Mă gandesc cu spaimă ce se va întampla cand cuvantul magic BOC va ieÅŸi din limba romană; va fi o adevărată nenorocire naÅ£ională. Va fi o liniÅŸte asurzitoare ca după o explozie nucleară. Dumnezeule, cu ce îl vom înlocui oare? Aceasta este nu numai dilema mea, ci a tuturor romanilor: ce ne vom face după ce cuvantul BOC va dispărea, fatalmente, din vorbirea curentă, din dialogul dintre precupeÅ£i, din viaÅ£a noastră cotidiană, din artele vizuale, din tratatele de psihiatrie, din aeronava BucureÅŸti – Cluj?
Cu BOC ne sculăm dimineaţa, cu Boc punem capul pe pernă, tot ce-i coşmar în somnul nostru este legat de cuvantul BOC.
BOC în sus, BOC în jos, BOC la dreapta, BOC la stanga, BOC înainte, BOC înapoi cat e ziulica de lungă.
BOC este un sunet ubicuu, fiindcă apare, se aude, se vede, răspunde simultan la TV, la radio, Å£ine conferinÅ£e de presă, e in genunchi la PreÅŸedintele pe coji de nucă, e în eter, e în formol, atacă, se apără, tună ÅŸi fulgeră – toate deodată ÅŸi în acelaÅŸi timp.
Sosia lui BOC este el însuşi; fiindcă nu i s-a găsit perechea.
BOC este meliţa naţională.
BOC nu ne lasă nici o clipă să respirăm fără BOC. Nimic nu ne poluează aerul ca acest alergen BOC.
BOC este CO2-ul din politica romanească cand îl asculţi ţi se umflă capul; dacă vrei să nu-l asculţi şi te ascunzi într-o gaură de şarpe, vei avea ghinionul să dai acolo tot peste BOC.
Unitatea de măsură a demagogiei este BOC-ul.
Cred că într-o viaţă anterioară BOC-ul a fost o maşină infernală de tocat orice.
BOC îşi apără ca un leu rănit partidul; partidul domnului BOC îl apără pe Preşedinte, iar Preşedintele apără ţărişoara, toate astea în cercuri concentrice de 24 de ore din 24 încat îţi vine să urlii de-atata epidemie de BOC.
BOC-ul este suportul material al incontinenţei verbale, adică al logoreei.
Nu încercaţi să scăpaţi de BOC, n-aveţi nici o şansă, BOC-ul bate departe, pană la graniţă; dacă vrţti linişte va trebui să părăsiţi Romania.
BOC e deja un tic verbal, un automatism, un clacson în pădurea de mesteceni, un afiş electoral mazgalit de grupurile de interese, un cuvant de dragoste în WC-ul public, un brand al menajeriei politice.
BOC ne spune cum să trăim, cu cine să votăm, pe cine să iubim, pe cine să uram. Urmand dieta BOC ajungem la Mărcuţa.
BOC se află, de cand era copil, la un microfon perpetuu de care nu se desparte nici cand merge la budă.
BOC nu rade. Asta ar însemna să piardă timpul vorbirii.
BOC nu plange din acelaÅŸi motiv.
BOC trăncăneşte, cleveteşte fără istovire, fără odihnă, ca să ne înebunească, să ne trimită la ospiciu, să ne termine pe fiecare în parte. BOC-ul este picătura chinezească a romanilor.
Degeaba vă blocaţi uşile şi ferestrele, degeaba vă baricadaţi în casele voastre, zadarnic vă puneţi în urechi amortizoare de zgomot, ne-ar trebui amortizoare de BOC, dar unele nu s-au inventat încă în Romania.
BOC nu e omul la care probabil vă gandiţi dumneavoastră.
BOC e zgomotul de fond al scarbei noastre faţă de politică.
Ovidiu Genaru
