Discursul deputatului Cristian Boureanu (PLD) de la şedinţa camerelor reunite. Redăm textul integral
„Doamnelor ÅŸi domnilor,
Ne aflăm într-un moment trist, pe care nu mă aÅŸteptam să-l trăiesc după 17 ani de democraÅ£ie. ÃŽn mod sigur nu după alegerile din 2004. Astăzi nu asistăm la o dezbatere pe teme politice sau constituÅ£ionale. Suntem martori – ÅŸi unii dintre dvs participanÅ£i – la o lovitură de stat deghizată de mântuială sub masca democraÅ£iei.
Numai aşa se explică de ce un grup de oameni cu o legitimitate îndoielnică încearcă dărâmarea şefului statului. Complotiştii nu asigură celui descăunat un proces corect. La fel, coaliţia antiprezidenţială ignoră verdictul Curţii Constituţionale care spune clar că şeful statului nu a încălcat legea supremă.
Nu Constituţia, nu prerogativele şefului statului, nu partidele, nu Parlamentul sunt astăzi în discuţie. Este vorba de fapt de răzbunarea câtorva oameni, tulburaţi de la aranjamentele lor, împotriva celui care le-a stricat sistematic jocurile.
Iar în această turbulenţă sunt antrenate şi compromise partidele, instituţiile statului şi procesul de reformă în România. Probabil pagube colaterale pentru PNL, PSD, PC şi PRM.
Şi dacă tot s-a vorbit aici despre drepturile şi obligaţiile şefului statului vreau să fac un comentariu. După coaliţia antiprezidenţială, preşedintele ar trebui să aibă un singur drept: dreptul de a rămâne tăcut, orice ar spune urmând să fie folosit împotriva sa si, asa cum spunea un coleg democrat, o singura lege de aplicat: Omerta, legea tacerii.
Le atrag atentia colegilor liberali ca nu avem nevoie de un presedinte pentru linistea noastra, asa cum cerea PSD prin anii 90, ci de un presedinte jucator pentru linistea romanilor.
Dacă tot discutăm despre ceea ce ar trebui sau nu să facă preşedintele, poate ar trebui să vorbim şi despre obligaţiile politicienilor şi despre responsabilitatea în politică.
Noi, toţi, indiferent de partid, avem obligaţia să respectăm legea şi când ne convine şi când nu ne convine.
Ceea ce se întâmplă astăzi aici este un caz în care Parlamentul nesocoteşte avizul garantului suprem care veghează asupra Constituţiei. De ce? Pentru că verdictul Curţii Constituţionale nu îi convine.
Avem obligaţia să fim coerenţi. În actul prin care cerea suspendarea lui Băsescu, PSD îi reproşa că a criticat public verdicte ale Curţii Constituţionale şi că a discreditat CSM şi Parlamentul prin acuzaţii fără fond.
Ieri chiar, Mircea Geoană, preşedintele aceluiaşi PSD, încerca să destabilizeze şi să compromită dintr-o lovitură patru instituţii ale statului: Curtea Constituţională, SRI, SIE şi Administraţia Prezidenţială. În logica aplicată preşedintelui, Mircea Geoană ar trebui să se suspende şi el.
Avem obligaţia de a respecta voinţa electoratului. Milioanele de voturi cu care Băsescu a fost desemnat preşedinte sunt mai importante decât cele două sute de voturi târguite ca la piaţă şi traficate pe la colţurile Parlamentului ca să iasă numărul necesar pentru suspendare.
Avem obligaţia să nu ne batem joc de banul public. Suspendarea preşedintelui, urmată de referendum sau de alegeri prezidenţiale anticipate, este o campanie costisitoare de imagine, concepută de PSD, PRM, PC şi PNL şi plătită de la bugetul statului.
Avem obligaţia de a răspunde pentru deciziile noastre. Nu este corect să ne ascundem în spatele votului de conştiinţă ca să nu spunem cum votăm la suspendarea lui Băsescu. A lăsa o decizie de un asemenea impact la latitudinea fiecăruia şi ce-o ieşi o ieşi, este ca şi cum ai guverna ţara dând cu banul. Dar domnul Tăriceanu guvernează dând cu bani in dreapta, dar mai ales în stânga.
Nu este corect nici să ne ascundem în spatele unei majorităţi parlamentare obscure ca să trecem legile. Este dreptul oricăror partide să se alieze, dar trebuie s-o facă în mod deschis şi să-şi asume împreună răspunderea.
De ce nu vin domnii Geoană şi Tăriceanu, aici de faţă, să ne spună cinstit că da, ei vor suspendarea lui Băsescu şi anume pentru că acesta nu tace din gură?
Ar fi cinstit să admită că manevrele împotriva preşedintelui, inclusiv cea de azi, au menirea să ne abată atenţia de la un alt fapt.
In anul 2004, PSD a fost dat afara pe usa. In 2007 a revenit in guvern pe fereastra lasata deschisa de Calin Popescu Tariceanu.
Asistăm, de la începutul anului, la restauraţia PSD, cu binecuvântarea PNL. Iar şeful statului, prin criticile sale, ar fi o piedică în calea restauraţiei.
Aceasta a început cu blocarea legii ANI în Parlament şi s-a desăvârşit odată cu scoaterea PD de la guvernare şi constituirea Cabinetulului Tăriceanu II. Sau poate ar trebui să îl numim Cabinetul Geoană I. PSD în acest moment s-a cocoţat din nou la putere, iar PNL este pe post de Aprodul Purice, pe spinarea căruia calcă stăpânul ca să încalece.
Cabinetul Geoană I – condus de un premier pe care în mod bizar îl cheamă Tăriceanu – s-a abătut deja, în numai două săptămâni, de la programul AlianÅ£ei pe care pretinde că îl respectă.
În locul retrocedării proprietăţilor avem o lege pentru chiriaşii din casele naţionalizate. Nu spun că e rău dar este o măsură din programul PSD, partid care, ni se spune, nu este la guvernare.
În locul eliminării incompatibililor din Sănătate, demers început anul trecut, asistăm acum la eliminarea incompatibilităţilor. De lupta anticorupţie, prioritate în 2005, nu se mai aude nimic.
Îi reamintesc premierului că şi-a asumat răspunderea atât pe pachetul de reformă în Sănătate cât şi pe cel vizând proprietatea si reforma în Justiţie. Cum însă Tăriceanu confundă guvernul cu un SRL personal, s-a gândit probabil că este vorba de o raspundere limitată, de doar un an-doi.
L-aş ruga pe primul-ministru să nu mai vorbească despre programul de guvernare al Alianţei. Ar compromite astfel singurul lucru pe care l-a păstrat de la aceasta. În momentul de faţă nu guvernează după programul Alianţei, ci după ordinele PSD.
Şi asta este grav pentru România de-abia devenită membru al Uniunii Europene. Cu PSD la putere nu ne-am fi integrat în UE. PSD era corigent la integrare, având steguleţe roşii la multe materii.
Probabil că în ochii UE arătăm ca o clasă care, în ziua inspecţiei, l-a trimis acasă cu bilet de voie pe corigentul clasei, pentru ca acum să se vadă că tot acesta face de fapt ordine în şcoală. Tare mă tem că, după ce am trecut inspecţia, riscăm să ratăm examenele finale.
Toate aceste lucruri le-a spus, într-o formă mult mai dură, şi preşedintele Traian Băsescu. Aceste afirmaţii, pentru care eu am, intamplator, imunitate, pe şeful statului îl pot costa funcţia. Coaliţia antiprezidenţială PNL-PSD-PC-PRM, si oare, UDMR vrea să îl transforme pe şeful statului în singurul om din România care nu are dreptul la liberă exprimare. Apropos, domnilor, acesta este un drept garantat de Constituţia pe care pretindeţi că o apăraţi.
Dragi colegi parlamentari,
Vă cer colegial să vă gândiţi bine la votul de astăzi. Un vot pentru suspendarea preşedintelui înseamnă un cec în alb acordat liderilor voştri, care nu au fost capabili nici măcar să vă spună ce contracandidaţi vor arunca în luptă.
Dacă pe ei orgoliile sau interesele i-au orbit, gândiţi dumneavoastra limpede pentru ei şi pentru partidul din care faceţi parte. Pentru că voi nu aveţi aceleaşi orgolii şi nu împărtăşiţi aceleaşi interese ca ei. Votaţi după cum vă dictează constiinta şi nu după cum vă dictează şefii de partid.
Parlamentarii PLD vor vota, fireşte, împotriva acestei lovituri de stat care nu mai are nici măcar aparenţele unui demers politic corect.
Dacă în final coaliţia antiprezidenţială îl va suspenda pe Traian Băsescu, PLD este pregătit să intre în campanie electorală de partea actualului şi viitorului preşedinte al României.
Vă aşteptăm şi pe dvs în campanie, domnule tariceanu si domnule Geoana! Vă aşteptăm să explicaţi de ce sunteţi împotriva reformei în Justiţie, de ce aţi început să blocaţi reforma în sănătate, de ce nu duceţi până la capăt reforma în domeniul concurenţei, de ce tărăgănaţi descentralizarea administraţiei de stat.
Aveţi multe răspunsuri de dat, pentru că sunteţi la putere şi aveţi responsabilităţi pe care vi le-aţi asumat. Iar aici este vorba şi de PSD, acţionarul majoritar al guvernării şi de PNL, acţionarul minoritar.
Verdictul final nu se dă azi, aici. Ne vedem la urne, dacă aveÅ£i curajul!”.
