CăutaÅ£i „Parabola orbilor”, o pictură celebră aparÅ£inand lui Hieronymus Bosch, datand din Evul Mediu; o să ne vedeÅ£i acolo pe noi, Romania, orbecăind grotesc prin mocilele vieÅ£ii politice ajunse la paroxism; la insuportabil; cu o crasă lipsită de perspectivă istorică, cu mintea Intunecată Impungem cu cornul In blindajul zilei de maine, orbecăim, ne taram pe branci, legaÅ£i la ochi, ne Impleticim IncolăciÅ£i ca-ntr-o ÅŸerpărie; clasa politică romanească e chioară de-a binelea, InÅ£epenită In propriile ei interese de gaÅŸcă iar Å£ara asistă pasivă la acest spectacol burlesc In care liberalii se batjocoresc cu democraÅ£ii ca la uÅŸa cortului.
ToÅ£i se bat cu toÅ£ii, justiÅ£ia, guvernul, partidele, parlamentul, preÅŸedintele; ne aflăm In zona iraÅ£ionalului ÅŸi a inconÅŸtienÅ£ei nebuloase, a derutei ÅŸi bajbaielilor; De fapt avem, ceea ce, seduÅŸi de demagogia electorală noi InÅŸine am ales Intr-o clipă de slăbiciune. Incă nu ne-am Invăţat minte că votul emoÅ£ional poate sălta la putere grobianismul ÅŸi fariseismul unor indivizi confecÅ£ionaÅ£i In laboratoarele grupurilor de interese puse pe chiverniseală. Romania este condusă astăzi de orbi; orbi care, IncărcaÅ£i de ură, In aceeaÅŸi cuÅŸcă a puterii, se măcelăresc pe faţă ori folosind „serviciile” sau justiÅ£ia ÅŸi, In genere, orice alt mijloc de nimicire a adversarului. In acest timp Romania rămane Incremenită In timp, cimentată Intr-o letală lipsă de orizonturi; Romania stă, lancezeÅŸte, se erodează scarbită de proprii ei protagoniÅŸti. Politicienii de la putere s-au afundat definitiv In lături; s-au descalificat nu numai In faÅ£a noastră, a celor care i-am ales, ci au devenit oaia neagră a Europei.
Am ajuns de rasul lumii civilizate. Nişte şpăgari.
Oare romanii sunt chiar incapabili să asimileze mecanismele delicate ale democraţiilor occidentale? să fim noi altceva decat sunt ceilalţi, nişte handicapaţi politic, cu minţile Innourate, nişte retardaţi neputincioşi ai istoriei? Dumnezeu să mă ierte, dar asta părem, deocamdată asta e prestaţia noastră jalnică.
Ajunşi la putere In numele interesului public, reper continuu invocat pentru nobleţea mesajului, guvernanţii schimbă macazul spre interesul personal; deviza este: totul acum, cat suntem pe val! Ţara? O anexă, ca vacă de muls. Din cand In cand vom oferi gloatei cateva firmituri, să nu crape de foame; de azi pe maine.
GuvernanÅ£ii noÅŸtri nu văd Romania viitoare; nu au o filozofie a devenirii, un proiect; guvernanÅ£ii sunt niÅŸte mediocri preocupaÅ£i doar să-ÅŸi perpetueze puterea ÅŸi avantajele; nici n-au calităţile intelectuale necesare, ca persoane private nu s-au remarcat cu nimic In sfera publică; sunt niÅŸte nimeni, clientela partidelor. Å¢ara In care ministrul justiÅ£iei este el InsuÅŸi anchetat e o Å£ară de rahat; In care PreÅŸedintele se Incaieră cu Guvernul, Guvernul se bate cu televiziunea publică, Primul Ministru cu PreÅŸedintele, mafia mea cu mafia ta, procurorii cu caltaboÅŸii, „serviciile” Intre ele, CSM cu DNA, JustiÅ£ia cu Statul – nu-i decat oglinda jegoasă, testul incapacităţilor noastre de a fi europeni; vă spun, In clipa de faţă Romania e chioară, legată la ochi; acum ne-am dat arama pe faţă, suntem ceea ce se Intamplă, neputiinÅ£ele clasei politice ne paralizează; ne este ruÅŸine. Ne-am spintecat burÅ£ile ÅŸi ne-am scos măruntaiele pe taraba talciocului; miros urat guvernanÅ£ii noÅŸtri care de trei ani o duc Intr-o bălăceală dezgustătoare. Åži, fataliÅŸti ca-n MioriÅ£a, nu Å£ipăm, nu protestăm, suportăm cu stiaoicism aceste confruntări fără nici un orizont pozitiv pentru Romania. Clasa politică ÅŸi autorităţile statului se macină, se autodistrug, paradoxal, crezand că astfel vor supravieÅ£ui In fruntea bucatelor.
Agenda publică e pustie; Romania a fost abandonată de guvernanţi; Europa e din ce In ce mai departe de noi In vreme ce politicienii n-au grijă decat de guşa lor.
Romania e oarbă.
Ovidiu GENARU
