Luni, în Parlament s-a dezbătut problema taxei de primă înmatriculare. Parlamentarii au acuzat, guvernul s-a scuzat. Venite cu ideile lor, părÅ£ile au plecat aÅŸa cum au venit. A fost, mai degrabă, un cenaclu, în care fiecare a căutat să facă mai pe „deÅŸteptulâ€. Să joace un alt rol decât cel real. Guvernul – că e preocupat până peste urechi de protecÅ£ia mediului ÅŸi că n-are ideal mai nobil decât acela. Parlamentarii – că îi doare de problemele cetăţeanului căruia nu-i împărtăşesc această problemă din motive obiective: ei circulă cu maÅŸini la primă mână, puse la dispoziÅ£ie cu generozitate de stat.
De un an ÅŸi ceva de când a fost lansată, această taxă – abuzivă ca orice taxă – a devenit una dintre marotele primului ministru. Confruntat cu opoziÅ£ia firească a Uniunii Europene, el a declarat că „nu va renunÅ£a nici mort la taxăâ€. Ai zice că aceasta a devenit o chestiune de principiu. ÃŽn fond este una de interes personal. Tăriceanu provine din nobila castă a dealerilor de maÅŸini noi. Citroen scria pe el până să devină premier. Este ÅŸi în prezent preÅŸedinte de oÂnoare al APIA – asociaÅ£ia producătorilor ÅŸi importatorilor de maÅŸini. O categorie de băieÅ£i deÅŸtepÅ£i care prosperă de pe urma noilor îmbogăţiÅ£i ÅŸi pe care această taxă îi serveÅŸte ca o mănuşă. De cealaltă parte sunt băieÅ£ii fraieri, cei fără bani ÅŸi care speră să-ÅŸi pună pe roate o mică afacere, sau să-ÅŸi îmbunătăţească viaÅ£a cu mai puÅ£ini bani decât cei care-i au ÅŸi nu se uită când e vorba să-i arunce pe un autoturism de fiÅ£e, cu preÅ£ corespunzător. ÃŽn această bătaie evident că au câştig de cauză primii. Mai ales că au recurs la câteva trucuri menite să-i „convingă†pe cei mulÅ£i că e în folosul lor să ia o maÅŸină nouă, nepoluantă. De tot hazul este când băieÅ£ii de casă ai premierului se lansează în demonstraÅ£ii ÅŸtiinÅ£ifice. Va rămâne de pomină lecÅ£ia Å£inută de ministrul Vosganian, la tablă, în care s-a încurcat penibil în argumentaÅ£ia pregătită. Mai nou, echipa de ÅŸoc a dealerilor auto a pus la cale un alt artificiu: va schimba numele taxei, tot printr-o ordonanţă de urgenţă, ÅŸi va dispune cheltuirea banilor pe piste de biciclete ÅŸi excursii de documentare în Deltă, cu sprijinul oÂnG-urilor adăpate de la buget. Cel mai intens a exploatat, însă, Guvernul, celebrul său program „Rablaâ€. Dai maÅŸina veche la DCA, primeÅŸti un bonus la cumpărarea unei maÅŸini noi – dar doar de la anumiÅ£i dealeri, autorizaÅ£i de aceiaÅŸi băieÅ£i deÅŸtepÅ£i. ÃŽn ritmul actual, guvernul ar scoate din circulaÅ£ie maÅŸinile vechi peste vreo 10-15 ani.
Cel mai grav lucru în toată povestea asta nu mi se pare sfidarea populaÅ£iei, ci atitudinea faţă de Comisia Europeană. Aceasta a avertizat de la început că nu va permite existenÅ£a unei discriminări pe piaţă ÅŸi că va obliga guvernul să dea banii înapoi. Guvernului (acesta) nici că-i pasă. Socoteala e în felul următor: noi luăm banii, îi folosim pe unde avem nevoie să facem populism, iar de dat înapoi îi va da, tot de la buget, un guvern viitor cu care noi nu vom mai avea treabă. Åži vom rămâne ÅŸi cu banii luaÅ£i pe maÅŸinile noi! Curat murdar, coane Căline! Dacă ai fi avut aceeaÅŸi vână să te „baÅ£i†cu Comisia ÅŸi pe problemele agricole – pe care ÅŸtim cu toÅ£ii că le-am negociat în genunchi, pe vremea lui Năstase ÅŸi Sârbu – aÅŸ fi zis: aferim! E tare omul. AÅŸa însă nu pot să zic decât că nu vrea altceva decât să demonstreze camarilei sale că se poate baza pe el. Până la moartea… guvernului.
Octavian ANDRONIC
Amos News
