Unul din marii antrenori ai Bacaului a plecat dintre noi

Marcel Paunica „s-a dus sa moara putin”

S-a dus si Marcel. Dupa Nedelcu, Dutan, Rugiubei si Vasile Panait, un alt om de sport din Bacau paraseste terenul de joc. Nu credeam ca o sa ajung vreodata sa scriu in acest fel despre Marcel Paunica.

„Regatean” de origine, cum ii placea sa-si spuna, a venit pe meleagurile moldovenesti odata cu intrarea la facultate. Pe vremea studentiei a facut de toate, a jucat handbal la Stiinta, a jucat fotbal la… Racaciuni, impreuna cu alti colegi, pentru a-si usura zilele de studentie. Dupa ce a absolvit Facultatea de Educatie Fizica, a ajuns la Gioseni. Un coleg deosebit, un prieten adevarat. Imi amintesc de faptul ca era cel mai bogat dintre profesorii navetisti. Daca aveai nevoie de un imprumut sau de un sapun Rexona, apelai la Marcel. Suflet mare, caracter la fel. Ne dadea si pe datorie si ne si astepta cu banii. De unde avea bani Marcel de ne uimea pe toti? E destul sa va spun ca mai toti marii pokeristi ai Bacaului au trecut prin „mana” sa! Avea talent si aici. ~nsa cel mai mare talent l-a avut in descoperirea de jucatoare de handbal. Imaginati-va un sat ca Gioseni, fara lumina electrica prin anii 70, fara un teren de sport la scoala, cu profesori care faceau naveta cand si cand. Am adus amandoi un vagon de zgura cu camionul CAP-ului si am facut un teren de tenis si handbal! Din zgura neagra! Va inchipuiti cum aratam toti, profesori sau elevi, dupa o ora pe acest teren. Ei bine, de pe acest teren de zgura neagra, au aparut trei talente incontestabile ale handbalului bacauan, descoperite de Marcel. Lidia Butnarasu – Draganescu, Lucica Butnarasu si Eugenia Jitaru, in ordinea in care au intrat pe scena marii performante. Toate au fost duse la Stiinta, iar de aici a urmat „nationala” mare sau cea de tineret. Si n-au fost singurele talente descoperite de Marcel. A continuat s-o faca si la CSS Bacau, dupa ce a reusit sa fuga de zgura din Gioseni. A antrenat si lotul national de tineret. Era o fire vesela si prietenoasa. Nici nu-ti puteai mimagina ca un munte de om ca Marcel poate suferi de ceva. Vestea ca Marcel Paunica a plecat dintre noi, asa din senin, intr-o dimineata, ne-a lasat fara grai pe toti cei care-l cunosteam. De ce-ai plecat Marcele? Mai aveai atatea de facut si erai la o varsta la care nu te puteai gandi la trecerea in vesnicie. Probabil ca ai considerat ca ti-ai terminat treaba pe pamant, ca nu mai sunt talente in Bacau, si, vorba lui Marin Sorescu, asemenea lui Shakespeare te-ai „dus sa mori putin”… Pacat.
Dan MINDIRIGIU