Mirela NemÅ£el vine din BuhuÅŸi. Acasă a fost vânzătoare. N-a avut legătură cu afacerile, nu a încercat să se „privatizeze”, cum se făcea imediat după ‘90 în România, când apogeul capitalismului era reprezentat la români de deschiderea unui chioÅŸc.
Povestea Mirelei este aceeaşi, până la un punct, cu a multora dintre imigranţii români din Italia. La început a venit soţul, care lucrează ca zidar, apoi a venit şi ea, în 1996, dar n-a fost chip să rămână:
„Am fost la Milano ÅŸase luni, dar n-am găsit nimic de muncă, nici locuinţă, eu am rămas însărcinată, aÅŸa că ne-am întors acasă.
Am venit înapoi în 1999 ÅŸi am lucrat la Roma, la un hotel, timp de trei ani, până în 2002. După slujba de la hotel, au fost câţiva ani în care am lucrat ca baby-sitter ÅŸi făceam curăţenie la ore”.
l,kj