Ori de cate ori un partid dispare de pe scena politica a unei tari, diagnosticul este simplu, atunci disparitia se petrece intr-un regim democratic: inadecvarea la realitate. Nici in Romania postcomunista lucrurile nu s-au petrecut altfel dupa decembrie 1989. Mai mult, chiar si disparitia PCR poate fi considerata ca expresia inadecvarii sale la realitate.
Printre ilustrii disparuti de pe scena politica postdecembrista se numara PNT-CD, PSDR, PDAR, PAC, PSM si PUNR, partide care la inceputul anilor 199O se bucurau de un cert sprijin din partea electoratului si aveau perspective interesante de evolutie. Lipsa de viziune a liderilor, luptele intestine pentru putere, slaba performanta la guvernare, incapacitatea de a face fata concurentei celorlalte partide cu ideologii si programe asemanatoare au fost tot atatea motive pentru care electoratul le-a sanctionat, obligandu-le fie la anonimat, fie la topirea lor in alte forte politice, fie la disolutie.
Din pacate, avem si o lista de asteptare, nu doar una cu „disparutiiâ€, lista care cuprinde partide ce pot avea cat de curand soarta celor evocate de noi mai sus. Pe aceasta lista se afla deja cel putin cinci partide: PSD, PC, PNL, PRM si UDMR. Coincidenta sau nu, parlamentarii celor cinci partide au alcatuit majoritatea antiprezidentiala care a votat suspendarea lui Traian Basescu.
Tot coincidenta, sau nu, ele sunt supuse atacurilor celor mai vehemente ale presei pro-prezidentiale (si cine din presa nu este acum de partea presedintelui, chiar si atunci cand incearca timide „critici principiale�). Coincidenta sau nu, membri de vaza si lideri din toate aceste partide au probleme cu politia politica numita DNA, care le instrumenteaza dosare dintre cele mai bizare, unele dintre ele cu acuze ridicole, de genul tradarii si spionajului, constituirii de grupari de criminalitate organizata, primirea de drepturi de autor in avans etc., etc.
Din motive care ne scapa, reactia acestor partide la situatia in care se afla este una cel putin bizara, prin pasivitate si lipsa de imaginatie. PNL pare sa fie convins ca, dupa plecarea factiunii Stolojan-Flutur, ceea ce este mai rau a fost lasat in urma, ca avand painea si cutitul, ca partid de guvernamant, va reusi o buna performanta electorala gratie masurilor sociale luate in beneficiul categoriilor celor mai favorizate. Daca e asa, se insala evident si periculos pentru viitorul sau ca partid. Ura lui Traian Basescu il va urmari pana in momentul in care fie se va dizolva, fie se vor uni cu PLD si va reveni la „matcaâ€, adica va forma cu PD acel mare partid pro-prezidential atat de dorit de seful statului.
PRM este deja mort. C.V. Tudor nu mai reprezinta acea locomotiva care tragea partidul dupa ea. Partea radicala si nationalista a electoratului, cea care vota cu PRM, are acum o alternativa si mai radicala: PNG-CD, partidul care se hraneste din banii lui Jiji si din ideologia neonazista a noilor nationalisti, de fapt tot felul de oportunisti convertiti. Iar participarea explicita la guvernare a UDMR si faptul ca asta a constituit un avantaj pentru Romania i-au anulat PRM si cartea antimaghiarismului.
Despre PC nu avem ce comenta, desi nu avem ce reprosa demersului acestuia in plan politic. Din pacate, pe fondul isteriei anticomuniste si antisecuriste, promovata de echipa de zgomote pro-cotrocenista din presa si din asa-zisa „societate civilaâ€, PC a fost identificat fortat cu „Felix motanulâ€, recte Dan Voiculescu, alt lider politic pe care ura lui Basescu il va urmari pana la distrugere.
UDMR se afla in cea mai profunda criza de la infiintarea sa si se confrunta cu concurenta CNS, formatiune politica nou-infiintata in secuime, care, bizar, este foarte apropiata de seful statului, ceea ce ne face sa credem ca este folosita pentru a dinamita UDMR.
Am lasat la urma PSD. Prezenta sa pe lista de asteptare a partidelor care pot sa dispara de pe scena politica romaneasca din lipsa de adecvare la realitate poate contraria pe multi. Este vorba, in fond, de cel mai mare partid din Romania, in realitate si nu in sondaje, precum PD, care are cei mai multi parlamentari, alesi judeteni si locali, primari. Si cu toate astea, PSD este partidul cel mai vulnerabil si cel mai expus atacurilor venite dinspre Cotroceni, atacuri care vizeaza distrugerea clasei politice, sub pretextul reformarii ei.
PSD ilustreaza in acest moment cum nu se poate mai bine zicala: „Afara este vopsit gardul, inauntru, leopardulâ€. Din pacate, la PSD este un gard vopsit sub forma unui partid mare, puternic, cu veleitati de guvernare, iar inauntru leopardul s-a transformat intr-o mata chioara, careia ii este frica si de umbra ei!
Criza de leadership a PSD este mai grava ca oricand, si nu este zi in care sa nu primim cate o dovada a degringoladei din partid, a incapacitatii sale de a reprezenta o alternativa la actuala guvernare. Practic, conducerea partidului este fragmentata, nu comunica si nu este capabila sa asigure coerenta actului de conducere. Cel mai socant exemplu il reprezinta prezenta in Comisia de cod electoral a doua curente de gandire in partid, care sustin doua pozitii diferite, lucru considerat de Mircea Geoana perfect normal, de vreme ce conducerea PSD le sprijina pe amandoua!
In astfel de conditii, cum sa nu vina Asociatia Pro Democratia, sa-ti verse la poarta „pisicile moarte†ale unor angajamente asumate, e drept, fara consultarea conducerii colective a partidului! Aici se cuvin cateva scurte comentarii. Ca si in cazul suspendarii presedintelui Traian Basescu, PSD nu a folosit consultarea interna pentru a structura o decizie in cazul votului uninominal. Este in interesul PSD, al membrilor si simpatizantilor lui trecerea la un alt mod de scrutin? S-a facut un referendum intern pe acest subiect, sau macar o dezbatere serioasa? Evident, nu.
Decizia s-a luat pe principiul „facem asa ca da bine la presa si ne aplauda societatea civilaâ€. In loc de aplauze, PSD a primit doar injuraturi si un val de acuze si de reprosuri. Desi sustine cea mai radicala forma de vot in circumscriptii uninominale, este prezentat de presa si „civicii†cotrocenisti drept „groparul†votului uninominal!
Un alt comentariu priveste obsesia actualei conduceri a PSD, aceea de a placea cu orice pret „societatii civileâ€, care nu este decat o forma mascata de promovare a unui proiect antidemocratic si radical de modificare a scenei politice, in folosul cresterii puterii presedintelui. Nu intelegem ce anume are de negociat PSD cu sinistra si bolsevica organizatie „Coalitia pentru un Parlament European Curatâ€, de la care i se trag multe dintre problemele de imagine. Isi inchipuie ca, daca le acorda acestora dreptul de veto in legatura cu alcatuirea listei PSD pentru alegerile europene, scapa de atacuri? Sau o parte a conducerii PSD incearca sa implice „societatea civila†in confruntarea pentru putere din sanul partidului? Nu ne explicam altcumva decat prin impulsuri sinucigase intentia PSD de a sprijini un referendum convocat de Traian Basescu pe tema votului uninominal, intentie facuta publica de Dan Nica la emisiunea lui Robert Turcescu.
Cineva vrea cu orice pret disparitia PSD de pe scena politica. Daca cei care conduc acum PSD au ajuns la concluzia ca partidul si-a epuizat misiunea si trebuie sa „moaraâ€, pot imagina o iesire din scena mai demna si mai democratica decat situatia ridicola de acum, cand partidul face tot posibilul pentru a dovedi ca este nociv pentru tara. Se convoaca un Congres Extraordinar, care decide dizolvarea partidului. In acest fel se poate rezolva si criza de imagine in care se afla acum, in care tot ce se petrece rau in Romania are ca sursa PSD.
Cei care vor sa se inhame la caruta lui Traian Basescu o pot face fara pericolul de a fi socotiti tradatori sau traseisti politic. Cei care vor sa duca mai departe un proiect de stanga, social-democrat, vor putea infiinta un nou partid, care sa se comporte ca un veritabil partid, nu ca un soi de camera de asteptare a unei functii in Guvern si in administratie. Cum spuneam, boala cea mai frecventa de care mor partidele se numeste inadecvarea la realitate. Cand ei i se adauga lipsa de viziune a liderilor si incapacitatea lor de a fi solidari si de a forma o echipa, partidul nu mai are chiar nici o sansa. Iar PSD nu mai are acum nici o sansa de a mai exista pe scena politica. Din vina sa, in primul rand… II .
Autor: Constantin Gheorghe
Sursa:Prezent
