„Ce parere aveti, domnule X, despre alegerea Patriarhului?”. „Doamna Y, cum comentati declaratia lui Basescu cu privire la armeni?”.”Cum vi se pare gestul premierului?”. „E buna privatizarea de la Craiova?”.
Citeva dintr-un lung sir de stupid-questions puse de reporterite cu buzele tuguiate la tot felul de invitati pestriti. Invitati care se gasesc permanent „de garda”, gata sa comenteze cu patos orice chestiune chipurile de importanta nationala. Am vazut zilele acestea nenumarati ipocriti care au analizat alegerea unui nou Patriarh pentru Biserica Ortodoxa. Pe citiva ii cunosc personal si stiu ca n-au ajuns intr-un lacas de cult de la propriul botez.
Altii s-au mai inchinat la cele sfinte cu ocazia vreunei poze de campanie electorala. Habar n-aveau de tot ce presupune organizarea interna a unei biserici, dar comentau isterizati, cu mimica unor docti,tot ce li se parea de o importanta universala. In fata lor, buzele tuguiate ale reporteritelor si o audienta enorma(demonstrata prin studii de specialitate) data de idioti care stau cu ochii beliti si urechile ciulite la ineptiile televizate.
Am punctat acest aspect cu exemplul alegerii patriarhului pentru ca a fost intr-un fel subiectul saptaminii. Exemple de acest gen, cind orice neavenit agreat de producatorii tv isi poate da cu parerea despre orice, se petrec zi de zi. De saptamini, de luni si de ani de zile am senzatia ca se duce intens o campanie de indobitocire a acestei natii.
Ne transformam, pe zi ce trece, in (im)personalitati nule, incapabile sa gindeasca, sa judece si sa ia decizii proprii. La rece, pare o campanie deloc intimplatoare, dusa abil de nu stiu de interese. Nu e cazul sa fie analizati aici vinovatii. Efectele se simt deja, manipularea audio-video regasindu-se sistematic in tot felul de situatii.
Scriu aceste rinduri si pentru ca in aceste zile se da startul unui nou an educational. Singura zona de unde mai poate licari speranta de a nu ne transforma intr-o natie de consumatori idioti.
Dorian Pocovnicu
