Ziua de 1 Mai este acceptată astăzi de toată lumea ca Ziua Internaţională a Muncii. Totul a pornit de la revendicarea pentru ziua de muncă de opt ore, susţinută de Jean Dormoy la Congresul Muncitoresc Francez ţinut în anul 1888 la Bordeaux şi urmată de manifestaţia de stradă din Franţa din 10 februarie 1889, ajungându-se ca la Congresul Socialist Internaţional ţinut în luna iulie a aceluiaşi an la Paris, în perioada Expoziţiei Universale, să se hotărască internaţionalizarea manifestaţiilor revendicative pentru ziua de muncă de opt ore. Pe de altă parte, potrivit tradiţiei populare, 1 Mai semnifică “ziua pelinului†sau “ziua beţivilor.
Alegerea ca zi pentru aceste manifestaţii a datei de 1 Mai s-a făcut pentru coordonarea cu hotărârea Federaţiei americane a muncii, care alesese ea, în prealabil, această zi, în amintirea sângeroasei represiuni a manifestaţiilor muncitoreşti care avuseseră loc cu patru ani înainte la Chicago.
La acel congres de la Paris, s-a lansat pentru prima oară expresia „1 Mai, sărbătoarea muncii”, expresie care s-a perpetuat până astăzi. Expresia a fost formulată de Raymond Lavigne ÅŸi a fost îmbrăţiÅŸată pe loc de către reprezentanÅ£ii germani, cunoscuÅ£ii socialiÅŸti August Bebel ÅŸi Wilhelm Liebknecht.
În anul următor, 1891, Congresul de la Burxelles a decis să se dea zilei de 1 Mai un caracter de aniversare permanentă, pentru un cadru de revendicătirI muncitoreşti mai generale.
În ţara noastră, aniversarea zilei de 1 Mai ca zi revendicativă şi sărbătoare internaţională a muncii s-a suprapus în mod fericit sărbătoririi mai vechi a Armindenilor, sărbătoare păgână a primăverii, venită din adâncul veacurilor, când la ţară casele se împodobeau cu crengi înverzite de mesteacăn.
La Bucureşti exista deja tradiţia ca de Paşte, Sfântul Gheorghe şi 1 Mai, poporul să iasă la iarbă verde la Grădina Bordei. Şi lumea bună sărbătorea în felul său venirea primăverii, prin renumitele bătăi cu flori de la Şosea. În felul acesta, sărbătorirea zilei de 1 Mai cu caracter revendicativ, dar şi de bucurie legată de venirea primăverii, s-a perpetuat, devenind o frumoasă tradiţie, care a fost întreruptă brusc în anul 1940, an tulbure din prima parte a celui de-al doilea război mondial.
Ea a fost reluată în 1945, dar într-un nou context, prilejuit de venirea la putere a Partidului Comunist. Dintr-o sărbătoare populară, ziua de 1 Mai s-a transformat într-o prăznuire a „conducătorilor iubiÅ£i”, în calvarul parăzilor acelea groteÅŸti, cu adunări pe întreprinderi, în locuri prestabilite, la ore timpurii ale dimineÅ£ii, urmate de marÅŸuri obositoare de kilometri ÅŸi de staÅ£ionări îndelungi în picioare, defilări cu pancarde ÅŸi flori de hârtie ÅŸi, în fine, reîntoarcerea pe cări ocolite, pentru a nu deranja liniÅŸtea cartierului prezidenÅ£ial.
Singura bucurie, la întoarcere, era posibilitatea cumpărării de crenvurşti şi grisine, care apăreau pe piaţă numai cu prilejul zilelor festive de 1 Mai şi 23 August. O spun ca martor ocular, care am trăit acele vremuri.
Dacă în ultima perioadă a comunismului se renunţase la defilări, în schimb, bucuria unor zile libere era întunecată de recuperarea lor în duminicile precedente, conform dorinţelor răposatului conducător.
Confiscarea unor sărbători şi aniversări, precum şi mistificarea istoriei, în special a celei muncitoreşti, au făcut parte din arsenalul comunist de înşelare şi îndobitocire a oamenilor. ziua de 1 Mai nu reprezintă decât începutul acestei mistificări care a avut loc în anul 1945, la mai puţin de două luni de la preluarea puterii de către comunişti, la 6 martie.
De aceea 1 Mai, ca şi alte momente şi simboluri ale istoriei noastre, sunt considerate încă de multă lume evenimente aniversare comuniste, asupra cărora se doreşte să se coboare vălul uitării.
Semnificaţia populară a lunii mai.
Luna Mai indică, prin denumirile populare, timpul florilor (Florar, Florariu) ÅŸi exuberanÅ£a vegetaÅ£iei (Frunzar). Zicala populară „Mai e Rai” caracterizează cel mai propice timp pentru agricultură: suficient de calduros, precipitaÅ£ii abundente, lipsite de grindină ÅŸi piatră. Pe ogoare, în livezi, grădini ÅŸi podgorii activitatea este în toi, iar turmele de oi, cirezile de vite ÅŸi prisacile dau randament maxim. Sărbătorile populare din luna Mai, puÅ£ine cu data fixă (Arminden, Constandinu Puilor Åži Ioan Fierbe-Piatra) Åži mai numeroase cu data mobilă (PaÅŸte, PaÅŸtele Blajinilor, Ropotitul Testelor, Matcalaul, Joile Verzi, Todorusale) cuprind obiceiuri ÅŸi practici sezoniere specifice primăverii.
Sărbătorile populare care marchează această lună sunt: 1 mai: Armindeni, 12 mai: Sf. Gherman, 21 mai: Constantin Graur (Constandinu Puilor), 25 mai: Ioan Fierbe-Piatra.
1 Mai: Armindeni
Numită ÅŸi “ziua pelinului†sau “ziua beÅ£ivilorâ€, 1 Mai semnifica în tradiÅ£ia populară începutul verii. Denumirea de Armindeni (Armendina, Armindin, Arminder) provine de la numele profetului Ieremia din calendarul creÅŸtin. ÃŽn unele regiuni din Banat si Transilvania, Armindeniul este sărbatorit în ajunul Sf. Gheorghe sau de Ispas.
Armindeniul este de fapt o ramură verde sau un pom curăţat de crengi până aproape de vârf şi împodobit cu flori şi spice de grâu, simbolizând un vechi zeu al vegetaţiei, care proteja recoltele şi animalele. Acesta se aduce din pădure cu o zi înainte, iar de 1 Mai se pune în faţa casei, unde se va lasa până la seceriş. Din lemnul Armindeniului se face foc pentru a se coace pâine din grâul nou.
Autor : Ramona NÄ‚STASE , informatia.ro
