Partidul Naţional Liberal celebrează 132 de ani de la înfiinţare

Partidul Naţional Liberal sărbătoreşte joi 132 de ani de la înfiinţare. Evenimentul are loc la Palatul Parlamentului, sala I. C. Brătianu, informează Biroul de presă al formaţiunii. Cu această ocazie va fi decernat premiul anual I.C. Brătianu.

Partidul Naţional Liberal din România a apărut ca şi o formaţiune politică în 1864, condus fiind de Dumitru şi Ion C. Brătianu, C.A. Rosetti şi fraţii Golescu, participanţi activi la Revoluţia de la 1848 din Ţara Românească.

Momentul constituirii partidului
Un moment decisiv de raliere liberală l-a constituit campania pentru alegerile parlamentare din aprilie 1875. Încă de la 4 ianuarie 1875, liberalii alcătuiseră un Comitet Central Electoral, cu scopul de coordona activitatea politică în întreaga Românie. Campania politică a liberalilor coalizaţi nu le-a adus rezultatele scontate în Parlament. Rămaşi în opoziţie, liderii lor s-au convins că, pentru succesul politic, trebuia să se mai facă un pas înainte spre a se ajunge la fuziune. La 24 mai 1875, Ion C. Brătianu, Mihail Kogălniceanu, A.G. Golescu, Gh. Vernescu, Tache Anastasiu, C. Fusea, Al. Candiano-Popescu, Anastase Stolojan, Gh. Chiţu, C.G. Peşacov şi N.C. Furculescu, printr-un program întărit de semnături puneau bazele Partidului Naţional Liberal.

Programul menţionat, publicat la 4 iunie 1875 în “Alegătorul liber”, nu era o expunere de principii doctrinare, ci o consemnare a unor obiective concrete din perspectiva unei succesiuni guvernamentale. Se accentua astfel dezvoltarea “bunei stări a claselor muncitoare” prin ocrotirea muncii şi avutului acestora, combaterea legii tocmelilor agricole spoliatore pentru ţărănime, împroprietărirea însurăţeilor de la sate şi a “mahalagiilor” din oraşe, dezvoltarea învăţământului public, autonomie comunală. Reuniunile de la Mazar Paşa depăşeau cadrul unor contacte dintre parlamentarii liberali, aceştia vizând crearea unei atmosfere favorabile în opinia publică pentru ca, prin presiune, să se forţeze îndepărtarea conservatorilor de la putere.

Liderii liberalismului român deschiseseră, între timp, în coloanele “Românului” o listă de adeziune la partidul constituit. La 5 iunie se insera numele a 25 de membri care alcătuiau Comitetul director. În ordine alfabetică aceştia erau: V. Arvanezu, D. Berindei, Pană Buescu, Ion C. Brătianu, Dumitru Brătianu, dr. Nae Calinderu, Dimitrie Cariagdi, Ion Câmpineanu, M.C. Epureanu, Nicolae Fleva, Mihail Pherekyde, Ion Ghica, Dimitrie Gianni, A.G. Golescu, C. Grădişteanu, M. Kogălniceanu, Al. Lupescu, C. Nacu, Remus Opran, Pache Protopopescu, C.A.Rosetti, Eugeniu Stătescu, Dimitrie A. Sturdza, George Vernescu. Numele menţionate reprezintă principalele nuanţe liberale care sub raport organizatoric se bazau îndeosebi pe structurile partidului radical al lui I.C. Brătianu şi C.A. Rosetti. În lunile iunie şi iulie 1875 reţeaua de organizaţii liberale se diversifica şi întindea în întreaga ţară, afiliindu-se grupului central inclusiv fracţioniştii lui Nicolae Ionescu.

Conducători
Ion C. Brătianu a fost primul preÅŸedinte al PNL, până la moartea sa în 1891, urmat de Dumitru Brătianu (1891 – 1892), Dumitru Sturdza (1892 – 1908), Ion I. C. Brătianu (1908 – 1927), Vintilă Brătianu (1927 – 1930), Ion G. Duca (1930 – 1933), care a fost asasinat de legionari, ÅŸi Constantin I. C. Brătianu (1933 – 1950), care a fost întemniÅ£at de comuniÅŸti la penitenciarul Sighet, unde a ÅŸi murit. Liberalii au avut relativ o perioadă lungă de conducere între 1867 ÅŸi 1937, cu mici întreruperi în special datorate Partidul NaÅ£ional Ţărănesc.

Situaţia după 1989
După Revoluţia din 1989, PNL a fost reînfiinţat de Dan Amedeo Lăzărescu, Nicolae Enescu, I.V. Săndulescu şi Sorin Botez. Structurile administrative ale partidului sunt la nivel local Adunarea Generală a membrilor organizaţiei, Comitetul Executiv şi Biroul Permanent, iar la nivel naţional Congresul, Delegaţia Permanentă, Comitetul Executiv Central şi Biroul Permanent Central.

După alegerile din 1996, PNL aflat în Convenţia Democrată a intrat în Parlamentul României cu 17 senatori şi 27 de deputaţi. În 1998, PNL fuzionează cu Partidul Alianţei Civice (PAC). În martie 1999, Partidul Naţional Liberal este admis în Internaţionala Liberală, iar preşedintele partidului devine vicepreşedinte al Internaţionalei. Din august 2002, preşedintele Partidului Naţional Liberal este Theodor Stolojan.

În 2003, PNL şi PD au creat o alianţă pentru alegerile din 2004 sub sigla D.A., Dreptate şi Adevăr. Alianţa l-a desemnat pe Theodor Stolojan drept candidat pentru preşedinţia României. Pe 3 octombrie 2004, cu mai putin de două luni înainte de alegeri, Stolojan a declarat că se retrage din cursa electorală învocând probleme de sănătate, renunţând totodată şi la preşedinţia PNL. El a delegat atribuţiunile de preşedinte lui Călin Popescu Tăriceanu, vicepreşedinte al partidului.

În octombrie 2006, un grup de membri şi foşti membri ai partidului, condus de foştii preşedinţi Theodor Stolojan şi Valeriu Stoica, cunoscuţi de presă ca apropiaţi ai preşedintelui Traian Băsescu şi susţinători ai apropierii de Partidul Democrat, au lansat aşa-numita „Platformă liberală”. În decembrie 2006, aderenţii la această platformă au constituit Partidul Liberal Democrat. (Sursa: Wikipedia)