AÅŸa cum frumuseÅ£ea se află în ochii privitorului, tot aÅŸa parfumul stă în nasul mirositorului, chiar dacă e vorba de transpiraÅ£ie. Potrivit unui nou studiu, când vine vorba de mirosul pe care îl emană o persoană, felul în care acesta este simÅ£it – parfum sau transpiraÅ£ie dezagreabilă – Å£ine numai de nasul celor din preajmă. Studiul – publicat în revista Nature – explică de ce o persoană transpirată poate să li se pară unora că miroase a vanilie, altora a urină ÅŸi multora a nimic.
Autorii studiului au constat că felul în care oamenii percep mirosul semenilor este determinat de o genă, denumită OR7D4. Oameni de ştiinţă din cadrul universităţilor Duke şi Rockefeller au studiat nivelul de percepere a substanţei chimice denumite androstenon, eliberată în timpul procesului de descompunere a testosteronului. Androstenonul este prezent atât în transpiraţia bărbaţilor, cât şi în cea a femeilor, însă este mult mai concentrat la bărbaţi. Felul în care această substanţă este percepută se află în strânsă legătură cu variaţiile genei receptoare OR7D4.
În urma testelor, s-a constatat că variaţiile genei reprezintă factorul principal de determinare a felului în care nasul percepe androstenonul. De aceea, chiar dacă o persoană transpirată poate muta nasul unora, pentru alţii mirosul emanat de aceasta poate părea un adevărat afrodiziac.
Rompres
