Folosit pe vremuri la fabricarea chibriturilor, fosforul alb este o substanţă foarte toxică, care în bucăţi compacte se aprinde la 60 grade Celsius. Substanţa este cea deversată în urma unui accident feroviar petrecut în Ucraina, la 160 de km de graniţa cu România. Nori de fosfor s-au întins pe o distanţă de 70 km.
Fosforul alb este una dintre substanţele cele mai inflamabile cunoscute (din care cauză trebuie conservat sub apă), în timp ce formele cele mai condensate sunt inerte faţă de oxigen.
Dacă într-o eprubetă largă se acoperă puţin fosfor alb cu apă caldă şi se trimite printr-un tub de sticlă un curent de oxigen în fosforul topit, acesta arde sub apă.
Fosforul alb este foarte toxic. El are o afinitate foarte mare pentru oxigen şi determină dispariţia acestuia din sânge. Doza mortală pentru omul adult este de aproximativ 0,1 grame.
Celelalte forme alotropice ale fosforului nu produc, din cauza insolubilităţii, nici un efect asupra organismului. Ca antidot în otrăvirea cu fosfor se foloseşte CuSO4, cu care fosforul formează un compus netoxic (fosfura de cupru).
Fosforul alb se prezintă ca o masă cristalină, transparentă, de consistenţa cerii. El poate fi tăiat cu cuţitul (sub apă, din cauza pericolului de aprindere). Expus la lumina, fosforul alb se acoperă cu o pojghiţă de fosfor roşu, care îl face să apară galben; de aici numele de fosfor galben care i se dă adesea.
Fosforul alb se topeşte la 44ºC, formând un lichid incolor ce arată o deosebită tendinţă spre suprarăcire, putând fi păstrat mai multă vreme la temperatura camerei fără să se solidifice.
Chiar la temperatura camerei formează vapori (miros caracteristic de usturoi).
Fosforul alb în bucăţi compacte se aprinde în aer pe la 60º.
Fosforul se utilizează la fabricarea chibriturilor, a căror introducere, către mijlocul secolului trecut, a reprezentat un mare progres faţă de metodele mai vechi de aprins focul. Primele chibrituri conÅ£ineau în gămălia lor fosfor alb ÅŸi se aprindeau prin frecare pe orice suprafaţă aspră. Acestea au fost părăsite din cauza toxicităţii lor ÅŸi înlocuite cu asa-numitele „chibrituri suedeze”.
