Ziaristul, implicat in lupta dintre bine si rau!

Cine reuseste sa puna în practica o astfel de teorie, este un mare slujitor al vietii de zi cu zi a oamenilor, un mare umanist, un ziarist adevarat. Desigur, toate astea – cu mijloacele specifice presei. Cineva mi-a luat, nu de mult, un interviu, cam pe nepusa masa. Una din întrebari, daca tin bine minte, era despre calitatile ziaristului, ale gazetariei… Am început din exterior spre interior, vorbind mai întâi despre respectul care trebuie dat sfintei limbi românesti. Caci fara asta, nu-ti respecti nici cititorul,nici editorul. Nu o respecti nici pe mama ta, zic eu acum. Am simtit o oarecare surprindere din partea tânarului confrate… „Ce se leaga asta tocmai de limba, de la-nceput?!”… Cam asta sugerau cuvintele lui din ziar… Am crezut ca vor veni si alte întrebari în aceeasi directie. N-au venit. Dupa ce a aparut acel interviu, m-am gîndit, „chiar ce-mi veni ?!” Dar cum deseori îmi dau dreptate, chiar si când am mai putina, mi-am spus ca nu poti face prajituri fara ceva dulce, sau, daca vreti, nu poti fi sofer, fara sa ai pe mâna o masina si fara sa stii sa o conduci… Gândim cu cuvinte. Inteligenta, bunul simt, dreptatea, adevarul se vad prin cuvinte.Trebuie sa le punem pe cele mai potrivite la locul cuvenit. Ca sa ajungem la mintea si la inima cititorului. Acestea sunt obiectivele noastre de esenta. Nici mai mult si nici mai putin decît mintea si inima oamenilor din jurul nostru. Nu e întotdeauna asa! {i ma revolt când vad vreun impostor în meseria mea, una din cele mai grele, dar si din cele mai frumoase din lume. {i sunt în extaz când citesc vreun articol, precum cele ale lui Ovidiu Genaru, marele Ovidiu Genaru, care face onoare „Observatorului de Bacau”, semnând aici. Este, de fapt, unul din argumentele forte, care m-au îndemnat a scrie la aceasta publicatie. Ma onoreaza si pe mine sa stiu ca public acolo unde publica si acest mare si vechi publicist, ziarist, dar, în primul rând scriitor de cea mai înalta clasa, om de arta si de bine…Sunt si alte nume de o anumita valoare aici. Nu le mai enumar, ca sa nu miroase a tamâie… si sa revin: când vorbim de gazetarie, vorbim de limba româna clara, curata si frumoasa si vorbim, desigur, de inteligenta, curaj si talent…Era, în acel interviu de care am amintit, si o aluzie, caci cunosc o parte din presa scrisa în Bacau si în tara. Internetul îmi aduce ziarele în casa. Nu mai vorbesc de o parte din televiziunea româneasca, (captata cu o antena – parabolica): cîta stâlcire si batjocura este, uneori, la adresa limbii oficiate cu sunete si cuvinte de aur si argint de catre Eminescu, Bacovia, Sadoveanu…
Ziarul, o lume
Dar, sa fim drepti, si câta satisfactie, câta implinire, ce sentimente de admiratie îti ofera unele articole, care-l determina pe nea cutare sa zica despre un ziar, despre un articol – „Bravo, dom’le, bine le mai zice!” Sau,când vezi ca ceva s-a îndreptat din raul lumii. Ori când un om necajit a fost ajutat si datorita tie, tu care scrii articole în frumoasa limba româneasca. Cu patima aprinsa, cu daruire de sine, cu skepsis. Frumoasa si dulcea limba ce-o vorbim!….Un ziar e o lume, e o izbînda, e o fascinatie alcatuita din milioane de cuvinte. Un ziar, o gazeta, o emisiune de radio sau de televiziune sunt prin ele însele o victorie a lumii în lupta ei simpla si complicata si grea, pentru binele nostru, al vostru si al lor…
Roni CACIULARU, un permanent ziarist bacauan – corespondenta din Ierusalim