Ganduri despre arbori

Se vehiculează mult axioma cum că secolul XXI va fi un secol ecologist. Sau va fi jale, aş adăuga eu maliţios! Cu toate acestea, noul spirit al începutului de veac lipseşte cu desăvarşire din agenda de lucru a diriguitorilor avutei noastre urbe, deşi pe plan naţional, aceeaşi doctrină politică la putere se află în avangarda politicilor ecologiste.

Tocmai mă pregăteam să scriu ceva despre frumosul florariu care este, în acest anotimp, ca niciodată altcandva Bacăul. Buchete superbe de crizanteme îţi însoÅ£esc paÅŸii grăbiÅ£i, sau mersul maÅŸinii, reÅ£inandu-Å£i privirea cu superbele cascade de culoare – adevărat leac pentru sufletul orăşeanului obiÅŸnuit decenii de-a randul doar cu cenuÅŸiuri uÅŸor nuanÅ£ate. Parcă altfel începi ÅŸi ziua de lucru văzand cum irealele buchete de flori, coborand spre stradă de atata culoare ÅŸi rod (ca într-un vivant tablou de Luchiian) îţi întarzie paÅŸii pe trotuare. Diversitatea culorilor ÅŸi aranjamentelor este impresionantă: florile apar din coÅŸuri, care, forme cilindrice sau în trepte, jardiniere sau pur ÅŸi simplu din foste amenajări de beton, niciodată înainte folosite. Aici se vede o mană de grădinar, de gospodar ÅŸi mai ales, o mană de femeie. Păcat că toată această iubire se limitează doar la flori.

Oaze disparute

Bacăul în schimb e un oraÅŸ viu ÅŸi nu un balcon sau o jardinieră ÅŸi are nevoie în primul rand de arbori, pentru pavăză, filtru natural, oxigen, umbră vitală vară-ar spune cunoscătorii, neignoranÅ£iii si toti acei cărora le pasă. Privind noul ÅŸi frumosul album al judeÅ£ului Bacău, m-a surprins, pozată de la înălÅ£imea noii catedrale, ariditatea groaznică a zonei centrale. Singurele mici oaze erau în Parcul Trandafirilor( sărăcuÅ£, slab„desenat”si incomplet pentru spatiul de care dispune) si curtea Catedralei Sf.Dumitru. ÃŽn rest, cele două artere paralele cu copăcei pricajiÅ£i doar pe partea dreaptă. Astăzi a căzut unul din cele două mici oaze ale vastei zone-curtea bisericii Sf.Dumitru, care în primăvară fusese uraÅ£ită printr-o groaznică ciunÅ£ire, acum fiind pustiită de orice urmă de copac. ÃŽmi reamintesc fără să vreau acum întrebarea interogatoare, dintr-o revistă americană, a unui mare profesor – Reuel Lahmer, ce cunoscuse cumplita experienţă a despăduririlor din Costa Rica : „Poate cineva să-ÅŸi imagineze ceva mai frumos ÅŸi mai benefic ca un copac”?

Mutilare profesionista

De fapt, pentru fiecare buchet de flori plantat ni s-a furat cel puÅ£in un arbore numai în anul acesta. Oare era necesar acest tribut al inconÅŸtienÅ£ei pentru a arăta că iubim florile? Sau este doar o mască foarte frumos colorată ce ni s-a pus pe ochi pentru a nu vedea adevăratul măcel! Sambătă, 13 nov.07, se tăiau de zor plopi de pe strada Cuza Vodă. ÃŽn ultimul timp totuÅŸi a apărut o diferenÅ£a de atitudine în modul în care făptuitorii cu acte în regulă îşi ascund „crimele”: după tăiere locul rămane curat de zici că nu a crescut niciodată acolo un copac. Ca modalitate de „etică igienică” trebuie să apreciem totuÅŸi o adevărată revoluÅ£ie… în evoluÅ£ia noii atitudini!)

Ioan BURLACU- artist plastic