Organismul politic al romanilor a suferit un infarct. Pacientul se află la reanimare cu tubul de oxigen in nas; oxigenul este si el pe sfarşite fiindcă sistemul de sănătate publică se află in colaps. Situaţia e cam albastră; fabrica de oxigen a fost privatizată iar patronii au vandut tehnologia invechită la bucată. Cota de anticoagulante s-a epuizat din luna trecută iar cardiologii s-au dus care incotro in UE in căutarea unui trai decent!
Ce ne facem, bolnavul stă intins pe masă şi abia mai respiră; zace si zace dar nu se predă, funcţiile vitale abia mai palpaie şi totuşi, din cand in cand e cuprins de nişte convulsii paroxistice; corpul bolnavului politic dispune de o energie necunoscută altor civilizaţii europene; alţi bolnavi ar fi sucombat, al nostru rezistă eroic de parcă starea de inconştienţă i-ar prii de minune. S-a apelat deja la specialişti internaţionali, reputaţii ambasadori ai SUA şi Marii Britanii care, după ce au cercetat cazul cu atenţie, şi-au declarat incompetenţa: in viaţa lor n-au văzut un astfel de pacient căruia să-i convină starea de comă.
Cat priveşte medicii romani desemnaţi să vindece cazul, remediile propuse de aceştia după consultarea tratatelor de medicină modernă par la fel de aberante ca si starea bolnavului care nici nu moare dar nici nu trăieşte; e pe undeva, pe la mijloc. Şeful grupului de medici, reputatul prof. univ. drd. docent Băse susţine că pacientul ar fi intrat deja in moarte cerebrală şi propune singura soluţie viabilă in acest moment: eutanasierea. Avantajul? Masa rămane liberă pentru alt bolnav, si-aşa nu sunt suficiente locuri in spitale, un pat in plus inseamnă mult. Constituţia nu prevede un astfel de remediu, ei şi! N-avem decat să schimbăm Constituţia! Domnul Băse vrea să taie in carne vie, dumnealui doreşte exterminarea fizică a bolnavului şi inlocuirea lui cu altcineva, mai rezistent, poate chiar imun la maladiile guvernării, aflat sub protecţia Sa invulnerabilă. Şeful conclavului de medici nu este de acord cu alte diagnostice sau leacuri Constituţionale care exclud din capul locului eutanasierea bolnavului aflat la reanimare.
Adevărul e că organismul politic romanesc este total atipic, marile funcţii fiziologice precum şi metabolismul acestuia nu seamănă cu ceea ce se cunoaşte in Europa. Stanţa genetică este diferită, ca rezumat al istoriei diferite, componentele organismului funcţionand după legi proprii, paradoxale uneori, instituite pe meleagurile fanariote.
Imaginea este următoarea: bolnavul intubat pe masă abia iÅŸi mai trage sufletul; jur imprejur feÅ£e simandicoase par a propune scheme de tratament aiuritoare, intr-un vacarm de mahala; rudele plang ÅŸi jelesc capul familiei: pe bună dreptate, căci datorită acestuia afacerile le merg biniÅŸor, daca nu curge – pică. AlÅ£i indivizi pripăşiÅ£i la căpătaiul pacientului, la nuntă ÅŸi la mort se-adună lume multă, simulează tristeÅ£ea, iÅŸi dau cu presupusul dar in sinea lor jubilează de satisfacÅ£ie dorindu-ÅŸi cu ardoare un sfarÅŸit cat mai rapid. După ultima suflare vor sări ca arÅŸi pe imensa moÅŸtenire lăsată de muribund: urmează hăcuirea pe felii, impărÅ£irea prăzii.
Numai că pacientul se agaţă cu ghearele şi cu dinţii de ultimul rest de viaţă. Situaţia la care asistăm astăzi, tragi-comică, absurdă, grotescă, imi aminteşte de un banc mai vechi: Brejnev, la reanimare, inconjurat de membrii biroului politic ii face semn succesorului Andropov să se apropie de pat; acesta vine la căpătaiul lui Brejnev, se apleacă asupra lui şi stă aşa vreo jumătate de oră părand să asculte ultimele sfaturi ale muribundului care, cu un ultim efor, ii scrie lui Andropov un bileţel, după care moare. Andropov bagă bileţelul in buzunar, apoi uită de el luat de valtoarea evenimentelor. După o lună işi aduce aminte de bileţel; pe hartie scria: Iuri, ia piciorul de pe tubul de oxigen.
Parafrazand construcţia epică a acestei glume aparent nevinovate, potrivită ca o mănuşă situaţiei hilare in care se zbate Romania de doi ani incoace, scriem şi noi un bileţel, noi cetăţenii, şi-l expediem varfului Statului cu următorul conţinut:
Domnule Preşedinte, luaţi piciorul de pe tubul de oxigen!
Ovidiu GENARU
