Da, arabii au consacrat folosirea prafului de puşcă în Europa! Amestecul exploziv pe bază de salpetru a fost inventat de chinezi, dar îl foloseau la jocurile de artificii; persanii l-au preluat pentru sporirea propulsiei catapultelor de piatră; de la ei a ajuns la greci, ca amestec incendiar împotriva vaselor arabe ce asediau Constantinopolul.
Arabii au fost însă inventatorii bombelor de fontă umplute cu pulbere ÅŸi prevăzute cu un fitil – salpetru 10 p., sulf 1,5 p., cărbune 2 p, aceasta era reÅ£eta amestecului care avea să schimbe radical configuraÅ£ia lumii!
Se ştie că tunurile au fost folosite pentru prima dată în luptele de la Grecy, în anul 1346, însă cu patru ani înainte, în 1342, arabii utilizaseră deja praful de puşcă împotriva lui Alphons al XI-lea. Armurierii şi chimiştii mauri au contribuit la evoluţia bombelor explozive, acoperind prin tatonări, experienţe şi îmbunătăţiri o etapă hotăratoare, ca dealtfel, asa cum am amintit, şi în cazul altor invenţii preluate de la popoarele cucerite.
Două dintre acestea au făcut, şi ele, epocă în istoria civilizaţiei: fabricarea hartiei şi a zahărului rafinat din trestie.
Cateva precizări sunt importante: chinezii, inventatorii de drept ai hartiei, foloseau pentru fabricarea acesteia benzi compacte de mătase; producţie mică, de lux, la un preţ mare. De aici şi folosirea limitată, privilegiată.
Cucerind Samarkandul, arabii au descoperit aici teascuri de fabricaÅ£ie după tehnologia chinezească, pe care le-au transferat repede la Bagdad ÅŸi Mosul; în scurt timp s-a produs ÅŸi minunea care avea să dea o altă faţă lumii: prelucrand deÅŸeurile de bumbac meseriaÅŸii arabi reuÅŸesc să fabrice o pastă, cea dintai pastă care prin presare devine hartie; multă ÅŸi ieftină, astfel că pe la începutul secolului al XI-lea, scrie cronicarul, „negustorii din bazare îşi înveleau mărfurile în hartie”. ÃŽnlocuind scrierea de mană cu tiparul, Gutemberg a pus bazele erei informaÅ£ionale; progresul a fost uriaÅŸ.
Rolul de inovatori în materie de tehnologii primitive al arabilor, precum ÅŸi de răspandire a unor descoperiri cu circulaÅ£ie limitată geografic s-a „aplicat” ÅŸi asupra zahărului din trestie. Consumat în India, Indochina ÅŸi China de astăzi sub formă brută obÅ£inută prin evaporarea apei din sucul de trestie, arabii au reuÅŸit cu ajutorul unor leÅŸii de plante să rafineze zahărul brun, neprelucrat, aducandu-l la forma de astăzi. Apoi, CruciaÅ£ii au fost cei care l-au adus în Europa; aceasta cunoÅŸtea „dulcele” doar folosind mierea de albine. Probabil că maurii sunt cei mai mari consumatori de dulciuri, un calif, Al Kahir, comanda la masă 30 de feluri de prăjituri.
Åži în privinÅ£a busolei arabii au avut un cuvant de spus. Marinarii din Amalfi, Italia au aflat de acest instrument esenÅ£ial pentru călătoriile maritime de la confraÅ£ii lor mauri din insulele Majorca; originea busolei este situată însă în China, contribuÅ£ia arabilor a constat în „globalizarea” utilizării ei.
Europa a cunoscut mirodeniile prin aceÅŸti neîntrecuÅ£i cărăuÅŸi, care au fost maurii, Yemenul fiind atat patria de baÅŸtină a acestora, dar ÅŸi o grădină cu plante parfumate. Camforul, benjoanul – un parfum fantastic asemănător mirtului -, ambra, balsamul, mumia – acel nămol miraculos folosit la îmbălsămarea cadavrelor, – mastica, bobocii de trandafir ÅŸi multe altele au fost vehiculate între Orient ÅŸi Occident, transportul făcandu-se în ambele sensuri de aceÅŸti negustori ei înÅŸiÅŸi înnebuniÅ£i după arome, condimente ÅŸi parfumuri.
Nici în prelucrarea pietrelor preţioase arabii n-au fost mai prejos, elaborand pentru aristocraţia maură şi europeană bijuterii splendide, adevărate unicate de mare lux purtate cu vanitate de regi, principi şi cavaleri.
Într-o zi, gărzile palatului în care domnea califul Mostanser s-au răsculat şi pentru a domoli răzmeriţa, califul se gandi s-o mituiască cu bani; nu-i avea. Atunci îşi scoase la mezat o parte din averile palatului. Iată inventarul acestui tezaur, datand din anul 1037:
– douăsprezece mii de vase de cristal;
– o faţă de masă de aur cantărind circa 10 kg;
– 400 de colivii de aur; 22000 bijuterii din ambră;
– păuni, gazele, cocoÅŸi în mărime naturală din aur încrustat cu pietre preÅ£ioase;
– mese din blocuri de agată; un palmier din aur într-o vitrină de aur; flori ÅŸi fructe în mărime naturală încrustate cu perle ÅŸi rubine;
– vase de argint de trei kintale greutate fiecare;
– 2000 de covoare cu fir de aur;
– 50000 piese de damasc, toate lucrate cu aur;
– 100000 articole de bijuterie ÅŸi 200000 piese de armurărie;
– un cort de 625 de paÅŸi circomferinţă ÅŸi 90 de paÅŸi înălÅ£ime, din velur ÅŸi saten brodat cu aur, ce putea fi transportat de 100 de cămile…
Toate aceste minunăţii de „O mie ÅŸi una de nopÅ£i” erau reale. Un tip de cultură ÅŸi civilizaÅ£ie total diferite de ale Occidentului. Dacă nu i-am irita pe musulmani cu cizma noastră, poate că Al Qaida n-ar exista, ÅŸi nici Jihad-ul… Spun, poate. Allah le-a dat lor prea mult petrol ÅŸi noua prea puÅ£in. Åži de aceea…
Ovidiu Genaru
Despre lumea araba
3 Octombrie 2007 | Opinii
(4 voturi, media: 3.25 din 5) Loading …Publicitate
Da, arabii au consacrat folosirea prafului de puşcă în Europa! Amestecul exploziv pe bază de salpetru a fost inventat de chinezi, dar îl foloseau la jocurile de artificii; persanii l-au preluat pentru sporirea propulsiei catapultelor de piatră; de la ei a ajuns la greci, ca amestec incendiar împotriva vaselor arabe ce asediau Constantinopolul.
Arabii au fost însă inventatorii bombelor de fontă umplute cu pulbere ÅŸi prevăzute cu un fitil – salpetru 10 p., sulf 1,5 p., cărbune 2 p, aceasta era reÅ£eta amestecului care avea să schimbe radical configuraÅ£ia lumii!
Se ştie că tunurile au
Despre lumea araba
3 Octombrie 2007 | Opinii
(4 voturi, media: 3.25 din 5) Loading …Publicitate
Da, arabii au consacrat folosirea prafului de puşcă în Europa! Amestecul exploziv pe bază de salpetru a fost inventat de chinezi, dar îl foloseau la jocurile de artificii; persanii l-au preluat pentru sporirea propulsiei catapultelor de piatră; de la ei a ajuns la greci, ca amestec incendiar împotriva vaselor arabe ce asediau Constantinopolul.
Arabii au fost însă inventatorii bombelor de fontă umplute cu pulbere ÅŸi prevăzute cu un fitil – salpetru 10 p., sulf 1,5 p., cărbune 2 p, aceasta era reÅ£eta amestecului care avea să schimbe radical configuraÅ£ia lumii!
Se ştie că tunurile au fost folosite pentru prima dată în luptele de la Grecy, în anul 1346, însă cu patru ani înainte, în 1342, arabii utilizaseră deja praful de puşcă împotriva lui Alphons al XI-lea. Armurierii şi chimiştii mauri au contribuit la evoluţia bombelor explozive, acoperind prin tatonări, experienţe şi îmbunătăţiri o etapă hotăratoare, ca dealtfel, asa cum am amintit, şi în cazul altor invenţii preluate de la popoarele cucerite.
Două dintre acestea au făcut, şi ele, epocă în istoria civilizaţiei: fabricarea hartiei şi a zahărului rafinat din trestie.
Cateva precizări sunt importante: chinezii, inventatorii de drept ai hartiei, foloseau pentru fabricarea acesteia benzi compacte de mătase; producţie mică, de lux, la un preţ mare. De aici şi folosirea limitată, privilegiată.
Cucerind Samarkandul, arabii au descoperit aici teascuri de fabricaÅ£ie după tehnologia chinezească, pe care le-au transferat repede la Bagdad ÅŸi Mosul; în scurt timp s-a produs ÅŸi minunea care avea să dea o altă faţă lumii: prelucrand deÅŸeurile de bumbac meseriaÅŸii arabi reuÅŸesc să fabrice o pastă, cea dintai pastă care prin presare devine hartie; multă ÅŸi ieftină, astfel că pe la începutul secolului al XI-lea, scrie cronicarul, “negustorii din bazare îşi înveleau mărfurile în hartie”. ÃŽnlocuind scrierea de mană cu tiparul, Gutemberg a pus bazele erei informaÅ£ionale; progresul a fost uriaÅŸ.
Rolul de inovatori în materie de tehnologii primitive al arabilor, precum ÅŸi de răspandire a unor descoperiri cu circulaÅ£ie limitată geografic s-a “aplicat” ÅŸi asupra zahărului din trestie. Consumat în India, Indochina ÅŸi China de astăzi sub formă brută obÅ£inută prin evaporarea apei din sucul de trestie, arabii au reuÅŸit cu ajutorul unor leÅŸii de plante să rafineze zahărul brun, neprelucrat, aducandu-l la forma de astăzi. Apoi, CruciaÅ£ii au fost cei care l-au adus în Europa; aceasta cunoÅŸtea “dulcele” doar folosind mierea de albine. Probabil că maurii sunt cei mai mari consumatori de dulciuri, un calif, Al Kahir, comanda la masă 30 de feluri de prăjituri.
Åži în privinÅ£a busolei arabii au avut un cuvant de spus. Marinarii din Amalfi, Italia au aflat de acest instrument esenÅ£ial pentru călătoriile maritime de la confraÅ£ii lor mauri din insulele Majorca; originea busolei este situată însă în China, contribuÅ£ia arabilor a constat în “globalizarea” utilizării ei.
Europa a cunoscut mirodeniile prin aceÅŸti neîntrecuÅ£i cărăuÅŸi, care au fost maurii, Yemenul fiind atat patria de baÅŸtină a acestora, dar ÅŸi o grădină cu plante parfumate. Camforul, benjoanul – un parfum fantastic asemănător mirtului -, ambra, balsamul, mumia – acel nămol miraculos folosit la îmbălsămarea cadavrelor, – mastica, bobocii de trandafir ÅŸi multe altele au fost vehiculate între Orient ÅŸi Occident, transportul făcandu-se în ambele sensuri de aceÅŸti negustori ei înÅŸiÅŸi înnebuniÅ£i după arome, condimente ÅŸi parfumuri.
Nici în prelucrarea pietrelor preţioase arabii n-au fost mai prejos, elaborand pentru aristocraţia maură şi europeană bijuterii splendide, adevărate unicate de mare lux purtate cu vanitate de regi, principi şi cavaleri.
Într-o zi, gărzile palatului în care domnea califul Mostanser s-au răsculat şi pentru a domoli răzmeriţa, califul se gandi s-o mituiască cu bani; nu-i avea. Atunci îşi scoase la mezat o parte din averile palatului. Iată inventarul acestui tezaur, datand din anul 1037:
– douăsprezece mii de vase de cristal;
– o faţă de masă de aur cantărind circa 10 kg;
– 400 de colivii de aur; 22000 bijuterii din ambră;
– păuni, gazele, cocoÅŸi în mărime naturală din aur încrustat cu pietre preÅ£ioase;
– mese din blocuri de agată; un palmier din aur într-o vitrină de aur; flori ÅŸi fructe în mărime naturală încrustate cu perle ÅŸi rubine;
– vase de argint de trei kintale greutate fiecare;
– 2000 de covoare cu fir de aur;
– 50000 piese de damasc, toate lucrate cu aur;
– 100000 articole de bijuterie ÅŸi 200000 piese de armurărie;
– un cort de 625 de paÅŸi circomferinţă ÅŸi 90 de paÅŸi înălÅ£ime, din velur ÅŸi saten brodat cu aur, ce putea fi transportat de 100 de cămile…