dorinta exprimata chiar in raport de recastigare de americani a simpatiei restului lumii, pierduta de ei in ultimii 15 ani.
Si totusi trebuie recunoscut ca orice reflectie asupra viitorului, ce da nastere le propuneri constructive, este de preferat starii in care se complac unele guverne, ce asteapta ca evenimentele sa navaleasca asupra lor fara a lua nici o masura prealabila. A convoca specialisti si oameni de stiinta pentru a schita contururile posibile viitoare ale evolutiei tarii, pe baza carora sa se ia decizii de lunga durata, iata una dintre caracterisicile bunei guvernari. Trasatura pe care nu am intalnit-o la actuala conducere a Romaniei…
Raducanu N.
http://analizamedia.bleu.ro
