Meciul de Sala Spoturilor, disputat in prezenta a 1000 de oameni, a fost un neasteptat derby al primei divizii. Cele doua echipa ocupau locurile 1 – bihorenii, si 2 – gazdele. Pozitiile de top au fost onorate cum se cuvine.
Stiinta a fost insa vioara intai, conducand aproape tot timpul pe tabela de scor. Oradea a tinut insa aproape, avand timp de 53 de minute puterea sa anuleze iar si iar handicapuri de 3-4 goluri. Evident, desfasurarea unui meci de handbal, mai ales a unuia de nivel inalt, difera mult de cea a unei partide de fotbal.
Jucatorii evolueaza permanent in regim de fuga-mars iar atacurile alterneaza obligatoriu, astfel ca joc prin excelenta defensiv nu poate exista. Spre deosebire de fotbal, handbalul este un joc total.
Insa la handbal se pot aplica tacticile si sistemele din fotbal. Am avut prilejul ca spre sfarsitul partidei sa urmarim un joc om la om pe tot terenul al Oradei, intr-o tentativa disperata de a recupera patru goluri. Putem spune ca a fost cireasa de pe tortul unui meci spectaculos. Ce am putut remarca la Stiinta, fata de partidele anterioare de pe teren propriu, cu Minaur Baia-Mare si HC Medgidia? In primul rand ca a inscris goluri un pic mai usor, nu din patrunderi pe care un arbitru rau-voitor le-ar fi putut considera fortari in atac.
Dar mai este inca mult de lucru si la acest capitol! Apoi, jucatorii au crescut mult in tupeu, ceea ce s-a tradus in unele actiuni individuale de inalta tehnicitate. Tinerii Rotaru, Ignat si Tamas au acum atitudine de titulari in „saptele” lui Gabi Armanu. Dar ei sunt doar varful vizibil al unei generatii talentate.
Credem ca Bursuc, Paunica si Bondar, de exemplu, vor prelua alte trei locuri de pe semicerc. Insa ar fi o nedreptate daca chiar acum i-ar inlocui pe Tancau, Grigorie si Oniejewke, care au jucat foarte bine contra Oradei. Batut in cuie ca titular este in prezent doar Sandu Iacob, care isi confirma statutul de lider de valoare.(Peter K.)
