De mai bine de 30 de ani, col. Mihai Simionescu imbraca in uniforma de pompier. Are ce povesti dupa ce in 1976 a absolvit Scoala de ofiteri activi a Ministerul de Interne, arma pompieri.
– Tatal meu a fost subofiter de pompieri in judetul Ilfov. Ma lua cu el de mic si ma plimba prin unitatea de pompieri. Era moldovean, de loc din Suceava, eu m-am nascut in Giurgiu. Asa am indragit aceasta uniforma si arma.
– Copiii dumneavoastra n-au impartasit aceeasi cale?
– Cand erau mai mici, ii aduceam si eu in unitate. Dar nu e tarziu. Baiatul este student in anul I la Universitatea „George Bacovia”, iar fata este eleva in clasa XI-a la „Vranceanu”. Poate vor opta si ei pentru aceasta meserie, cine stie.
– De cand sunteti bacauan?
– Am venit la Bacau in 1983, mutat cu serviciul. Aveam sa ma casatoresc peste patru ani. Am fost la comanda Detasamentului de pompieri, comandant de pluton, loctiitor al comandatului de companie, ofiter in cadrul Statului Major, sef birou asigurare tehnico – materiala si financiara, adjunct pentru logistica, comandant al Grupului de pompieri Bacau, iar de la 1 ianuarie 2001, inspector sef al Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta al Judetului Bacau. Sa stiti ca toate aceste functii le-am ocupat prin concurs.
– Ati mai avut timp sa va ocupati si de altceva, in afara de serviciu?
– Mi-a placut sa pictez, chiar aveam talent. Sa stiti ca am urmat cursurile unei scoli de arte plastice, aveam talent la pictura. Imi mai place sa citesc, sa vizitez locurile istorice, muzeele de arta, sa colectionez icoane.
– Cel mai important moment al vietii?
In primul rand, casatoria, apoi faptul ca am absolvit Academia de Inalte Studii Militare, care mi-a oferit posibilitatea sa ma realizez profesional.
– Ati fost pompier si inainte de Revolutie si sunteti si dupa. Au fost incendii deosebite pe vremea Impuscatului despre care s-au aflat mai putiune lucruri?
– In 1979 eram la o unitate de pompieri din Bucuresti. Atunci a avut loc o explozie, chiar inaintea Congresului PCR, la Uzina de medicamente din Bucuresti. O cisterna incarcata cu amoniac cu o concentratie de 90 la suta, venita de la Borzesti, a facut expolzie. Gazul emanat, extrem de toxic, a facut ca in curtea uzinei sa fie numai halate albe pe jos. Erau trupurile celor care lucrau in uzina. Pe atunci nu se dadea publicitatii numarul mortilor. Ii incarcam in masinile de pompieri ca pe saci. Masinile Ambulantei nu puteau ajunge, circulatia era blocata, gazul toxic se imprastiase pe o raza de doi kilometri. Am stat ore in sir cu masca pe fata. Apoi a fost incendiul devastator de la Policolor, tot in aceeasi perioada. Cativa paznici au incercat sa fure niste vopsea. Depozitul era in curte, iar din cauza econimiei de curent electric, erau doar cateva becuri aprinse. Ori hotii au vrut sa vada culoarea vopselii, asa ca dupa ce scoteau capacele butoaielor, de cate 200 litri fiecare, aprindeau chibrituri. Au inceput sa sara butoaiele precum rachetele! Flacara era inalta cat trei etaje. A fost ceva groaznic, zburau butoaiele peste gardul fabricii si aterizau pe strada!
– Ce s-a schimbat in viata pompierilor acum, la 18 ani de la Revolutie?
Multe, foarte multe. E de-ajuns sa spunem ca acum ne aflam in etapa a II-a a profesionalizarii armei, de incadrare a structurii militare cu personal profesionist. Avem 234 functii prevazute pentru acest an. S-a constatat o imbunatatire a interventiilor de cand actionam cu profesionisti.
– Aveti vreo dorinta neimplinita pana acum?
– Mi-as dori o dotare tehnica si mai buna. Ne aflam intr-un program pe fonduri structurale pentru anii 2007 – 2013 prin Uniunea Europeana. Regiunii Nord Este i-au fost alocate fonduri importante pentru dotarea cu autospeciake de ultima generatie, ambulante. Apropo de ambulante. N-as vrea sa ies la pensie pana cand nu vom infiinta si la Bacau o unitate SMURD. Avem toate conditiuile. Este dorinta mea cea mai mare.
A consemnat
Nicolae TURCU
