S-au împlinit noua ani de când arhimandritul Cleopa Ilie s-a ridicat la cer. Credinciosii, indiferent de vârsta, merg si astazi la chilia sa. Parintele Cleopa este considerat unul dintre cei mai iscusiti duhovnici si predicatori ai monahismului românesc. Spiritul sau vegheaza asupra Manastirii Sihastria si asupra celor care ii trec pragul.
Nici nu stii cum au trecut, si mai ales când, noua ani de când Parintele Cleopa a plecat dintre noi. La doua luni de la nastere, Maica Domnului i-a salvat viata si de aceea el a capatat o mare evlavie fata de Sfânta Fecioara. La 11 ani stia Acatistul Bunei Vestiri pe de rost. „Eram la desfacat papusoi în tarina si aveam cartea de rugaciuni ascunsa sub panusi. Pâna când venea tata cu caruta cu papusoi, mai învatam un icos, un condac”, avea sa povesteasca mai târziu Parintele Cleopa. Stiati ca Parintele Cleopa a determinat o fata sa se calugareasca? Mama se îngrijea ca baietii sai se însoare si le aducea fete tinere la claca.
Constantin, parintele Cleopa de mai târziu, le povestea fetelor din „Vietile Sfintilor”, iar una din fete s-a calugarit. Parintele Cleopa a intrat în manastire, impreuna cu fratele Vasile, cu care plecase de acasa. Trei zile a batut cu batul în butucii de la poarta Sihastriei, zicând neîncetat rugaciunea „Doamne Iisuse” si n-au mâncat nimic. „Stâna, oile, trairea în liniste si singuratate pe munte, în mijlocul naturii, mi-au fost scoala de calugărie si teologie”.
Alerga descult, la slujba!
La început erau putine chilii in manastire, încât calugarii dormeau într-o încapere, pe jos, pe rogojini. Când suna clopotul noaptea pentru Utrenie, fratele Constantin sarea din somn si, fara sa-si mai ia opincile în picioare, fugea descult prin zapada catre biserica. A fost si paraclisier, a pictat si icoane. A suportat piedicile comunismului, gasind scapare în munti, în pustnicie, unde s-a retras în trei rânduri. Ca staret al manastirii Slatina, a înfiintat o obste de peste 80 de calugari. Parintele Cleopa a fost vazut de ucenici lacrimând pe când se ruga în chilia sa, la batrânete. „Era smerit si rabdator, iubitor de liniste si bun predicator, milostiv ÅŸi văzător cu duhul”. Bolile nu l-au ocolit.
Dupa 70 de ani, se simtea tot mai obosit si suferind. Anii petrecuti în munti, precum si încercarile prin care a trecut în perioada comunismului ateu l-au marcat. A fost operat de hernie de doua ori, apoi de piatra la rinichi si a suferit si o operatie din cauza unei infectii dentare. A refuzat sa fie internat, motivând ca „ma asteapta fratii mei si ma pregatesc sa merg la ei!”. ÃŽn septembrie – noiembrie 1998 era evident ca parintele se simtea chemat în Rai. Vorbea tot mai putin, cu voce stinsa si mereu repeta aceleasi cuvinte: „De acum ma duc la fratii mei!”…,”Lăsati-ma sa plec la fratii mei!”… „Ma duc la Hristos! Rugati-va pentru mine, pacatosul!”
Slujba de pomenire
La sfârsitul saptamânii trecute a fost din nou lume multa la Sihastria. 16 preoÅ£i si diaconi au oficiat slujba de pomenire pentru arhimandritul Ilie Cleopa, la noua ani de la trecerea sa la cele vesnice, dar si slujba de pomenire de 9 zile pentru arhimandritul Ioanichie Balan, numiti „misionari”“ si „propovaduitori, cu timp si fara timp”, ai cuvântului lui Dumnezeu. Parintele Cleopa, prin lucrarea lui, prin rugaciunea lui, prin predica lui, prin misiunea lui, a contribuit în mod deosebit la cunoasterea si deschiderea Manastirii Sihastria catre credinciosi.
„Rabdare, rabdare, rabdare…“
Duhul parintelui Cleopa e înca viu la Sihastria. Sute de credinciosi mai urca si acum spre chilia în care a trait dupa rânduiala calugareasca Parintele Cleopa. Unii au auzit de duhovnicul de la Sihastria dupa moartea sa. Chilia are peretii plini de icoane si fotografii, iar calendarul ortodox s-a oprit la 1998. Candela este aprinsa. Mereu aprionsa. Parca il vedem si-l auzim spunându-ne: „Mânca-v-ar Raiul!”
Nicolae TURCU
