Cafeneaua subiectelor – Tipologii: Noul Maglavid

Mă uit la tele ÅŸi văd un tip bine îmbrăcat foindu-se într-un jilÅ£ cu totul ÅŸi cu totul de aur (aiurea, e o imitaÅ£ie ieftină, un kitch, foiţă de Shlakmetal, vrea să facă impresie, a văzut aÅŸa ceva la Versailles ÅŸi a comandat douăsprezece fotolii la un maistru din BucureÅŸti; ce, dacă au ăia eu de ce să n-am, sunt leite, nu se observă că-s o făcătură de prost gust, care-l recomandă: burghez cu bani, dar fără carte…);

gesticulează, ţipă, ameninţă; brusc scoate un fişic de bancnote, fireşte Euro, de 500, le ţine cu stanga, scuipă în dreapta să-şi umezească policele şi arătătorul şi începe să numere; gura spune Bă, vă îmbrac cu bani, cumpăr tot, nu-mi rezistă nimeni, eu şi familia mea i-am aranjat pentru o mie de ani; se lasă galeş pe spate şi trage dintr-o ţigară cu prelungitor; pozează, artist ca Rudolf Valentino, chiar are cărare la frizură pe mijloc, pufăie trufaş; ce-mi pasă mie de intelectuali, sunt pleavă, milogi; să nu-mi vorbeşti mie de conştiinţă, singura valoare sunt banii mei, uite-i; eu am milioane şi nimeni nu-mi rezistă. Domnul din jilţ începe să numere şoptit o mie, două, patru, opt, unsprezece.

Ridică mana în aer; îi vezi? Å¢in aici cinci intelectuali, sunt ca ÅŸi cumpăraÅ£i, ăştia îşi vand conÅŸtiinÅ£a cat ai zice peÅŸte; sunt de partea mea, aliaÅ£i. Mie Dumnezeu îmi ÅŸopteÅŸte la ureche ce să fac; dacă cineva îmi rezistă îl distrug sau îl promovez! Pentru că Romania e de vanzare străinilor m-am născut eu prin porunca Celui de Sus, să aduc Romania acasă; s-o redau romanilor, să alung hoÅ£ii; asta e misiunea mea, să instaurez CredinÅ£a! (poză mussoliniană, retorică găunoasă de salvator al patriei, oho, curaj donquijotesc în lipsa adversarilor, avant de 2 bani…) Voi curăţa Å£ara de ÅŸobolani, de lucrarea diavolului…

Auditoriul personajului nostru este închipuit; acolo e sala tronului ducal, şi ea o fantasmagorie aurită concepută de faimoşii arhitecţi de Damboviţa, pe tiparul măreţiei acestui investit mantuitor de ţară; din cand în cand, la popoarele mici, istoria aflată în pericol scoate la lumină din măruntaiele ei întunecate omul providenţial, incoruptibil, cavaler al dreptăţii, un de de Sfantul Gheorghe care nimiceşte balaurul; cam aşa ceva, dacă nu şi mai şi; iar dumnealui, poporul inocent îl urmează ca turma păstorul de suflete; un popor inventiv şi talentat, mistuit de credinţa în binele de după moarte; popor care alungă seceta scoţand icoanele sfinte pe camp în lungi procesiuni medievale teleportate în mileniul 3; şi nu plouă; şi dacă nu plouă înseamnă că o fi vreun blestem că ne-am păcătoşit şi ne merităm soarta; fatalitate; de irigaţii n-am auzit.

Aşa că, fireşte, chiar de acest fel de personaj mesianic avem nevoie acum: de un purificator de suflete, căci se ştie: redobandirea credinţei aduce cu sine majorarea spectaculoasă a pib-ului şi scade şi inflaţia; ba, de ce nu, ar creşte şi pensia dacă omul cu spada dreptăţii în mană şi cu bancnotele de Euro în cealaltă s-ar instala în varful puterii; căci poporul are regele pe care îl merită.

Credincios genetic, omul din jilţul spoit cu Shlakmetal s-a codit mult pană să-şi pună averea la bătaie pentru a smulge acest popor din rătăcirile lui; îngerul i-a şoptit, candva, la ureche: tu eşti alesul meu, o să te umplu de bani cat nici gandeşti, dar nu vor fi ai tăi, de aceea te rog să nu-i deturnezi, sunt ai ţării tale, cheltuieşte-i ca să ajungi preşedinte şi Romania va răsări ca soarele pe cer! Aşa va fi!

Ce alt mesaj ar putea fi la fel de înălţător ce acesta? El n-are echivalent în lume! Bietul meu popor ÅŸi-a aflat în sfarÅŸit binefăcătorul dezinteresat, cruciatul neînfricat, gata să se ia la trantă cu diavolul; din pricina lui n-avem autostrăzi, nu ne conservăm valorile trecutului, habar n-avem să consumăm bănetul UE ÅŸi stăm cu mana întinsă la capete de poduri; cei ce se jeluiesc ÅŸi aÅŸteaptă să li „se dea” vor primi de la cei care au furat cu neruÅŸinare; vom înălÅ£a puÅŸcării pentru hoÅ£i ÅŸi biserici pentru mantuire; asta ne ÅŸi doream; un nou profet, un nou Maglavid…
Alo, Domnu’, da cu smerenia cum rămane?

Bogăţia mea e de la Dumnezeu, nu-i a mea, o să v-o dau vouă să vă săturaÅ£i ÅŸi voi…
SunteÅ£i cam impulsiv, cam coleric, pătimaÅŸ…

Sunt înflăcărat ca orice învingător, crud pe dinafară dar smerit pe dinăuntru ca tot neamul meu de războinici.

AÅ£i auzit de „Ascensiunea lui Arturp Ui poate fi oprită”?
Voi, ăştia care le ÅŸtiÅ£i pe toate… eu ÅŸi familia mea… cultura mă insultă… poporul mă vrea… trădătorii de neam…

Dacă mai ţipaţi, închid televizorul.

Şi l-am închis.

Ovidiu GENARU