Despre calcatura pe bataturile culturale si culturalnice

Zilele trecute, Bacaul a fost asaltat de manifestari artistice, intalniri si premii. Ceea ce este foarte bine, spun participantii. In sfarsit, manifestari culturale pe alese… Ceea ce nu a fost convenabil este faptul ca au fost sincrone. Intr-un singur weekend s-au inghesuit, cum necum, lansari de carte, simpozioane, „Saloanele Moldovei”, Festivalul – Concurs National de de Poezie „Avangarda XXII”, Colocviile si Premiile anuale ale Revistei „Ateneu” etc.

Formula de succes

Evenimentele au adus la Bacau personalitati ale culturii romane si din strainatate. „Personajul-cheie” al manifestarilor, cel care a manipulat totul din umbra, sau care i-a urmat pe toti ca o umbra, a fost Poezia. Despre „starea poeziei romane contemporane” s-a discutat joi seara, pe 4 octombrie, la Directia pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National cu criticul Al. Cistelecan, in cadrul Festivalului „Avangarda XXII”. „Romanii se lauda ca singura natiune care are poezie in Europa e doar a lor”, a spus Cistelecan. „Cã toti ceilalti s-au subtiat la suflet, la inimã in asa hal incat nu mai scriu poezie. De la tineri panã la oameni cu experienta culturilor occidentale aud mereu aceastã poveste, cã occidentalii nu mai stiu sã scrie poezie, noroc cã noi avem vanã, si dacã am face noi un export de poezie si le-am prezenta o antologie, ce minuni am face acolo. Bãnuiesc cã este o prejudecatã pe care orice popor o are despre sine. Cunosc cat de cat poezie italianã, si pot spune cã nu stau rãu si cã nu avem ce le exporta chiar sã le luãm suflul”. Criticul considera ca nu are rost sã spunem cã in poezia romaneascã cocosul cantã mai tare decat pe alte acoperisuri. Cu poezia noastrã se intamplã urmãtorul lucru: mereu vine cate un val de ceva care uniformizeazã tot discursul poetic.

„Si te trezesti cã din cinci in cinci ani, cam toti poetii scriu la fel. Asta e ciuda intr-un fel, pentru cã nu existã poet, indiferent cat de mare ar fi el, sau cat de modest care sã nu-si aducã o contributie originalã. Sã fie el cum nu e nimeni altcineva”. Ca si in alte domenii, si in poezie toatã lumea vrea sã inceapã lucrurile de la zero in toate domeniile, inclusiv in literaturã. „Chiar din ianuarie ’90, toatã lumea voia altfel de literaturã, sã se termine cu ce a fost panã atunci. Nu s-a putut produce schimbarea atat de instantaneu pe cat ar fi dorit-o publicul necititor de literaturã, dar foarte exigent. Panã la urmã, se astepta o schimbare, s-a produs. O data cu sistemul comunist, a cãzut cenzura. La ce anume era vigilentã cenzura. La 2-3 lucruri in principal. La aspectul politic, religios-mistic si la cel erotic (…). O vreme, poezia misticã a mers spre calea ei spre Domnul, iar cea erotica si-a urmat drumul spre alcov. Brusc s-au intersectat sI a rezultat o poezie de sex si mãtãnii.”. De la poezia de aluzii de sub comunism, acum se face poezie directã, pe sleau: „Panã acum cred cã nu s-a realizat o revolutie in poezie. Ce s-a intamplat este doar cã in locul unui bun-gust care functiona in literaturã, s-a ajuns acum la un fel de tiranie a prostului gust. Nu este de vinã literatura, ci sistemul mediatic si segmental de politic public, care propune o singurã formula de succes, mitocanul”, a concluzionat Al. Cistelecan.

Tot despre poezie, in cadrul aceleasi intalniri:

Scriitorul Ovidiu Genaru a atras atentia asupra vitezei cu care sunt astazi acceptate modele. „Sigur, suntem lucrati, existã media de unde tot ce transmite ajunge prin transfer la scriitori. Teribila vitezã cu care se rãcesc modele nu e un semn de lipsã de culturã si de slãbiciune? Azi nu avem niciun poet important, decat cea rãmas din Cãrtãrescu, din optzecisti si alti cativa… Dar scriitori autentici nu prea avem. Rãman intr-o zonã experimentalã…Dintre acestia probabil va rãmane ceva in literaturã”…

Virgil Podoabã, redactor-sef revista “Vatra” a vorbit despre efectele pozitive ale cenzurii: „Cenzura a crescut in comunism nivelul de mediocritate a literaturii romane. Literatura romanã scrisã in comunism din anii 60 incoace are un nivel “bun” de mediocritate. Cãzand cenzura, care te obliga la ambiguitate, subtilitate, s-au umplut acele goluri despre care vorbeste Cistelecan. S-a trecut la limbajul ce se leagã de erotism, misticã, infantilism. Pare o eliberare sexualã, o exhibare misticã. E momentul unui exces in aceastã directie din care aproape sigur se va naste ceva. Excesele acestea pot constitui ingrãsãmantul, gunoiul din care s-ar putea sã iasã flori extraordinare”.

Iti foloseste la ceva?

Intalnirile cu scriitorii si oamenii de cultura au avut un impact „strong” si asupra elevilor. Vineri, 5 octombrie, scriitorii s-au raspandit care mai de care prin licee si scoli sa isi spuna parerile despre „rolul scriitorului in formarea spiritualitatii de maine”. Ceea ce a „implinit” si nevoia profesorilor de romana, care doresc ca elevii lor sa „ii vada si vii, nu doar in manuale sau ca pe niste carti in raft. Mereu se spune despre profesorii de romana ca nu gasesc metode sa-i atraga pe tineri spre lectura. Dar scriitorii au si ei datoria sa se faca mai cunoscuti, sa vina in cetate. Ne era dor ca scriitorii sa ne bage in seama” (profesor de romana Elena Bostan de la Colegiul National „Vasile Alecsandri)”. Iti foloseste la ceva sa citesti poezie? Pierzi ceva daca n-o citesti? – au fost intrebarile adresate dinspre scriitori spre elevii de la Colegiul „Alecsandri”. Tot ei si-au si raspuns: „Traim intr-o lume confiscata de imagini, suntem confiscati de imediat, iar literatura, poezia ne scoate din acel imediat, ne reumanizeaza” – (Cornel Ungureanu-Timisoara). Sau mai pe placul si intelesul tinerilor: „Nu trebuie sa citim ca sa aratam ca suntem doxati. Decat asa, mai bine furam, facem sex. Citind, nu ajungem profesori universitari toti, dar ajungem mai buni si avem posibilitatea sa traim mai mult, preluand si experienta scriitorilor. Eu nu am 55 de ani, ci cateva secole prin lecturile pe care le-am parcurs. Deja am trait cateva vieti” – Virgil Podoaba, Targu-Mures.

Premiile „Ateneu”

Aproape simultan cu editia a IV-a „Salonul cartii Avangarda XXII” (desfasurat la Centrul de Cultura de Arte „George Apostu”), vineri seara s-au desfasurat Premiile Revistei „Ateneu”, la Galeria „Frunzetti”, intr-un spatiu neconventional, printre lucrari de arta ale expozitiei „Saloanele Moldovei”. „Unul dintre scopurile Colocviilor si Premiilor Anuale este sa largim cercul de colaboratori si sa atragem la revista semnaturi prestigioase”, a precizat Carmen Mihalache, redactor-sef al revistei „Ateneu”. Printre premiile acordate, mentionam: C.Th. Ciobanu- premiul special al juriului, format din redactia revistei „Ateneu”; Mircea Danieliuc-premiu pentru proza; Octavian Soviany-premiu pentru poezie; Mircea Mihaies- premiu pentru excelenta. Despre distinctia sa, premiul „George Bacovia” pentru poezie, acordat lui Octavian Soviany pentru volumul „Dilecta”, autorul a tinut sa precizeze directia pe care credea ca merge volumul, si pe ce cai a apucat-o in cele din urma (spre Domnul?…spre alcov?…): „Am scris-o ca pe un joc, nici nu mai stiu cand am inceput sa o scriu. Dupa „Scrisori din Arcadia”, a carui scriere a fost traumatizanta, am dorit sa scriu ceva usurel, frivol, frumos…{i in felul acesta s-a nascut „Dilecta” care este o carte pentru femei…”.

Aida PULPAN

Bariera spagii in fata culturii

Arcadie Opait, presedintele societatii pentru Cultura Romaneasca „Mihai Eminescu”, Cernauti: „Ce facem noi in Cernauti? Facem ceea ce faceti si dumneavoastra aici. Voi va luptati cu voi, dar noi ne luptam cu noi. Cred ca intr-o zi }ara Romaneasca, si am in vedere guvernatorii, se vor intoarce si spre noi cei de dincolo. Poate le-o veni mintile la loc, sa simplifice cat de cat vizele, sa nu dureze doua luni sa le obtii, si mita sa se micsoreze cel putin la 50 de dolari, sa nu fie la 250-300 ca acum. Credeti-ma ca de aici plec acasa cu acumulatoarele incarcate”.

Cultura la foc automat nu prinde

Organizarea unui numar mare de manifestari culturale intr-o perioada scurta de timp, asa cum au fost si cele desfasurate recent la Bacau, nu a fost pe placul tuturor participantilor. Dincolo de unele avantaje aparente, cum ar fi operativitatea, cultura la gramada nu aduce foloase prea mari. Unul dintre cei care nu au apreciat prea mult faptul ca manifestarile au fost inghesuite pe cateva zile este si profesorul Constantin Theodor Ciobanu, presedintele Fundatiei Nationale “George Calinescu” din Onesti si principalul organizator al “Zilelor Culturii Calinesciene”. “Trebuiau esalonate, in primul rand pentru a se distinge mai exact specificul fiecarei manifestari si, in al doilea rand, pentru a putea sa ofere publicului posibilitatea de a le cuprinde pe toate”, ne-a declarat profesorul C. Th. Ciobanu.
Comparativ cu inghesuiala de manifestari culturale de la Bacau, “Zilele Culturii Calinesciene” nu au fost amestecate nici cu Festivalul verii si nici cu alte evenimente similare. Desi se organizeaza si la Onesti o multitudine de manifestari culturale, acestea nu se suprapun, ci se desfasoara la o anumita distanta in timp. Ba, mai mult, profesorul C. Th. Ciobanu a cautat sa programeze “Zilele Culturii Calinesciene” in asa fel incat sa nu coincida cu alte evenimente similare din judet sau din tara.

Gheorghe LEU