(www.psd.ro) Cererea de suspendare a presedintelui Traian Basescu se intinde pe 25 de pagini, este structurata pe sase capitole si cuprinde „capete de acuzare” bazate pe 27 de articole din Constitutie. Majoritatea acestora cuprind referiri la articole din Constitutia Romaniei.
Stimate Domnule Presedinte al Senatului,
Nicolae VACAROIU,
Stimate Domnule Presedinte al Camerei Deputatilor,
Bogdan OLTEANU,
Subsemnatii deputati si senatori mentionati în Anexa, cu semnaturile lor
personale, în baza prevederilor art. 95 din Constitutie formuleaza urmatoarea
PROPUNERE DE SUSPENDARE
din functie a Presedintelui României, Traian BASESCU
Introducere
Democratia si statul de drept se afla într-o mare primejdie în România.
Cele trei puteri fundamentale ale statului – legislativa, executiva si
judecatoreasca – sunt amenintate de riscul unui blocaj institutional, înregistrând
disfunctiuni grave în activitatea lor. Societatea româneasca este bulversata de
atmosfera de ostilitate aproape generala care s-a creat între autoritatile publice,
de permanentele conflicte, scenarii, scandaluri care agreseaza cetateanul
român.
Dupa doi ani de exercitare a mandatului de Presedinte al României,
domnul Traian Basescu demonstreaza ca nu se poate încadra în parametrii
constitutionali ai functiei de sef de stat. ÃŽn acesti doi ani, am asistat, de la cel ce
a jurat sa respecte Constitutia, la repetate încalcari ale prerogativelor sale,
ale rolului Presedintelui de mediator între puterile statului în vederea
asigurarii bunei functionari a autoritatilor publice, la abuzuri si încalcari
grave ale Constitutiei, la acte de sfidare si denigrare a institutiilor
fundamentale ale statului.
Convinsi ca prin aceasta conduita Presedintele pune în primejdie
buna functionare a statului, ne vedem nevoiti sa solicitam Parlamentului, în
conformitate cu prevederile art. 95 din Constitutie, suspendarea din functia de
Presedinte al României a domnului Traian Basescu.
Mentionam ca potrivit prevederilor textului constitutional invocat „în cazul
savârsirii unor fapte grave prin care încalca prevederile Constitutiei, Presedintele
României poate fi suspendat din functie de Camera Deputatilor si de Senat, în
sedinta comuna, cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor, dupa consultarea
Curtii Constitutionaleâ€.
1. Presedintele Traian Basescu si-a început mandatul sau prin
manifestarea repetata a unor tendinte clare de conducere autoritara, cu
depasirea grava a limitelor constitutionale, comportament incompatibil cu
rolul unui sef al unui stat de drept, bazat pe principiile democratiei pluraliste, cu
spiritul si principiile Constitutiei României, în primul rând, cu prevederile art. 80
din Legea fundamentala.
Mentionam, de la început, ca motivele care ne -au determinat sa initiem
acest demers constitutional sunt fapte concrete grave de încalcare a
Constitutiei, care au perturbat bunul mers al activitatii autoritatilor publice
fundamentale ale statului, Parlamentului, a Guvernului, a justitiei, a altor
institutii publice, au discreditat autoritatea acestora, au afectat prestigiul
international al tarii.
Rolul esential al Presedintelui României este acela de a veghea la
respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice si de a
exercita, în acest scop, functia de mediere între puterile statului, precum si
între stat si societate.
Presedintele Traian Basescu a demonstrat, însa, prin întreaga sa
activitate, prin actiunile sale concrete desfasurate în timpul celor doi ani de
exercitare a mandatului, ca are o viziune particulara si discretionara asupra
înaltei functii ce i s-a încredintat, ca interpreteaza gresit prevederile Constitutiei si
ale legilor tarii, aplicându-le dupa bunul sau plac, refuzând, pur si simplu, sa se
pozitioneze în cadrul principiilor de functionare a statului de drept.
2. Frecventele declaratii ale domnului Traian Basescu nu fac decât sa
probeze numeroasele fapte concrete de încalcare a Constitutiei si o conduita
publica, manifestata cu intentie, în afara cadrului constitutional.
Daca textul constitutional mentionat îl obliga sa vegheze la respectarea
Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice si sa exercite functia de
mediere între puterile statului, precum si între stat si societate, atunci seful
statului trebuie sa asigure, în primul rând, cadrul de manifestare a statului de
drept, separatia si echilibrul puterilor în stat. Domnul Traian Basescu a provocat
constant crize în raporturile dintre seful statului si principalele autoritati publice,
le-a încalcat si nesocotit competentele, le-a denigrat activitatea, discreditându-le
autoritatea si credibilitatea, a întretinut în permanenta o atmosfera de instabilitate
si conflict.
Mai grav este ca, în afara acestei atitudini distructive la adresa
principalelor autoritati publice, cu efecte negative în functionarea acestora, în
functionarea statului, Presedintele Traian Basescu a desfasurat o adevarata
campanie de atâtare a societatii civile împotriva autoritatilor publice, în loc
sa fie un mediator între segmentele societatii civile si autoritati.
De asemenea, declaratiile defaimatoare si calificativele, de multe ori
jignitoare, la adresa unor institutii sau oameni, care duc la producerea unor
consecinte asupra acestora, influentarea unor decizii ori a opiniei publice
împotriva unor institutii, nu numai ca sunt inadecvate si inacceptabile pentru
un sef de stat, într-un sistem constitutional democratic, dar constituie si
încalcari grave ale Constitutiei, în sensul alin. (1) al art. 95 din Constitutie.
3. Declaratiile domnului Traian Basescu, care denota un comportament
neconstitutional, nu intra în sfera imunitatii de opinie, reglementata de art. 84
alin. (2), coroborat cu art. 72 alin. (1) din Constitutie.
Astfel, pe de o parte, aceste declaratii nu reprezinta opinii politice
exprimate în exercitarea mandatului, iar pe de alta parte, procedura
suspendarii, prevazuta de art. 95 din Constitutie nu presupune angajarea unei
raspunderi juridice.
De vreme ce, Presedintele României jura sa respecte Constitutia este
de la sine înteles ca respectarea Constitutiei trebuie realizata de catre Presedinte
si prin opiniile politice exprimate.
De aici, rezulta, odata în plus, ca Presedintele României nu se poate
prevala de imunitatea de opinie si de dreptul fundamental reglementat de art. 30
din Constitutie, atunci când promoveaza, prin comportamentul sau politic o stare
de neconstitutionalitate.
Este de observat ca art. 84 alin. (2) precizeaza ca prevederile art. 72 alin.
(1) „se aplica în mod corespunzatorâ€, ceea ce înseamna ca se aplica tinându-se
seama de specificul functiei de parlamentar si, respectiv, de specificul functiei de
Presedinte al României. În timp ce parlamentarii exprima opinii în nume
personal, care nu reprezinta pozitia Camerei din care fac parte, Presedintele
României, care este o autoritate publica, exprima opinii în numele autoritatii.
4. În ceea ce priveste definirea notiunii de „fapte grave†consideram ca
acestea se refera la „acte sau actiuni concrete†ale Presedintelui României,
adica la faptele juridice sau de ordin politic, precum si orice fapte direct
materiale, cum ar fi: interventii pentru a influenta anumite masuri în plan
economic sau administrativ, blocarea circuitului unui document, ascunderea unui
document, acordarea unei audiente, participarea fara drept la o sedinta de
Guvern, etc., prin care se încalca principii sau prevederi constitutionale.
ÃŽn lumina celor precizate mai sus, în „sfera faptelor graveâ€, sub
modalitatea „actiunilor concreteâ€, vor intra si „opiniile politice†prin care se
justifica o exercitare a mandatului contrar Constitutiei, declaratii si atacuri,
dincolo de litera Constitutiei, la adresa altor autoritati publice sau la adresa
legilor.
5. Pentru aprecierea gravitatii faptelor imputate Presedintelui, a
încalcarilor Constitutiei pe care le vom prezenta, consideram ca aceasta deriva,
în primul rând, chiar din calitatea speciala a autorului lor, din importanta si
autoritatea functiei sale. „Întâiului Statator al Tariiâ€, nu i se poate admite nici o
abatere de la lege. În cazul sau nu poti aprecia ca încalcarea Constitutiei nu a
prezentat un pericol. Seful statului trebuie sa fie un model, întrucât greselile
lui pot constitui exemple negative de urmat.
Pe de alta parte, în cazul fiecareia dintre faptele prezentate se poate
demonstra ca acestea au avut consecinte grave: afectarea credibilitatii unor
institutii de stat sau a unor demnitari publici; crearea unor stari de tensiune între
institutiile statului si în cadrul acestora; blocaje institutionale, scaderea eficientei
si randamentului activitatii unor institutii; pierderea încrederii cetateanului în
autoritati; îndepartarea de problemele reale ale tarii si ale cetatenilor; conturarea
unei imagini externe negative a autoritatilor statului si a statului român în
ansamblul sau.
Ceea ce confera, însa, o gravitate deosebita atitudinii si actiunii
prezidentiale a domnului Traian Basescu este repetarea faptelor sale abuzive,
neconstitutionala sa conduita permanenta care demonstreaza o atitudine
iremediabila, o stare funciara a omului Traian Basescu.
4
T A B L O U L
celor mai grave fapte savârsite de Presedintele Traian Basescu prin care a
încalcat prevederile Constitutiei si care justifica demararea procedurilor
constitutionale pentru suspendarea sa din functie.
CAPITOLUL I – ÃŽncalcarea principiilor statului de drept, a principiului
democratiei si pluralismului politic, nesocotirea rolului Parlamentului, ca
organ reprezentativ suprem al poporului român, si încalcarea dispozitiilor
Constitutiei care reglementeaza raporturile Presedintelui României cu
Parlamentul.
În raport cu titlul prezentului capitol, domnul Traian Basescu, în calitate de
Presedinte al României, a savârsit urmatoarele fapte grave prin care a încalcat în
mod repetat Constitutia României.
1. ÃŽncalcarea articolelor 1 alin. (3), art. 8, art. 80 alin. (2), art. 82
alin. (2) si art. 84 alin. (1) din Constitutie.
Potrivit prevederilor constitutionale evocate, pluralismul politic este o
conditie si o garantie a democratiei constitutionale, reprezentând o
valoarea suprema. Partidele politice contribuie la definirea si exprimarea
vointei politice a cetatenilor, respectând suveranitatea nationala,
integritatea teritoriala, ordinea de drept si principiile democratiei.
Presedintele României a nesocotit sau a sfidat în cei doi ani de mandat,
acest principiu, încalcând dispozitiile constitutionale care-i cereau neutralitate si
echidistanta fata de partidele politice, ca expresie fireasca a rolului Presedintelui
de mediator, consacrat de Constitutie.
În perioada celor doi ani de mandat, Presedintele României a refuzat sau
a neglijat sa organizeze consultari cu partidele politice atunci când au existat
momente tensionate sau chiar de criza care impuneau actiuni de mediere, de
consultare cu partidele parlamentare si de conjugare a eforturilor pentru
realizarea unor obiective nationale.
Dupa numeroase critici si proteste venite si din partea opozitiei, dar si a
mass-media, Traian Basescu a organizat, în pripa, doua consultari cu partidele
parlamentare care au fost pur formale, pe teme neimportante si fara finalitate.
În aceasta perioada, Presedintele României, domnul Traian Basescu a
manifestat dispret si aroganta fata de partidele politice, indiferent ca
acestea erau din opozitie sau de la putere, cu exceptia propriului sau
partid, Partidul Democrat, pe care-l protejeaza, sustine si conduce în mod
vizibil. Faptul ca Domnul Traian Basescu actioneaza pe scena politica a tarii ca
presedintele de facto al PD, este recunoscut si criticat public nu numai de catre
partidele de opozitie sau de reprezentantii societatii civile, ci chiar si de aliatul
P.D.-ului, respectiv PNL, cu care formeaza Alianta de la guvernare.
Tratamentul neconstitutional aplicat partidelor din opozitie, în sensul
denigrarii si etichetarii constante, atât a partidelor ca entitati politice, cât si a
liderilor acestora, a fost extins, înca din februarie 2005, si la PNL, aflat la
guvernare.
Înca din primavara anului 2005, Presedintele României a savârsit fapte
grave demarând actiuni si exprimând opinii publice care urmareau realizarea
fuziunii dintre Partidul National Liberal si Partidul Democrat sub pretextul asezarii
vietii politice românesti. Aceasta solicitare, precum si actiunile întreprinse
constituie o încalcare flagranta a Constitutiei din partea Presedintelui României,
având în vedere rolul sau de mediator neutru si impartial.
Dupa refuzul PNL-ului de a accepta fuziunea cu PD, Presedintele
României a atacat constant Partidul National Liberal si pe presedintele
acestuia, care este si Primul-ministru al Guvernului României, provocând
crizele si blocajele cunoscute în viata publica si în guvernarea tarii.
Presedintele Traian Basescu, a actionat în mod direct pentru atragerea
Partidului Conservator la guvernare, dar, ulterior, la scurt timp, a catalogat acest
partid ca fiind unul imoral, considerând -ul “solutia imorala a guvernariiâ€, iar, în
final, dupa retragerea acestuia de la guvernare, i-a adus acuzatii grave, de
apartenenta la grupuri de interese.
De un tratament constant negativ, sustinut de acuze si etichete grave în
cei doi ani de mandat, au avut parte partidele de opozitie, respectiv PSD si PRM.
În acest sens, Partidul Social Democrat a fost atacat, în mod repetat, de
Presedintele României în functiune, atât în ceea ce priveste actiunile întreprinse,
cât si prin organele, structurile sau liderii politici, pe care i-a denigrat, calomniat si
jignit în mod public.
Astfel PSD-ul a fost acuzat nedemn si incorect de blocajele din Parlament,
de steguletele primite de România din partea Uniunii Europene, de nereusitele
actului de guvernare sau de imposibilitatea adoptarii unor proiecte de legi în
Parlament etc.; ca sa nu mai vorbim de atacurile incalificabile ale Presedintelui
Traian Basescu la adresa liderilor PSD, începând cu presedintele partidului,
etichetari facute, nu de catre un competitor politic, ci de catre Presedintele
României în functiune.
De acelasi tratament sau poate chiar mai aspru s-a bucurat si Partidul
România Mare si liderii acestuia. În acest sens, cu diverse ocazii, Presedintele
României a catalogat Partidul România Mare ca fiind un partid atasat valorilor
perioadei trecute si ca este un puternic sustinator al fostei securitati.
Toate aceste fapte, actiuni sau opinii exprimate de Presedintele României
în relatia cu partidele politice sau cu liderii acestora, evocate în mod succint, au
semnificatia unor fapte grave în sensul alin. (1) al art. 95 din Constitutie, fapte
care demonstreaza partizanatul politic promovat de Presedinte si abandonarea
rolului sau de mediator neutru si impartial.
2. ÃŽncalcarea prevederilor art. 103 alin. (1) din Constitutie.
Presedintele Traian Basescu si-a început mandatul prezidential cu o
încalcare grava a prevederilor art. 103 din Constitutie, potrivit carora
„(1)Presedintele României desemneaza un candidat pentru functia de primministru,
în urma consultarii partidului care are majoritatea absoluta în Parlament
ori, daca nu exista o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în
Parlamentâ€.
Domnul Traian Basescu a facut însa, nominalizarea publica a domnului
Calin Popescu Tariceanu drept candidat pentru functia de Prim-ministru, înainte
de a initia consultarile obligatorii cu partidele parlamentare.
Este evident ca, potrivit textului constitutional mentionat, Presedintele
avea obligatia sa consulte partidele reprezentate în Parlament anterior
desemnarii candidatului la functia de Prim-ministru si anuntarii sale publice.
Procedând diametral opus, Presedintele a gresit, în primul rând, pentru ca a dus
în derizoriu institutia constitutionala, a consultarii partidelor politice reprezentate
în Parlament, încalcând astfel grav Constitutia, implicit vointa politica a
cetatenilor României exprimata la alegerile parlamentare din noiembrie 2004.
În al doilea rând, Presedintele a gresit în mod grav întrucât s-a implicat
activ, substituindu-se candidatului la functia de Prim-ministru si partidelor
parlamentare prin manevre de culise, în constituirea coalitiei de guvernamânt
formata din Alianta D.A, UDMR si PC, pe care ulterior a torpilat-o determinând
Partidul Conservator sa se retraga de la Guvernare. ÃŽn felul acesta
Presedintele a deturnat vointa electoratului exprimata prin votul din luna
noiembrie 2004, lucru pe care l-a recunoscut si Domnia sa, în interviul
televizat la emisiunea „Pro Vest†din 4 februarie 2007.
Gravitatea faptelor Presedintelui poate fi analizata sub doua aspecte:
a) Potrivit prevederilor art. 2 din Constitutie suveranitatea nationala
apartine poporului român care o exercita prin organele sale reprezentative
constituite prin alegeri libere. Nici un grup si nici o persoana nu pot exercita
suveranitatea în nume propriu. Or, Presedintele României proaspat ales, a
confiscat suveranitatea poporului si a schimbat vointa acestuia exprimata prin
sufragiul universal din noiembrie 2004. La acele alegeri PSD a obtinut pe listele
electorale cu care s-a prezentat în alegeri 36,61 % voturi la Camera Deputatilor
si 37,13 % voturi la Senat. ÃŽn raport cu acest scor electoral Presedintele era
obligat sa înceapa consultarile cu PSD.
b) Sub un alt aspect, domnul Traian Basescu a creat prin manevrele sale
politicianiste un precedent periculos care va încuraja orice alt Presedinte sa
interpreteze cum doreste Constitutia si rezultatul alegerilor si sa formeze
Guvernul dupa placul sau si nu dupa vointa poporului.
3. ÃŽncalcarea principiului autonomiei parlamentare si a prevederilor
art. 64 din Constitutie.
Potrivit te xtului si principiului evocat, organizarea si functionarea fiecarei
Camere se stabilesc prin regulament propriu, iar fiecare Camera îsi alege
presedintele pe întreaga durata a mandatului acesteia.
Sfidând Constitutia tarii, precum si institutia Parlamentului, la putine zile
dupa instalarea Guvernului Tariceanu, domnul Traian Basescu a solicitat
majoritatii parlamentare, create de el, revocarea presedintilor celor doua Camere
ale Parlamentului.
Domnia sa nu s-a limitat doar la exprimarea unor opinii politice în acest
sens, dar a si solicitat grupurilor parlamentare ale coalitiei majoritare sa modifice
regulamentele celor doua Camere si sa introduca prevederi privind posibilitatea
revocarii presedintilor, dincolo de litera si spiritul Constitutiei.
Aceasta actiune solicitata de Presedintele României a fost urmata de
membrii coalitiei majoritare, prin promovarea modificarilor indicate de Presedinte
la Regulament, iar opozitia formulata de unul dintre partidele arcului
guvernamental, respectiv Partidul Conservator, a atras acuze grave din partea
Presedintelui concretizate în amenintarea cu excluderea din coalitia
guvernamentala.
Demersurile Presedintelui României nu s-au oprit la nivelul unor pareri sau
opinii politice singulare, chiar si critice, la adresa Parlamentului sau a
presedintilor Camerelor, ci s-au materializat într-un complex de actiuni,
îndemnuri, solutii, diligente si chiar amenintari pentru realizarea revocarii. Prin
aceste demersuri în care s-a implicat direct, efectiv si public, Presedintele
României a determinat practic, blocarea Parlamentului timp de doua
sesiuni parlamentare, din februarie pâna în noiembrie 2005, cu dezbateri
sterile, în afara cadrului regulamentar si cu adoptarea unor solutii
neconstitutionale, într-o atmosfera de totala adversitate.
ÃŽn afara acestui aspect, care demonstreaza gravele urmari ale actiunii
Presedintelui, trebuie subliniat si faptul ca atmosfera de tensiune, neîncredere si
adversitate, si-a pus amprenta nu numai asupra modului în care s-a derulat
activitatea Parlamentului, în primele doua sesiuni, dar si asupra raporturilor
acestuia cu Executivul.
Implicarea Presedintelui României nu poate fi considerata ca fiind o
simpla exprimare de opinii politice, întrucât însasi Curtea Constitutionala, în
considerentele Deciziei nr. 53 din 28 ianuarie 2005, precizeaza urmatoarele:
“parerile sau propunerile privind modul cum actioneaza ori ar trebui sa
actioneze o anumita autoritate publica sau structurile acesteia, chiar critice
fiind, nu declanseaza blocaje institutionale, daca nu sunt urmate de actiuni
sau inactiuni de natura sa împiedice îndeplinirea atributiilor constitutionale
ale acestor autoritatiâ€.
Solutiile lansate de Presedintele României de schimbare a presedintilor
celor doua Camere prin vointa exclusiva a majoritatii, materializata în
regulamentele adoptate de Senat prin Hotarârea Nr. 28 din 24.10.2005 si
Camera Deputatilor prin Hotarârea Nr. 34 din 25.10.2005, au fost infirmate de
Curtea Constitutionala prin Deciziile nr. 601 si 602 din 14.11.2005, care le-a
declarat neconstitutionale.
Decizia de neconstitutionalitate vizeaza nu numai textele regulamentelor
în materialitatea lor, dar îi plaseaza si pe initiatori si sustinatorii acestor teze,
respectiv Presedintele României si majoritatea parlamentara, în afara te xtelor
constitutionale.
4. ÃŽncalcarea prevederilor art. 89 din Constitutie.
Presedintele Traian Basescu a încalcat grav prevederile art. 89 din
Constitutie cu privire la dizolvarea Parlamentului si la rolul Presedintilor
Camerelor si al liderilor grupurilor parlamentare.
Faptele Presedintelui României constând în solicitarea, înca din primavara
anului 2005, Primului-ministru sa-si depuna demisia, precum si în numeroase
actiuni politice pentru a determina demisia Guvernului (întâlniri cu liderii politici ai
Aliantei D.A., presiuni publice asupra Primului-ministru, presiuni publice asupra
PNL, ca principal partid al Aliantei D.A. care si-a asumat formarea Guvernului
etc.) care sa conduca la dizolvarea Parlamentului si la alegeri anticipate, sunt
contrare Constitutiei, întrucât prin acestea el dorea sa creeze o criza
guvernamentala si sa induca nevoia alegerilor anticipate, desi nu exista o criza
parlamentara.
În realitate, dizolvarea Parlamentului de catre Presedintele României este
posibila numai în caz de criza politica profunda, dupa ce s-au epuizat cele 60
de zile de la demisia Guvernului si dupa ce, în acest interval, au fost respinse
doua solicitari de învestitura.
Asadar, desi nu exista o criza guvernamentala, Presedintele îi solicita în
mod neconstitutional Primului-ministru sa demisioneze, si printr-un scenariu
politicianist prefigura respingerea a doua încercari de învestire a unor guverne,
pe cale de consecinta, declansarea alegerilor anticipate.
Netemeinicia si inoportunitatea demersurilor lui Traian Basescu implicit
caracterul neconstitutional al acestor fapte politice rezulta si din aceea ca, în fapt,
pe parcursul anilor 2005 si 2006, Guvernul Tariceanu s-a bucurat de sustinere
parlamentara, reusind sa promoveze majoritatea actelor normative propuse.
Pe de alta parte, sarcinile care stateau în fata tarii la începutul mandatului
noii puteri instalate în România impuneau stabilitate politica si multa concentrare
si concertare a tuturor fortelor politice pentru finalizarea obiectivelor
euroatlantice, în general, ale integrarii în UE, în special.
Pozitia Presedintelui Traian Basescu, materializata în fapte, actiuni si
opinii care urmareau crearea crizelor guvernamentale si parlamentare si
declansarea alegerilor anticipate, este contrara rolului constructiv, de sfatuitor
si moderator dat de Constitutie Presedintelui României.
ÃŽn realitate, domnul Traian Basescu urmarea crearea unui moment prielnic
electoral pentru partidul al carui presedinte a fost si pe care îl sustine deschis în
continuare. De altfel, actiunile si interventiile sale publice, au dat dovada de
partizanat politic constant în favoarea Partidului Democrat, fapt ce l-a determinat
pe însusi Primul-ministru sa-l acuze public ca se comporta ca si cum ar fi
presedintele acestuia.
5. ÃŽncalcarea prevederilor art. 2 alin. (1) si ale art. 61 din Constitutie.
Articolul 2 alin. (1) din Constitutie statueaza ca suveranitatea nationala
apartine poporului român, care o exercita prin organele sale reprezentative, iar
art. 61, alin. (1) stabileste ca Parlamentul este organul reprezentativ suprem al
poporului român si unica autoritate legiuitoare a tarii.
De altfel, în mod elocvent Constitutia aseaza Parlamentul – ca ordine a
prezentarii – pe primul loc în Titlul III destinat autoritatilor publice.
Dintre toate faptele sale grave ne vom referi la acest punct doar la doua:
– ÃŽntr-o declaratie publica Parlamentul este definit ca „o sandrama intrata
în moarte clinicaâ€;
– Recent, la sedinta de bilant a activitatii D.N.A.-ului din 6 februarie a.c.,
Presedintele Traian Basescu a afirmat ca:
„Nu mai departe zilele trecute, era în dezbatere o lege prin care nu stiu ce
scutiri se acordau fabricilor de bere autohtone. Sigur, legea se afla la promulgare
– cu certitudine o voi trimite înapoi; dar iata cum se manifesta împletirea între
infractori, oameni politici care nu fac nimic altceva decât sa faca legi pentru
infractori, si nu pentru interesul publicâ€.
Aceasta formulare generalizanta a Presedintelui României este o jignire
inadmisibila adusa Parlamentului în ansamblul sau si poate aduce mari prejudicii
institutionale, inclusiv Presedintiei. De la 1 ianuarie 2005 si pâna în prezent au
fost adoptate de Parlament 966 proiecte de lege, din care 29 au facut obiectul
reexaminarii, la cererea presedintelui României. Toate au fost în final
promulgate. De aici, rezulta implicit, ca Presedintele României s-a autoinclus,
banuim involuntar, în grupul celor care fac „legi pentru infractoriâ€.
Pe de alta parte, a spune ca Parlamentul nu face nimic altceva „decât legi
pentru infractori †anuleaza în mod nedrept un mare efort facut de Parlament în
ultimii ani când au fost adoptate si promulgate mii de legi, pentru ca legislatia
României sa fie concordanta cu cea a Uniunii Europene. România nu ar fi fost
acceptata în Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007, daca Parlamentul împreuna
cu ceilalti factori responsabili, inclusiv Presedintia, nu si-ar fi facut datoria.
6. ÃŽncalcarea prevederilor art. 65 alin. (2) lit. h) din Constitutie.
Presedintele Traian Basescu a încalcat prevederile art. 65 alin. (2) lit. h)
din Constitutie cu privire la numirea de catre Parlament a directorilor
serviciilor de informatii si exercitarea controlului asupra activitatii acestora
de catre Parlament, precum si a principiului separatiei puterilor prevazut de
art. 1 alin. (4) din Constitutie.
În vara anului 2006, în mod abuziv, Presedintele Traian Basescu a
solicitat public si a întreprins actiuni concrete prin care a obligat directorii
serviciilor de informatii sa-si prezinte demisia. De precizat ca la acea data si-a
înaintat demisia Presedintelui si seful unui departament din cadrul Ministerului
Administratiei si Internelor, desi acesta avea raporturi ierarhice exclusive cu
ministrul si eventual Primul-ministru.
Presedintele României a încalcat atât prevederile Constitutiei, cât si
dispozitiile legilor de organizare si functionare a acestora, întrucât directorii
serviciilor de informatii se gasesc într-o relatie directa cu Parlamentul care îi
numeste în sedinta comuna, si pe cale de consecinta, este singurul care poate
primi si aproba demisiile înaintate, potrivit principiului simetriei actelor
juridice.
La acea data, Presedintele României nu numai ca a întreprins actiuni prin
care a determinat sefii serviciilor de informatii sa demisioneze, dar le-a si aprobat
demisiile, prin rezolutiile puse pe cererile formulate, pe care le-a trimis astfel
Parlamentului pentru „a lua act†de hotarârile sale. Apoi, în mod nelegal si
neconstitutional a numit directori interimari la conducerea acestora, desi
legea nu prevedea acest lucru si a amenintat Parlamentul ca nu va propune alti
directori pâna când acesta nu va aproba „pachetul legislativ†privind serviciile de
informatii si siguranta nationala, elaborat de Presedintie.
ÃŽn legatura cu aceasta criza, fara precedent, privind conducerea serviciilor
de informatii, Presedintele nu s-a limitat în a exprima public opinii ci, dimpotriva,
a comis fapte si a întreprins actiuni care sunt contrare prevederilor
constitutionale.
7. ÃŽncalcarea prevederilor art. 74 din Constitutie.
Potrivit textului constitutional prevazut mai sus, initiativa legislativa
apartine Guvernului, deputatilor, senatorilor sau unui numar de cel putin 100.000
de cetateni cu drept de vot. Asadar, Presedintele României nu are un asemenea
drept.
Presedintele Traian Basescu a nesocotit prevederile art. 74
arogându-si de la sine dreptul la initiativa legislativa, mai mult implicând în
aceasta procedura subiecte de drept lipsite si ele de dreptul la initiativa
legislativa, respectiv Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, serviciile de informatii,
încercând a-si atrage colaborarea Comisiilor de aparare din Parlament. În acest
sens, Presedintele, erijându-se în initiator legislativ, a promovat un pachet de legi
referitor la serviciile de informatii ale statului si la siguranta nationala în general,
punând Guvernul în fata unui fapt împlinit si solicitându-i Primului-ministru sa
trimita initiativa legislativa sub acea forma Parlamentului.
În plus, netinând cont de principiul transparentei activitatii de legiferare,
Presedintele a luat masura secretizarii „pachetuluiâ€, fara a fi si aici competent.
ÃŽn fata refuzului Guvernului de a promova initiativa legislativa,
Presedintele României a apelat la Comisiile parlamentare de aparare, ordine
publica si siguranta nationala, încercând promovarea directa în Parlament si
declansând un adevarat razboi mediatic cu Guvernul pe aceasta tema.
Initiativa legislativa în acest domeniu specific a fost preluata de Guvern,
potrivit art. 74 alin. (1) din Constitutie, care a solicitat apoi în mod legal avizul
C.S.A.T., dar în mod absolut nejustificat a fost respinsa de Presedinte si
CSAT. Faptele Presedintelui , respectiv întregul sau comportament si toate
actiunile întreprinse, de la elaborarea legii de catre sau cu sprijinul serviciilor de
informatii si CSAT, trimiterea la Guvern si la comisiile parlamentare de aparare,
ordine publica si siguranta nationala, solicitarile de restituire, refuzul avizului legal
si obligatoriu al CSAT, discutiile cu unii lideri politici ai partidelor parlamentare
sunt deosebit de grave pentru ca ele urmareau nu numai asumarea abuziva
a dreptului la initiativa legislativa consacrat de Constitutie doar Guvernului,
senatorilor, deputatilor si cetatenilor, dar în fapt si realizarea unei
reglementari a sistemului de siguranta nationala si a serviciilor de
informatii, dupa propria-i conceptie pentru a-si asigura controlul asupra
acestora.
8. ÃŽncalcarea prevederilor art. 90, coroborat cu art. 150 alin. (1) si art
151 alin. (3) din Constitutie.
Presedintele Traian Basescu a nesocotit prevederile art. 90 din
Constitutie, atunci când a încercat în mai multe rânduri sa organizeze un
referendum pentru aprobarea unui „Parlament unicameralâ€.
Potrivit textului constitutional mentionat, Presedintele, “dupa consultarea
Parlamentului†poate cere poporului sa-si exprime, prin referendum, vointa „cu
privire la probleme de interes nationalâ€, dar modul de organizare si
desfasurare a referendumului nu mai este un atribut al Presedintelui, ci al
Parlamentului, potrivit art. 73 alin. (3) lit. d) din Constitutie. Ca atare,
Parlamentul – singura autoritate legiuitoare – are dreptul de a adopta, prin lege
organica, normele si procedurile ce tin de referendum, ca modalitate de
consultare directa a vointei cetatenilor.
În textele Constitutiei referendumul este reglementat în urmatoarele
situatii: consultarea poporului cu privire la probleme de interes national art. 90;
demiterea Presedintelui ca urmare a suspendarii art. 95 alin. (3) si respectiv
pentru aprobarea revizuirii Constitutiei, art. 151 alin. (3).
ÃŽn sistemul nostru de drept nu este admis referendumul pe teme
constitutionale, întrucât procesul de revizuire a Constitutiei se finalizeaza
printr-un referendum. Ideea unui referendum prealabil si a unui referendum
final de aprobare (cu rezultate posibil contrare) ar fi absurda.
Contrar acestor exigente constitutionale, Presedintele a savârsit fapte si a
exprimat opinii în sensul ca va organiza referendum pentru diferite teme, cu
ocolirea Parlamentului, inclusiv pentru modificarea Constitutiei si
desfiintarea Parlamentului bicameral. Comportamentul abuziv, dictatorial fata
de Parlament si parlamentari este demonstrat si de ultimele declaratii publice
facute de catre Presedintele României, respectiv ca “modificarea de catre
Parlament a Legii privind referendumul, echivaleaza cu o lovitura de statâ€.
Toate acestea sunt de o gravitate deosebita si contravin prevederilor potrivit
carora Parlamentul este organul suprem al poporului român si unica autoritate
legiuitoare a tarii, si demonstreaza faptul ca Presedintele României doreste sa
preia atributii constitutionale ale Guvernului si ale Parlamentului.
CAPITOLUL II – ÃŽncalcarea textelor constitutionale referitoare la rolul
Presedintelui în raporturile sale cu Guvernul si celelalte organe ale
administratiei publice, în special ale art. 102 alin. (1) si (2), art. 107 alin.(1),
si ale art. 86 – 87, art. 116 alin. (2), coroborat cu art. 117 alin. (3) si art. 119
din Constitutie.
În raport cu titlul prezentului capitol, domnul Traian Basescu, în calitate de
Presedinte al României, a savârsit urmatoarele fapte grave prin care a încalcat în
mod repetat Constitutia României.
1. ÃŽncalcarea prevederilor art. 102 alin. (1) si 107 alin. (1) din
Constitutie.
Potrivit prevederilor art. 102 alin. (1) din Constitutie, Guvernul este cel
care, potrivit programului sau de guvernare acceptat de Parlament, asigura
realizarea politicii interne si externe a tarii si exercita conducerea generala
a administratiei publice. Textul art. 107 alin. (1) precizeaza fara echivoc:
,,Primul-ministru conduce Guvernul si coordoneaza activitatea membrilor
acestuia, respectând atributiile ce le revinâ€.
Presedintele Traian Basescu, în mod repetat, a încercat si de multe ori
a reusit sa se aseze deasupra Guvernului, sa se substituie acestuia,
subordonându-si direct ministere si ministri sau înfiintând, la Cotroceni,
„organisme ad-hocâ€, paralele cu organele administrative legale si constitutionale.
În primul rând, este de retinut ca în toate actiunile sale politice,
Presedintele nu s-a prea referit la Programul de guvernare, ci la Programul
Aliantei D.A. din campania electorala, ca si cum tara se afla într-o perpetua
campanie electorala.
Traian Basescu a prezentat cu privire la multe probleme si momente
esentiale ale guvernarii propriul sau program, inclusiv cu privire la integrare si la
perioada post-integrare ca si cum ar avea un plan propriu de dezvoltare a tarii.
ÃŽnca de la instalarea sa ca presedinte, Traian Basescu si-a dezvaluit
intentia de a-si subordona Guvernul si celelalte institutii ale statului cu care
îsi propune sa lucreze împreuna, „cot la cot†cum s-a exprimat si carora le-a dat
un termen de 6 luni pentru a-si proba eficienta, fapta prin ea însasi abuziva si
neconstitutionala.
Guvernul si Primul-ministru au fost considerate simple unelte
ascultatoare ale sale fiind apreciate, dupa caz, când cele mai performante din
istoria postrevolutionara, când mediocre. La primele semne de independenta si
autoritate, Primul-ministru a devenit prima tinta a atacurilor sale, despre care a
ajuns sa afirme ca îi pare rau pentru desemnarea sa în aceasta functie si ca „îsi
cere scuze poporului român†pentru aceasta greseala (printre altele a facut o
astfel de afirmatie în aprilie 2006 la o emisiune speciala a realizatorului Marius
Tuca), iar în final, în februarie 2007 sa spuna despre Primul-ministru ca este un
mare mincinos, un om care minte tot timpul.
Nu vom insista asupra suitei de aprecieri jignitoare, denigratoare,
tendentioase asupra Guvernului si a premierului pentru ca acestea sunt aproape
zilnice, dar trebuie subliniat ca toate acestea au dus la pierderea credibilitatii
interne, a încrederii cetatenilor si a investitorilor, la descurajarea membrilor
Guvernului, la timorarea celor care nu apartin PD, la compromiterea imaginii
externe a României.
2. ÃŽncalcarea prevederilor art. 102 alin. (1), coroborate cu prevederile
art.116 alin. (2) si art. 117 alin. (3), prin raportare si la prevederile art. 119
din Constitutie.
Presedintele Traian Basescu a mers atât de departe în comportamentul
sau contrar Constitutiei încât „a înfiintatâ€, la Cotroceni, „organisme ad-hocâ€,
paralele cu organele administrative legale si constitutionale , ne referim la
diferitele comisii pe probleme, dar si la mult mediatizata „Celula de crizaâ€.
Unul din aceste organisme, Comunitatea Nationala de Informatii a fost
înfiintata prin hotarâri ale C.S.A.T., sub conducerea directa a Presedintelui
României, care „îndeplineste functia de Presedinte al Consiliului Suprem de
Aparare a Tarii†(art. 92 alin. (1) din Constitutie).
Aceste fapte ale Domnului Traian Basescu în exercitarea mandatului de
Presedinte al României, contravin principiului constitutional consacrat de art. 102
alin. (2) dupa care „Guvernul …..exercita conducerea generala a
administratiei publiceâ€, precum si prevederile constitutionale referitoare la
înfiintarea si organizarea autoritatilor administrative centrale de specialitate
(art. 116 si 117), respectiv prevederilor Constitutiei cu privire la rolul Consiliului
Suprem de Aparare a Tarii (art. 119).
De vreme ce în Constitutie se admite înfiintarea altor organe centrale de
specialitate, decât ministerele (comisii, agentii, departamente, inspectorate,
servicii etc.) ori în subordinea Guvernului sau a ministerelor, ori ca structuri
autonome (art. 116 alin. (2)), dar prin lege organica (art. 117 alin. (3)) este de la
sine înteles ca asemenea organisme nu se pot înfiinta pe lânga sau în
subordinea Presedintelui României si înca prin simple comunicate de
presa.
De asemenea, din coroborarea art. 117 alin. (2) si (3) cu art. 119 din
Constitutie rezulta ca asemenea organisme nu se pot înfiinta prin hotarâre a
CSAT, ci numai printr-o lege organica de modificare si completare a Legii de
organizare a CSAT, prevazuta de art. 73 alin. (3) lit. e) din Constitutie.
Totodata, faptele Presedintelui Traian Basescu de a determina adoptarea
hotarârilor CSAT de înfiintare a CNI, contravin flagrant si prevederilor art. 65
alin. (2) lit. h) din Constitutie.
3. ÃŽncalcarea prevederilor art. 86 din Constitutie .
Potrivit dispozitiilor constitutionale explicite evocate, Presedintele
României poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente si de
importanta deosebita ceea ce subliniaza, fara echivoc, natura relatiilor
Presedintelui cu Guvernul si cu membrii acestuia. Cu toate acestea, domnul
Traian Basescu, nu numai ca nu s-a consultat cu Guvernul în probleme de o
deosebita importanta pentru tara, actionând intempestiv în foarte multe din
initiativele sale dar a si actionat pentru timorarea si insultarea Primului-ministru si
a altor membri ai Cabinetului, excluzând de la acest tratament pe colegii sai de
partid. Presedintele nu a consultat Guvernul în actiunile de reprezentare a
statului Român la Uniunea Europeana, nici macar cu prilejul sustinerii discursului
în fata Parlamentului European din luna ianuarie 2007. În schimb si-a permis
numeroase ingerinte în activitatea unor ministere.
Astfel, desi a acuzat în numeroase ocazii Guvernul sau unii membri ai
acestuia ca sprijina si se sprijina pe „cercuri de intereseâ€, pe grupuri mafiote, nu a
ezitat sa intervina direct în formarea unor grupuri oligarhice din preajma sa, a
Administratiei Prezidentiale sau a propriului sau partid.
La asemenea interventii deloc nevinovate ne vom referi în urmatoarele
doua puncte.
4. ÃŽncalcarea prevederilor art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) din
Constitutie.
Cu toate ca a acuzat mereu Guvernul ca se înconjoara cu cercuri de
interese, iar ministrii Partidului Conservator s-au bucurat de o „atentie specialaâ€,
Presedintele Traian Basescu nu s-a sfiit sa intervina la fostul ministru al
economiei Codrut Seres în favoarea firmei ALRO Slatina, inclusiv prin
intermedierea fostilor consilieri prezidentiali Theodor Stolojan si Elena Udrea,
încâlcându-se astfel principiile economiei de piata si ale concurentei,
consemnate în art. 135 din Cons titutie.
5. ÃŽncalcarea prevederilor art. 135, alin. (1) si alin. (2) lit. a) din
Constitutie.
Sfidând din nou legea, principiile economiei de piata si uitând de lupta sa
împotriva coruptiei, a mafiei si a cercurilor de interese a intervenit, nu prea moral
si legal si la proprii ministri.
Astfel, cu prilejul investiturii ministrului Radu Berceanu, i-a indicat acestuia
sa reevalueze modul în care au acces la contractarea unor lucrari de investitii,
mai ales în constructia de autostrazi, a investitorilor autohtoni, care ar fi
dezavantajati. Proaspatul ministru a schimbat caietul de sarcini la lucrarile pentru
autostrada Bucuresti-Pitesti si… a câstigat cine trebuia.
Or, prin aceasta s-au încalcat grav prevederile art. 135 alin. (1) si alin. (2),
lit. a) din Constitutie care garanteaza economia de piata bazata pe libera
initiativa si concurenta si obliga statul sa asigure libertatea comertului si protectia
concurentei loiale, respectiv prevederile art. 41 referitor la libertatea economica:
„Accesul liber al persoanei la o activitate economica, libera initiativa în
exercitarea acestora în conditiile legii sunt garantateâ€. Cât priveste felul în care
au privit aceasta „rezolvare†investitorii straini nu mai comentam aici.
Tot ca interventie solitara si discutabila se plaseaza si apelul
Presedintelui Traian Basescu adresat Ministerului Economiei pentru
încetinirea procesului de privatizare în domeniul energiei. Nu comentam
substanta problemei privatizarii în domeniul economiei, dar relevam încalcarea
atributiilor sale prezidentiale, încalcare care i-a determinat pe specialistii Bancii
Mondiale sa califice acest demers ca fiind „neobisnuitâ€.
În acelasi context se însiruie si cazurile Urdareanu – Dobre, Cocos –
Golden Blitz, Anghelescu si multe altele.
6. ÃŽncalcarea prevederilor art. 87 alin. (1) din Constitutie.
Potrivit art. 87, alin. (1) din Constitutie, Presedintele României poate lua
parte la sedintele Guvernului „în care se dezbat probleme de interes national
privind politica externa, apararea tarii, asigurarea ordinii publice si, la
cererea primului-ministru, în alte situatiiâ€, Traian Basescu a participat de
multe ori intempestiv la sedinte de Guvern fara o astfel de tematica,
speculând, uneori, chiar lipsa premierului din tara.
Desi cadrul constitutional plaseaza cele doua institutii – Presedintele
României si Guvernul – pe pozitii de colaborare si nu de subordonare,
domnul Traian Basescu a actionat tot timpul pentru a-si subordona Guvernul
pentru a demonstra ca el este adevarul sef, semnificativa în acest sens este
rabufnirea de la sedinta de Guvern, din 6 iulie 2006, când, contrariat de
îndrazneala Premierului de a interveni în discutie, i-a retezat sec initiativa cu
remarca: „Deocamdata eu conduc sedinta. Vorbesti când îti dau eu
cuvântulâ€.
A aparut ca o evidenta ca participarile Presedintelui la sedintele
Guvernului s-au facut mai mult în scop mediatic, pentru a demonstra opiniei
publice ca domnia sa rezolva toate marile probleme.
CAPITOLUL III – ÃŽncalcarea principiului separatiei puterilor prevazut de art.
1 alin. (4) din Constitutie si a textelor care reglementeaza raporturile
Presedintelui cu Autoritatea judecatoreasca, precum si a prevederilor
Constitutiei, referitoare la Curtea Constitutionala.
În raport cu titlul prezentului capitol, domnul Traian Basescu, în calitate de
Presedinte al României, a savârsit urmatoarele fapte grave prin care a încalcat în
mod repetat Constitutia României.
1. ÃŽncalcarea grava a prevederilor art. 124 si ale art. 132 alin. (1) din
Constitutie, precum si a principiului constitutional al independentei
justitiei.
Textele constitutionale evocate stabilesc într-un mod imperativ ca justitia
se înfaptuieste în numele legii, ca justitia este unica, impartiala si egala pentru
toti, ca judecatorii sunt independenti si se supun numai legii, ca procurorii îsi
desfasoara activitatea potrivit principiului legalitatii si al impartialitatii.
Prin rolul si atributiile sale Presedintele României este primul care sa
apere aceste prevederi si sa se constituie într-un garant al lor.
Cu toate acestea, domnul Traian Basescu a nesocotit si a încalcat cu
nonsalanta prevederile Constitutiei atunci când interesele sale personale sau
cele politice i-au cerut, permitându-si ingerinte grosolane în actul de înfaptuire a
justitiei.
Sfidatoare sunt ultimele ingerinte ale Presedintelui Traian Basescu
produse la sedinta a DNA când domnul Traian Basescu, suparat probabil de
actiunea parlamentara pentru suspendarea sa din functie a cerut procurorilor sa
redeschida dosarele de urmarire penala în care sunt implicati reprezentanti sau
apropiati ai opozitiei, în special „BANCOREX si Banca Agricolaâ€, în timp ce a
devenit evidenta musamalizarea dosarelor sale personale privitoare la „cazul
Flota†si la imobilul din strada Mihaileanu.
Gravitatea acestei ingerinte inimaginabile în orice stat de drept este
demonstrata de promtitudinea redeschiderii unuia dintre aceste dosare,
deocamdata cel al Bancii Agricole.
2. ÃŽncalcarea prevederilor art.133 alin. (1) din Constitutie.
Presedintele Traian Basescu a încalcat repeta t dispozitiile art. 133 alin. (1)
din Constitutie, care consacra rolul de garant al independentei justitiei,
pentru Consiliul Superior al Magistraturii.
Domnul Traian Basescu a încercat, înca de la începutul mandatului, sa
intimideze pe membrii Consiliului Superior al Magistraturii si sa
discrediteze aceasta institutie fundamentala pentru ordinea constitutionala
si pentru regimul separatiei si echilibrului puterilor în stat.
Astfel, participând la sedinta C.S.M. din data de 19 aprilie 2005, domnul
Basescu s-a adresat membrilor acestuia cu formula: „ori va asumati raspunderea
ori demisionatiâ€. De asemenea, tot în fata membrilor C.S.M., domnul Basescu a
afirmat: „vom trece legile reformei în justitie prin asumarea raspunderii
guvernamentale, fara sa mai întrebam nici un domn judecator, nici de la C.S.M.,
nici de la Curtea Constitutionala, nici de la ÃŽnalta Curte de Casatie si Justitieâ€.
3. ÃŽncalcarea prevederilor art. 124 si art. 133 alin. (1) din Constitutie.
Acestea consfintesc, cum am precizat mai sus, independenta justitiei.
În repetate rânduri, Presedintele Traian Basescu nu s-a limitat sa faca
aprecieri critice la adresa justitiei, a instantelor judecatoresti, a parchetelor si,
personal, la adresa judecatorilor si procurorilor, dar a dat adevarate „sentinteâ€
tendentioase prin care a calificat justitia ca fiind corupta, a calificat judecatorii
ca fiind corupti. ÃŽn unele interventii publice, Presedintele Traian Basescu a
sustinut, tot la modul general, ca procurorii emit mandate de arestare si alte
acte procedurale cu vicii de procedura premeditate pentru a le oferi
inculpatilor motive de atac în justitie, de cele mai multe ori admise,
acuzând, de asemenea, în mod general, procurorii ca îsi avertizeaza telefonic
inculpatii cercetati în diferite dosare sa nu se prezinte la urmatoarea chemare la
Parchet pentru ca vor fi arestati.
La o alta sedinta a CSM Presedintele „decreteaza†în stilul sau ca „nu voi
fi de acord cu o independenta a Justitiei în ineficienta si coruptie. Trebuie sa
cream conditiile ca si corpul magistratilor sa se curete. M-as bucura daca unii ar
demisiona, ca sa nu fiu în situatia sa emitem o lege prin care sa curatam
administrativ justitia…â€. Cum mai poate ramâne în functie un astfel de presedinte
care vrea sa „emita†el legi, care vrea sa „curete†el justitia în dispretul legilor, a
democratiei, a principiilor statului de drept ?
Fata de aceste declaratii, la 7 martie 2006, peste 900 de membrii ai
Asociatiei Magistratilor si aproape 400 de judecatori de la diferite instante
judecatoresti au trimis un memoriu Consiliului Superior al Magistraturii prin care
au cerut sesizarea Curtii Constitutionale, considerata singura institutie care îl mai
poate „trage de mâneca pe Traian Basescu†în legatura cu afirmatiile sale despre
justitie, apreciind ca Presedintele „a pus în grav pericol însasi existenta unei
justitii independenteâ€.
4. ÃŽncalcarea prevederilor art. 126 alin. (1) din Constitutie.
Presedintele României a încalcat prevederile art. 126 alin. (1) din
Constitutie potrivit carora justitia se realizeaza numai prin instantele
judecatoresti stabilite prin lege.
În noiembrie 2006, dupa ce Traian Basescu a gratiat în mod scandalos
trei persoane condamnate pentru trafic de droguri si furt calificat a motivat acest
gest prin aceea ca în dosarele celor trei condamnati nu au fost gasite probe
temeinice pentru acuzare.
Or, Presedintele tarii nu poate face, prin decretele de gratiere, o
reevaluare a probelor, o rejudecare asupra vinovatiei unor infractori,
substituindu-se instantei judecatoresti, fapt care a si atras o binevenita
reactie a CSM, care a relevat ca Presedintele a încalcat principiul separatiei
puterilor. Cu toate acestea, insistând asupra legalitatii si corectitudinii actului
sau de gratiere, în discursul din 9 iulie 2006, rostit chiar cu ocazia zilei justitiei, a
afirmat, fara echivoc, ca îsi permite sa si judece „ori de câte ori voi observa
mari discrepante între modul cum a fost judecat la o instanta un caz si
modul cum a fost judecat la o instanta superioara, întotdeauna voi utiliza
institutia gratierii permitându-mi chiar sa judecâ€.
ÃŽn felul acesta, Presedintele Traian Basescu a nesocotit prevederile alin.
(1) al art. 126 din Constitutie care precizeaza ca justitia se realizeaza ,,prin
ÃŽnalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti
stabilite de legeâ€.
5. ÃŽncalcarea prevederilor art.125 alin. (2), coroborat cu art. 134 alin.
(1) din Constitutie.
Potrivit prevederilor art. 125 alin. (2) si art. 134 alin. (1) din Constitutie
Presedintele României numeste în functie judecatorii si procurorii la propunerea
Consiliului Superior al Magistraturii. Contrar acestor prevederi constitutionale,
Traian Basescu a facut aceste numiri la propunerea ministrului justitiei,
trimitând C.S.M. „în decor†de unde i-a cerut din când în când câte un aviz
consultativ.
Grav este si faptul ca Presedintele Traian Basescu a promulgat legea
prin care ministrul justitiei si-a asumat acest rol împotriva Constitutiei.
18
6. ÃŽncalcarea prevederilor art. 133 alin. (1), coroborat cu art. 133 alin.
(6) din Constitutie.
Presedintele a încalcat Constitutia si Legea de organizare si functionare a
C.S.M. când a participat la sedinta în care s-a ales Presedintele C.S.M.,
exprimându-si, înainte de vot, satisfactia înscrierii ca si candidat a unui
anume judecator si chiar felicitându-l, înainte de a fi ales, ceea ce a determinat
în mod evident retragerea altor intentii de candidatura. De fapt, ceea ce a urmarit
Presedintele României prin acest demers premeditat (pe care s-a si prefacut
ulterior ca-l regreta) a fost, fie compromiterea valorosului magistrat, cu o alegere
printr-o procedura discutabila, fie obligarea lui viitoare fata de Presedinte.
Este cert, prezidarea, de catre Presedintele României, a lucrarilor C.S.M.
la care participa nu-l transforma pe Presedinte în membru al C.S.M. si cu atât
mai putin în conducator sau judecator suprem al magistratilor care compun
C.S.M. Comportându-se la sedintele C.S.M. ca un veritabil ,,sef†Presedintele
României a încalcat grav nu numai textele Constitutiei cu privire la rolul sau de
mediator, (art. 80, alin. (2)), cu privire la separatia puterilor (art. 1, alin. (4)), dar si
textele Constitutiei care reglementeaza rolul C.S.M. de garant al independentei
justitiei, respectiv colaborarea dintre Presedintele României si C.S.M. pentru
realizarea de catre C.S.M. a rolului sau constitutional. De altfel, art. 1, alin. (4)
vorbeste nu numai de separatie, ci si de echilibrul puterilor, iar
comportamentul Presedintelui Traian Basescu scoate în evidenta tocmai
,,strategia†domniei sale de a dezechilibra C.S.M. ca structura a puterii
judecatoresti, ceea ce trebuie convenit, în mod rezonabil, ca reprezinta o fapta
grava în sensul alin. (1) al art. 95 din Constitutie.
7. ÃŽncalcarea prevederilor art. 142 alin. (1), art. 145 si art. 147 alin. (4)
din Constitutia României cu privire la rolul Curtii Constitutionale.
Astfel, domnul Traian Basescu nu s-a rezumat numai sa-si exprime public
nemultumirea cu privire la deciziile Curtii Constitutionale, dar a si calificat
activitatea Curtii Constitutionale „ca fiind în dispretul interesului nationalâ€,
fapta grava prin care se încalca normele constitutionale ce statueaza rolul Curtii
de garant al suprematiei Constitutiei, precum si pe cele ce asigura independenta
membrilor Curtii. Presedintele României, dupa ce a criticat public, în mod repetat,
decizia prin care Curtea Constitutionala s-a pronuntat în sensul obligarii
Parlamentului la respectarea dispozitiilor art. 64 alin. (2) din Constitutie
referitoare la alegerea presedintilor Camerei Deputatilor si Senatului, asa cum a
facut si în cazul deciziei prin care dispozitii ale asa-numitului ,,pachet†privind
reforma în justitie au fost declarate neconstitutionale, a sugerat Curtii sa-si
revizuiasca pozitia. ÃŽn mod evident, asemenea manifestari sunt de natura sa
submineze pozitia constitutionala a Curtii, rolul acestei institutii si statutul
membrilor sai.
Consecvent tezei sale de a determina o schimbare a practicii Curtii
Constitutionale, a convocat Curtea Constitutionala pentru „consultari†la sediul
Administratiei prezidentiale. Încercarea de a determina o alta solutie în cazul
exceptiilor de neconstitutionalitate la ,,pachetul legislativ†privind asa-numita
reforma a justitiei reprezinta o fapta de o gravitate deosebita, un atac la principiile
cardinale ale statului de drept, consacrate de Constitutia României. În acelasi
timp, Presedintele Traian Basescu a lansat public teza potrivit careia instanta
constitutionala actioneaza politic si este o frâna în calea reformelor pe care
ar dori sa le promoveze.
Pe acest fond, a instigat, practic, la lansarea mai multor atacuri la
adresa unora dintre membrii Curtii Constitutionale, în scopul evident de a-i
intimida, lansând inclusiv ideea de a schimba, prin orice mod, actuala
componenta.
Presedintele Traian Basescu a mers atât de departe încât pur si simplu a
calificat Curtea Constitutionala ca fiind o institutie care dispretuieste interesul
national. Edificatoare în acest sens este afirmatia facuta într-o emisiune a TVR 1
la 19 mai 2005: „Va asigur ca am vazut reticenta sistemului la schimbare,
am vazut chiar dispretul – repet, dispretul, o spun cu toata
responsabilitatea, dispretul unor oameni din C.S.M. pentru interesul
national în favoarea intereselor lor. Am vazut dispretul unei Curti
Constitutionale pentru interesul national, prin emiterea unei decizii ca
P.N.A. nu mai poate ancheta parlamentarii si, implicit ministrii, când P.N.A.
a fost creat pentru înalta coruptie si i-as trimite pe acesti judecatori, care au
dispret pentru procesele de integrare ale României, i-as trimite sa raspunda
în fata oamenilor, daca le vom rata din cauza lorâ€.
ÃŽn realitate, Ordonanta de Urgenta prin care a fost constituit P.N.A. era
contrara art. 72 alin. (2), coroborat cu art. 109 alin. (2) din Constitutie, iar
Curtea Constitutionala n-a facut altceva decât sa restabileasca ordinea
constitutionala, potrivit careia competenta de urmarire si trimitere în judecata
penala a demnitarilor avuti în vedere se face numai de catre Parchetul de pe
lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie si nu de alte structuri aflate în subordinea
ministrului justitiei. Asadar, problema nu se pune în sensul absolvirii de
raspundere a acestora, ci de a fi cercetati de catre autoritatea competenta
potrivit Constitutiei.
Prin atacarea, în acest mod a institutiei care are menirea de a asigura
suprematia Constitutiei, aceasta este în întregime în pericol. Suprematia
Constitutiei si obligativitatea respectarii acesteia devin vorba goala daca
„gardianul†normei este subminat si împiedicat sa îsi împlineasca menirea.
CAPITOLUL IV – ÃŽncalcarea prevederilor art. 1 alin. (5), ale art. 16 alin. (2),
precum si ale altor texte constitutionale referitoare la obligativitatea
generala a respectarii legilor si la apararea drepturilor fundamentale ale
cetatenilor.
În raport cu titlul prezentului capitol, domnul Traian Basescu, în calitate de
Presedinte al României, a savârsit urmatoarele fapte grave prin care a încalcat în
mod repetat Constitutia României.
1. ÃŽncalcarea prevederilor art. 28 din Constitutie.
Presedintele României a fost cel putin complice la încalcarea art. 28 din
Constitutie referitor la secretul corespondentei, potrivit caruia „secretul
scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale, al convorbirilor telefonice si al
celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabilâ€.
ÃŽn interviul acordat TVR din ianuarie 2007, domnul Traian Basescu a
recunoscut ca înca din septembrie 2005 a avertizat membrii Guvernului ca le
sunt ascultate telefoanele de catre serviciile de informatii „si am atentionat
membrii Cabinetului sa fie atenti ce vorbesc si cu cine vorbesc la telefon,
pentru ca deja avem semnale de la serviciile de informatii cu privire la
discutii care nu erau în regula între ministri si chiar cu unul care este
arestat la ora aceastaâ€.
Exista doua ipoteze logice. Prima, interceptarea era ilegala, fapt de care
Presedintele nu era strain, iar aducerea la cunostinta în sedinta Guvernului a
avut scopul de a-i timora pe membrii Cabinetului, ipoteza în care, dincolo de
abuzul functiei, inclusiv sub aspect penal, domnul Traian Basescu se face
vinovat de încalcarea secretului convorbirilor telefonice. A doua,
înregistrarea era legala, situatie despre care domnul Traian Basescu a fost
informat în calitate de Presedinte al României si presedinte al C.S.A.T., ipoteza
în care domnul Traian Basescu se face vinovat de savârsirea infractiunii de
favorizare a infractorului (art. 264 Cod penal).
Cum ramâne cu restul cetatenilor României care sunt ascultati, legal, de
catre serviciile de informatii; pe acestia cine „îi atentioneaza…sa fie atentiâ€?
2. Încalcarea drepturilor fundamentale ale cetatenilor, consacrate în
Constitutie, a prevederilor art. 28 din Constitutie cu privire la secretul
convorbirilor telefonice, prin raportare si la legile de organizare a serviciilor
de informatii.
O fapta deosebit de grava a Presedintelui Traian Basescu o reprezinta
folosirea serviciilor de informatii ale statului pentru a supraveghea
informativ clasa politica, fapta recunoscuta explicit într-un interviu acordat
„Jurnalului National†din data de 6 februarie 2005, publicat sub titlul semnificativ
„Voi sta 10 ani la Cotroceniâ€, în care Traian Basescu, referindu-se la analizarea
propunerilor de secretar de stat în diferite structuri guvernamentale, precizeaza
ca a cerut serviciilor speciale sa-i supravegheze informativ pe cei propusi. Astfel,
la întrebarea directa a ziaristului „Prin cine veneau aceste informatii?â€
Domnul Traian Basescu raspunde „Prin serviciile de informatii. Nu am
facut nici un secret, de la bun început le -am cerut sa culeaga informatii, în
asa fel încât sa evitam asezarea în structuri executive importante a unor
oameni controlati de grupuri de interese. Sper ca am reusit!â€
3. ÃŽncalcarea prevederilor art. 65 alin. (2), lit. f) din Constitutie,
precum si a prevederilor art. 5 din Legea nr. 473/2004.
Modul sfidator în care se raporteaza Traian Basescu la lege si la obligatiile
sale prezidentiale este demonstrat si de refuzul sau (aici nu este vorba de o
omisiune) de a prezenta în Parlament strategia nationala de aparare a tarii,
în termen de 6 luni, asa cum îl obliga prevederile art. 65 alin. (2), lit. f) din
Constitutie si art. 5 din Legea nr. 473/2004. Importanta acestei strategii pentru
tara si necesitatea ca aceasta sa fie dezbatuta de Parlament, pentru a capata
forta obligatorie rezultata din aprobarea Parlamentului, ne scutesc de orice
comentariu cu privire la gravitatea faptei sale. De altfel, potrivit prevederilor art.
13 din legea mentionata, neîndeplinirea obligatiilor prevazute de art. 5 poate
atrage raspunderea administrativa civila sau chiar penala a celor vinovati.
4. ÃŽncalcarea prevederilor art. 51 alin (4) cu privire la dreptul de
petitionare, coroborat cu prevederile art.1 alin (5), prin raportare la
prevederile art.80 alin (2) din Constitutie.
Memoriul Societatii Petromidia pe care Primul-ministru i l-a remis
Presedintelui însotit de o nota personala demonstreaza cum se raporteaza
domnul Traian Basescu la statutul si rolul sau de sef de stat.
Gravitatea comportamentului prezidential este demonstrat de urmarile
sale. Practic aceasta a fost scânteia care a declansat criza de proportii în care ne
aflam.
Sa ne reamintim, deci, de acest episod.
a) Deci, Primul-ministru îi cere Presedintelui (fie cu buna credinta din grija
fata de bunul mers al justitiei si fata de o mare companie contribuabila la bugetul
statului, fie din grija personala fata de un prieten), „sa discute, când are ocaziaâ€
cu organele competente.
b) Presedintele a demonstrat ca abordeaza într-un mod foarte personal si
original felul în care-si exercita unele atributii, sa le spunem curente. Domnul
Traian Basescu nu înregistreaza memoriile primite pentru a le da un curs
oficial si transparent, nesocotind astfel prevederile art.51 din Constitutie cu
privire la dreptul de petitionare. Pe cele care pun probleme sau îi ofera diverse
posibilitati de valorificare, nu le opereaza prin formulele clasice ci le pastreaza
pentru a le utiliza ulterior împotriva celor în cauza.
c) Presedintele avea doua optiuni: ori sa-i trimita „prieteneste†memoriul
înapoi expeditorului si sa-l sfatuiasca personal sa lase justitia sa faca dreptate,
ceea ce nu era chiar legal daca „gestul premierului poate fi socotit o ingerintaâ€,
ori sa aprecieze ca demersul premierului este unul ilegal, o încercare sau chiar o
actiune de trafic de influenta si în consecinta sa sesizeze Parchetul.
Presedintele a procedat, tot în stilul sau personal, aparent atipic,
neconstitutional si ilegal, dar în realitate cu un scop extrem de înjositor pentru un
sef de stat. A pastrat materialul pentru momentul potrivit fie pentru a-l santaja pe
Premierul neascultator, fie pentru a-l compromite. Indiferent care i-au fost
scopurile, Traian Basescu a gresit grav încalcându-si si obligatiile prezidentiale si
cele ale oricarui functionar public.
CAPITOLUL V – ÃŽncalcarea prerogativelor prezidentiale de sef de stat, de
reprezentant al statului român, depasirea sferei atributiilor sale în domeniul
politicii externe, prevazute în art. 91 din Constitutie, în contrast cu
prevederile art.102 alin.1 din Constitutie, care reglementeaza realizarea
politicii externe a tarii de catre Guvern.
În raport cu titlul prezentului capitol, domnul Traian Basescu, în calitate de
Presedinte al României, a savârsit urmatoarele fapte grave prin care a încalcat în
mod repetat Constitutia României.
Presedintele oricarui stat are o responsabilitate externa exceptionala. De
modul în care actioneaza presedintele pe plan international depinde într-o
masura esentiala integrarea armonioasa a tarii în concernul tarilor lumii,
imaginea tarii, felul în care aceasta este apreciata.
ÃŽn contrast cu imaginea echilibrata, respectata si responsabila a
României, obtinute cu eforturile, ratiunea si talentul unor valorosi oameni
de stat, Traian Basescu a contribuit mult prin gesturile si actiunile sale
excentrice, nu numai la ridicarea unor semne de întrebare si mirare dar
chiar la unele reactii mai mult sau mai putin vizibile fata de tara noastra.
Mai grava este atitudinea, sa-i spunem „solitaraâ€, a Presedintelui care
adopta aceste pozitii fara a consulta Guvernul, fara a consulta Parlamentul,
desi potrivit prevederilor art. 102 alin. (2) Guvernul este cel care, potrivit
programului sau de guvernare acceptat de Parlament asigura realizarea
politicii interne si externe a tarii, iar potri vit art. 91 Guvernul este cel care
negociaza tratatele internationale în numele României iar Parlamentul le ratifica.
1. Inca de la începutul mandatului sau, domnul Traian Basescu, fara a tine
seama de Programul de guvernare în domeniul politicii externe si fara a
consulta Guvernul si Parlamentul, a discriminat intre aliatii si partenerii
României, lansând Axa Washington – Londra – Bucuresti. Aceasta atitudine
discretionara în politica externa româneasca constituie o grava încalcare a
atributiilor constitutionale ale Guvernului în realizarea politicii externe a
României si lasa fara continut ori consecinta normele constitutionale
referitoare la programul de guvernare si raporturile între Parlament si Guvern.
Declaratia sa hazardata a trezit o reactie concreta a ministrului de externe
a Frantei la 21 aprilie 2005, la Vilnius care a calificat aceste afirmatii ca fiind
agresive la adresa Frantei, caz nemaiîntâlnit în agenda raporturilor diplomatice
dintre cele doua tari.
2. Redam, în continuare, alte asemenea declaratii, atitudini si actiuni, care
dovedesc, fara putinta de tagada, faptele grave prin care Presedintele României
încalca, pe de o parte, prevederile constitutionale care limiteaza în mod expres
atributiile sefului statului în domeniul politicii externe, iar pe dalta parte, încalca
dispozitiile constitutionale prin împiedicarea bunei functionari a Guvernului în
realizarea politicii externe stabilite prin programul de guvernare aprobat de
Parlament:
Р̨n septembrie 2005 la sesiunea Adunarii Generale a ONU, Presedintele
României a declarat ca Federatia Rusa trateaza Marea Neagra ca pe un „lac
rusesc†ceea ce a provocat reactii diplomatice de dezaprobare din partea
statului nominalizat, dar a afectat si relatiile cu un alt stat cu interese
semnificative în zo na, Turcia;
– pe 28 iulie 2005, la Washington, domnul Traian Basescu a declarat
„Comunitatea internationala poate conta pe sprijinul României în restabilirea
pacii în Liban si pentru a garanta securitatea Israeluluiâ€, desi nici ONU si nici
vreun stat implicat ori alta entitate nu a cerut asa ceva, mai ales în conditiile
în care o asemenea prerogativa apartine, constitutional, Parlamentului;
Р̨n mai multe interventii publice, fara sa consulte vreuna din partile implicate
domnul Traian Basescu s-a angajat în numele României sa participe alaturi
de Rusia si Ucraina la solutionarea conflictului din Transnistria, prezentând în
mod deformat si demagogic toata istoria negocierilor asupra acestui conflict,
ca si a relatiilor cu Republica Moldova.
– în martie 2005, domnul Traian Basescu a afirmat ca „suntem trupe de
ocupatie alaturi de aliatii nostri din Irakâ€, în conditiile în care, la 8 iunie 2004,
Consiliul de Securitate al O.N.U. a adoptat Rezolutia nr. 1546 prin care se
pune capat ocupatiei militare în Irak si se lua act de faptul ca începând cu 30
iunie 2004 trupele coalitiei multinationale se afla în Irak doar la invitatia
Guvernului irakian, ca trupe de mentinere a pacii si de consolidare a
democratiei.
CAPITOLUL VI – ÃŽncalcarea statutului functiei de Presedinte al României si
al rolului acestuia de aparator al Constitutiei si de mediator – art. 80 alin. (2)
din Constitutie.
În raport cu titlul prezentului capitol, domnul Traian Basescu, în calitate de
Presedinte al României, a savârsit urmatoarele fapte grave prin care a încalcat în
mod repetat Constitutia României.
Faptele concrete înfatisate la capitolele anterioare nu reprezinta numai
încalcari ale textelor constitutionale citate, dar si o nesocotire a functiei de
mediere: â€Presedintele României vegheaza la respectarea Constitutiei si la
buna functionare a autoritatilor publice. ÃŽn acest scop, Presedintele
exercita functia de mediere între puterile statului, precum si între stat si
societateâ€.
Presedintele Traian Basescu nu s-a comportat în diverse situatii
tensionate aparute în activitatea statala ca un arbitru, ca un conciliator, asa cum
procedeaza un sef de stat într-un stat de drept. El a dorit sa fie, mai degraba,
judecatorul celorlalte autoritati publice, pe care le considera ca un fel de servicii
subordonate „Palatului Cotroceniâ€.
Traian Basescu n-a actionat în functia de Presedinte al României în sens
pozitiv, pentru a preveni starile tensionate si mai ales conflictele, pentru a
le stinge atunci când au aparut. Dimpotriva, el a conceput conflictele, le-a
24
provocat si le-a atâtat, el nu a semanat spirtul de concordie, de armonie, de
întelegere, el a semanat tot timpul vrajba, ceea ce contravine alin. (2) al art.
80 din Constitutie.
Desigur, nu este usor de identificat si analizat cazurile concrete în care
Presedintele trebuia sa intervina ca mediator si nu a facut-o pentru ca multele din
situatiile care necesitau un demers prezidential s-au rezolvat în cele din urma „de
la sine†sau au trecut neobservate. Este, însa, de subliniat ca Presedintele are
de principiu o atitudine refractara fata de rolul de mediator. Presedintele
Traian Basescu nu crede, pur si simplu, în virtutile dialogului îl socoteste
inoportun, pierdere de timp.
Oricum, ca exemple concrete în care trebuia sa intervina, nu în stilul sau
de a da verdicte si a învinovati, ci pentru a aplana lucrurile, a le armoniza, pot fi
evocate multe.
1. Presedintele nu a intervenit în cazul unor neîntelegeri sau chiar
divergente ivite în cadrul Guvernului, între Primul-ministru si ministrul justitiei,
între Primul-ministru si ministrul educatiei si cercetarii, între Primul-ministru si
ministrul afacerilor externe, pe care în plus, Presedintele a încercat sa-l atraga
sub influenta sa exclusiva, cu scopul transparent de a-l contrapune Premierului.
2. Presedintele nu a intervenit în sens moderator pentru a identifica solutii
de rezolvare în conflictul ivit între Guvern si Consiliul Superior al Magistraturii,
dar mai ales între ministrul justitiei si Consiliul Superior al Magistraturii,
dimpotriva, a încurajat-o pe d-na Monica Macovei sa sfideze, sa nesocoteasca si
sa denigreze institutia suprema care asigura independenta justitiei si pe membrii
acesteia, alesi democratic de corpul lor profesional.
3. Deosebit de grava este si fapta comisa a Presedintelui României de a
nu se implica, ca moderator, potrivit art. 80 alin. (2) din Constitutie, pentru
prevenirea actiunii de organizare a asa-numitului „referendum pentru
autonomia Tinutul Secuiescâ€. Urmare a neimplicarii sefului statului este ca în
fapt, s-au organizat referendumuri locale cu participarea directa a primarilor,
consilierilor locali si judeteni si a functionarilor statului, urmarindu-se exercitarea
de presiuni nu numai fata de autoritatile statului român, dar si fata de autoritatile
UE, crearea unei situatii gen Kosovo.
Ne îngaduim sa-i amintim, domnului Presedinte Traian Basescu, ca
asemenea actiuni submineaza nu numai activitatea Presedintelui României de
mediator, în sensul art. 80 alin. (2) din Constitutie, dar si caracterul unitar al
statului român (art. 1 alin. (1) din Constitutie), aspect care nu poate forma nici
obiectul unei revizuiri a Constitutiei, dupa cum se precizeaza în art. 152 (limitele
revizuirii) din Constitutie.
4. Presedintele nu a intervenit pentru a concilia divergenta dintre presa, pe
de o parte, si clasa politica, pe de alta parte, în problema raspunderii penale a
jurnalistilot. În loc sa sprijine Clubul Român de Presa în demersurile sale, prin
exercitarea functiei de mediere, Presedintele Traian Basescu s-a transformat
într-un suprajudecator al presei.
La 19 februarie 2005, într-un interviu acordat la Radio Europa Libera,
Traian Basescu decreteaza ca „parte din mass-media este controlata de diverse
grupuri de interese. Ele reprezinta prin forta lor mediatica, pilon de sustinere si
de descurajare, de multe ori a luptei împotriva coruptieiâ€. ÃŽntr-un interviu dat
ziarului Adevarul la 27 mai 2005 Traian Basescu îi califica pe ziaristi „Oameni
care intoxica cu rea credinta ….â€
Prin aceste declaratii si calificative facute în public Traian Basescu îsi
încalca grav rolul sau de aparator al Constitutiei si de mediator cu societatea
civila prevazut de articolul 80 din Constitutie, discrediteaza mass-media ca factor
esential al unei democratii, încalca si prevederile art. 30 alin. (1) din Constitutie,
actele sale devenind presiuni pentru restrângerea libertatii de exprimare.
Exemplele ar putea continua, dar le socotim suficiente pentru a demonstra
felul în care interpreteaza Traian Basescu functia de mediere.
*
* *
Faptele evocate mai sus scot în evidenta o prestatie contrara Constitutiei
a domnului Traian Basescu, în calitate de Presedinte al României, prestatie care
nu este întâmplatoare, dimpotriva este expresia filozofiei pe care domnia sa o
are cu privire la rolul Presedintelui, filozofie contrara Constitutiei, si ne referim în
primul rând la alin. (2) al art. 80 din Constitutie, cât mai ales la spiritul acesteia.
Conceptia explicata cu ostentatie a ,,Presedintelui-jucator†l-a plasat pe
Presedintele Traian Basescu nu numai într-o stare formal-juridica de conflict cu
textele constitutionale, dar si într-o stare reala de conflict cu partidele politice
parlamentare, implicit cu grupurile politice din Parlament, într-o stare conflictuala
cu Parlamentul, într-o stare conflictuala cu Guvernul si într-o stare conflictuala
cu Autoritatea judecatoreasca.
Presedintele Traian Basescu nu a înteles, si este evident ca nu doreste sa
înteleaga ca persoanei care ocupa functia de Presedinte al României nu îi este
permis orice comportament, pentru ca un comportament neconstitutional al
persoanei în exercitiul mandatului se identifica cu exercitarea competentei
autoritatii în afara cadrului constitutional.
Faptele evocate mai sus, în aprecierea initiatorilor acestei propuneri de
suspendare, sunt fapte grave, de încalcare a Constitutiei, în sensul art. 95 alin.
(1) din Constitutie, care justifica suspendarea din functia de Presedinte al
României a domnului Traian Basescu si, apoi, demiterea sa prin referendum.
*
* *
ÃŽn concluzie, rugam Curtea Constitutionala sa constate temeinicia
propunerii de suspendare a Presedintelui României, existenta faptelor grave de
încalcare a Constitutiei si în consecinta sa avizeze favorabil demersul nostru si
solicitam Parlamentului sa voteze propunerea noastra de suspendare.
12 februarie 2007
