Intelegere agramata dintre Bacau si Torino

Conducerea administratiei publice din Torino a mai bifat un punct din strategia sa locala de eliminare a efectelor nedorite a prezentei romanilor-bacauani in marele oras, pe de o parte, si de potentare a foloaselor obtinute prin munca acelorasi concitadini ai nostri in zona.

Acest lucru a fost foarte clar exprimat de catre Sergio Chiamparino, primarul orasului Torino, dar si de prefectul regiunii, Geoffredo Sottile. Cei doi oficiali au exprimat preocuparea (reala si justificata) fata de impactul social, economic si chiar politic al comunitatii romanesti, precum si preocuparea pentru gasirea solutiilor pentru ca Primaria din Torino sa nu cheltuie bani din bugetul propriu pentru asistarea imigrantilor. Chiar si in celebrul „protocol de intelegere” (groaznica greseala de limba romana, frizand stupiditatea) sta scris ca principalele obiective sunt ‘schimbul de „best practises” (sic!) in materie de ocupare a fortei de munca si integrare sociala’, precum si dezvoltarea activitatilor ‘de formare profesionala si creare a unei societati pentru cetatenii orasului Bacau rezidenti in Torino, chiar si pentru o eventuala reintoarcere a acestora in tara lor de origine’.

Bineinteles ca partea italiana se angajeaza sa-i instruiasca pe cei din Primaria Bacau pentru a realiza acest scop. Adica trimiterea acasa a celor care nu pot sau nu vor sa munceasca pentru propasirea orasului Torino.

Nedefinita colaborare in sectorul serviciilor publice, lipsa contactelor economice concrete sau lipsa oricaror angajamente concrete din partea italienilor transforma acest penibil act (in fond si in forma) intr-o inutila cheltuiala de timp, bani si resurse umane, fara finalitate si fara sens.

Asociere cu dedicatie

O alta gaselnita de fardare a imaginii administratiei Stavarache a fost contractul de aderare a municipiului Bacau la Asociatia Internationala pentru Regenerarea Vecinatatilor aflate în criza – Quartiers en Crise – European Regenration Areas Network – The International Association for the Regeneration of Neighbourhoods in Crisis (QeC-ERAN), cu sediul la Bruxelles – Belgia.

Desi are un nume cat se poate de rasunator, organizatia nu are o anvergura importanta si nu deruleaza proiecte europene majore. Totusi, pe siteul oficial, ca prim program derulat este mentionat „Managementul migrarii si integrarii in orase si regiuni”, iar daca precizam ca Ilda Curti, presedinta Asociatiei, este si assessor pe langa Primaria din Torino, este clar scopul italienilor in acest demers: sa scape de romanii nedoriti in Torino! Asocierea ne costa cateva mii de euro pe an. Ce castiga Bacaul? Doua „excursii de studii” pentru un om al Primariei, care sa se… instruiasca.

“Fratie” pe bani

Asa de mult a fost ridicata in slavi Asociatia “Fratia”, la intalnirea delegatiilor din Torino si Bacau, incat fartatii din asociatie au ajuns sa ne priveasca de sus. Dar osanalele cu care au fost binecuvantati cei de la “Fratia” inseamna in primul rand ca asociatia si-a gasit un locsor caldut, pe sub pulpanele primarilor Stavarache si Chiamparino.

La Torino, romanii, in special bacauanii, ocolesc de regula sediul “Fratia”, pentru ca asociatia nu vrea sa se infrateasca si cu ei, decat pe bani. Bacauanii din Torino au un alt loc favorit, o alta asociatie, numita “Grupo a bele”, situata pe via Pacini, la numarul 18.

Este un fel de club pentru stranieri, dintre care cei mai numerosi sunt romanii, iar cei care merg acolo pot sa faca un dus, daca nu au unde, sa-si spele hainele, sa primeasca o cafea gratis sau sa se relaxeze la un tenis de masa. Aproape totul este gratuit la “Grupo a bele”, spre deosebire de “Fratia”, unde nimic nu e pe degeaba, nici chiar o banala informatie.

Printre subiectele de discutie ale romanilor care se duc la “Grupo a bele” se numara si activitatea desfasurata de “Fratia”.

Unii spun ca au fost tratati cu sictir atunci cand au apelat la ajutorul celor de la “Fratia”, fapt confirmat si de semnatarul acestui articol, trimis la plimbare de functionarii asociatiei, la mijlocul lunii septembrie, pe motiv ca … “Nu sunt sefii aici !”.

Taxa de romani smecheri?

Unii spun ca fratii din asociatie iti cer din start vreo 5 euro, inainte de a te ajuta cu vreo informatie, cam cum sunt consultatiile platite la cabinetele medicale private de la noi, dar altii sustin ca taxa este mult mai mare.

Unii spun ca, daca “Fratia” te ajuta sa-ti gasesti de lucru, devii sclav automat, pentru ca asociatia iti percepe o cotizatie de vreo 8 % din salariu, dar altii sunt convinsi ca taxa este mult mai mare, putand sa ajunga chiar si la 20 %.

Cei care au primit sprijin de la “Fratia”, contra cost, s-au declarat multumiti de calitatea serviciilor oferite, dar ei sunt de parere ca, atata timp cat li s-au cerut bani, si nu putini, nu mai e vorba de ajutor, ci de o afacere. Iar “Fratia” nu ar trebui sa se mai numeasca asociatie, ci societate comerciala, SRL, de exemplu.

Cert este ca “Fratia” s-a cracacit si mai mult acum, avand picioarele bine infipte, unul la Primaria Bacau si altul tocmai la Primaria Torino. De la masa bogatilor, fratii din asociatie s-ar putea alege cu niscai Plescoi, cascaval sau caltabosi, pe care cu siguranta nu-i va imparti cu bacauanii din Torino, caci, vorba cantecului, “Fratie, Fratie, da’ branza-i pe bani !”.

Nelu BROSTEANU
Gheorghe LEU – Observator de Torino