Bunul trai genereaza pofta de servitori; nu mai muncim „orice” si „oricum”, adica, indeobste, munci care presupun o angajare fizica majora. Vesticii si-au rezervat slujbele grase, esticii incap doar acolo unde se gâstiga te miri ce; si numai daca-ti frângi salele.
Tot bunul trai, printre altele, genereaza si o astenie sexuala, demantelarea familiei traditionale cu o consecinta pe termen lung – scaderea natalitatii. Lenea la asternut, lipsa vitalitatii, desi par si sunt chestiuni intime, au in plan social repercursiuni neplacute: capitalismul nu-si mai poate inlocui forta de munca iesita la pensie. Posturile vacante nu creaza profit si firmele intra in criza. Atunci?
Atunci se apeleaza la emigranti; sunt foarte ieftini, câstigurile cresc, o duci bine ca stapân, afacerile merg struna. Numai ca importând brate, umeri si spinari care sa-ti care sacii de ciment, importi si un 20% comportamente riscante social; un anume potential major de delicventa trebuie luat in considerare.
Binele nu este omogen, el contine si un sâmbure de Diavol.
Italia a absorbit cu lacomie in ultimii ani sute de mii de emigranti; Iatalia si-a relevat o permisivitate explicita; si acum sufera; numai cine n-a vrut nu s-a dus in Italia sa munceasca, ca s-o spunem pe sleau.
Avida de forta de munca p̢na la orbire si ignor̢nd consecintele previzibile ale acestei migratii masive, Italia isi linge acum ranile; stiam ca deznodam̢ntul va veni, nu este nici primul si nici ultimul din istorie. Tara este minunata, dar haotica, ar trebui sa-si aminteasca de propria ei migratie interioara c̢nd Sudul a invadat Nordul; atunci ea s-a confruntat cu aceeasi infractionalitate. Daca vrei munca ieftina, vei avea si victime colaterale Рadevarul este verificat, absolut, fara corectii. Da, ne convine sau nu, profitul consuma vieti omenesti, unii c̢stiga, altii platesc Рstatistica ilustreaza trista fatalitate. C̢nd ceva merge, altceva schioapata; importi munca, atragi si pegra; unii cu foloasele, altii cu ponoasele; societatea mai crapa pe la cusaturi, incontrolabil, in ciuda oricaror masuri punitive.
O solutie realista de prevenire a actelor antisociale e partial utopica; frustarile pleznesc unde nu te astepti, in forme dramatice; câte un elev american scoate din ghiozdan arma automata si-si impusca colegii; incendii dubioase au mistuit camine cu musulmani in Germania; nu virusul cutarii maladii ameninta omenirea , ci fascinatia banilor: a avea sau a nu avea bani, intrebare endemica; lumea e grav bolnava, iar saracii navalesc puhoi in ograda bogatilor sa le scurme gunoaiele; azi ca si in trecut. 12 milioane de italieni au invadat ca o hemoragie lumea de-a lungul secolului al XX-lea; Italia se face ca-si uita trecutul, tocmai ea, exportatoarea de mafie; banditii din Chicago anilor douazeci-treizeci sa fi fost valahi?
Sigur, nu-i o scuza pentru infractiunile unor români din Italia de astazi evocarea nelegiuirilor altora; mecanismele insa sunt identice, exacerbate de globalismul naucitor al profitului. Explozia de indignare a italienilor avându-l ca tap ispasitor pe imigrantul rrom – criminal inca nedovedit – disimuleaza alte nemultumiri paroxistice; notiunea indezirabila a „strainului care-si pune cortul in ograda ta si-ti mai gâtuie si gainile” face parte din fiinta durabila a omului, n-o poti extirpa; e definitiva. Asta, unu la mâna. Apoi, toti venetici astia care perturba viata comunitatilor, sporesc averile bogatilor; saracul, si sunt in Italia destui, isi simte amenintat locul de munca, securitatea familiei, cum o sa-i suporti? Coliziunea culturilor naste conflicte.
„Italienii ma trateaza ca pe o sclava”, imi marturisea o românca aflata de 13 ani in „cizma”, ospatarita la un hotel din Roma. M-au stors de vlaga, abia astept sa plec. Cred ca ma urau”.
Emigrantul e perceput ca unul care-si accepta resemnat sclavia si trebuie tratat ca atare. Sechelele fascismului rasial n-au disparut din mentalul colectiv. „UE nu le-a scos asta din cap”. Atitudinea ostila fata de emigrant asteapta doar un prilej sa izbucneasca; iar energia acumulata e potentata de factorul politic; opozitia, xenofoba speculeaza orice slabiciune guvernamentala si urla demagogic: „Afaraaaa cu emigrantii!”, când, de fapt, dreapta italiana a marii burghezii are ea insasi nevoie de munca ieftina! Asta e politica! O jungla, o sete inumana de avere, dezumanizare paroxistica.
Alte zece crime savârsite in aceeasi zi de italieni au trecut neobservate fiindca nu puteau fi exploatate politic; au fost crime „normale”, statistice. Starea de spirit din Italia confirma ca media scrisa-audio vizuala a devenit cel mai pervers instrument de manipulare psiho-sociala: detii media – detii puterea, controlezi, dispui, creezi evenimente, provoci reactii, modelezi opinii. In tot acest timp, arestarea capului mafiei siciliene a trecut aproape neobservata!
Iubesc Italia „care a fost”, mi-am marturisit de nenumarate ori admiratia pentru inegalabilele ei valori; dar, de Italia de astazi, ciopârtita de politicieni, mi-e lehamite.
Biata Giuliana e o victima int̢mplatoare a importului de sclavi din Est, iar Mailat Рunealta destinului. Impotent, guvernul actual n-a luat nicio masura in a micsora numarul infractorilor emigranti.
Ovidiu GENARU
