„Iată, vă vestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul; că vi S-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David.” (Evanghelia după Luca 2,10–11)
Preacuvioşi şi preacucernici Părinţi,
Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,
Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos este vestită de îngeri ca bucurie mare pentru mântuirea oamenilor. Vestea Naşterii lui Hristos în Betleemul Iudeii este adusă oamenilor de către îngerii din ceruri, pentru că Cel ce Se naşte într-o iesle dintr-o peşteră de sub pământ este Acela prin Care şi pentru Care au fost făcute cerul şi pământul (cf. Coloseni 1, 16), Fiul Cel veşnic al Tatălui ceresc.
Sfântul Evanghelist Luca ne spune că vestea NaÅŸterii lui Hristos, adusă păstorilor de la Betleem de îngerul Domnului, a fost însoÅ£ită de slava Domnului care a înconjurat pe păstori în timp ce îngerul a stat lângă ei (cf. Luca 2, 9). AÅŸadar, vestea NaÅŸterii Domnului se face deodată prin cuvânt ceresc ÅŸi prin vedere cerească, prin slove rostite ÅŸi slavă privită, pentru că Dumnezeu-Cuvântul Cel nevăzut cu ochii trupeÅŸti, necuprins cu mintea ÅŸi cu privirea ÅŸi neatins cu mâna, Se face Om văzut cu ochii, ascultat cu urechile, înÅ£eles cu mintea ÅŸi atins cu mâinile. De ce? Pentru ca să ne dăruiască nouă oamenilor, limitaÅ£i ÅŸi trecători, slava Lui cea nemărginită ÅŸi veÅŸnică. Să ne ridice la sfinÅ£enia Lui pe noi cei căzuÅ£i în păcat. Să ne dăruiască viaţă veÅŸnică nouă celor muritori. Să ne înveÅ£e ascultarea smerită ÅŸi recunoÅŸtinÅ£a faţă de Dumnezeu pe noi cei neascultători ÅŸi nerecunoscători. Stăpânul lumii Cel atotputernic ÅŸi preaslăvit de îngeri S-a făcut om sărac ÅŸi slujitor smerit pentru ca pe noi să ne elibereze din robia lăcomiei după cele materiale ÅŸi din tirania orgoliului ÅŸi a slavei deÅŸarte. Cel ce Se naÅŸte veÅŸnic din Dumnezeu-Tatăl, fără mamă, Se naÅŸte în timp din mamă fără tată, ca să fie deodată Fiul unic al Tatălui ceresc ÅŸi fiul unic al Fecioarei. Fiul Cel veÅŸnic al Tatălui ceresc a luat chip de Copil, născut din mamă pământeană, fără tată pământean, pentru ca să ne înveÅ£e pe noi pământenii să căutăm neîncetat ÅŸi să iubim pururea pe Tatăl Cel veÅŸnic, Făcătorul cerului ÅŸi al pământului. Hristos coboară din ceruri pe pământ, ca pe noi pământenii să ne înalÅ£e la ceruri. Iubirea Lui smerită este spaÅ£iul libertăţii ÅŸi înălţării noastre prin iubire faţă de Dumnezeu ÅŸi faţă de semeni. Hristos Domnul S-a făcut purtător de trup pământesc, ca pe noi să ne facă purtători de Duh Sfânt ceresc. El S-a făcut Om, ca pe noi oamenii să ne îndumnezeiască prin har. Fiul preaslăvit al lui Dumnezeu S-a făcut Fiul smerit al Omului, ca pe noi oamenii să ne înalÅ£e la demnitatea ÅŸi slava de fii duhovniceÅŸti ai lui Dumnezeu, după cum spune Sfântul Apostol ÅŸi Evanghelist Ioan, prin cuvintele: „Åži celor câţi L-au primit, care cred în Numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu, care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut” (Ioan 1, 12 – 13). Hristos a coborât din ceruri ÅŸi S-a născut într-o peÅŸteră, în interiorul pământului, ca pe noi oamenii să ne înalÅ£e în interiorul ÃŽmpărăţiei cerurilor.
Acesta este înţelesul adânc al slavei Domnului arătată păstorilor de la Betleem, când îngerul Domnului le-a vestit Naşterea smerită a lui Hristos – Mântuitorul. De ce a fost vestit El ca Mântuitor? Pentru că mântuirea înseamnă unirea omului păcătos şi muritor cu Dumnezeu Cel sfânt şi veşnic viu. Hristos Se naşte ca Mântuitor ca să vindece oamenii de păcat şi de moarte şi să-i facă părtaşi vieţii veşnice.
La NaÅŸterea lui Hristos, cerul se uneÅŸte cu pământul, iar îngerii se bucură împreună cu păstorii, pentru a ne arăta nouă taina mântuirii oamenilor în Biserica lui Hristos, în care Liturghia săvârÅŸită pe pământ de păstorii sufleteÅŸti ai turmei cuvântătoare se uneÅŸte cu Liturghia cerească săvârÅŸită necontenit de către îngeri în ceruri, după cum se spune chiar în rugăciunile Sfintei Liturghii (Rugăciunea dinainte de începerea Sfintei Liturghii ÅŸi rugăciunea dinainte de intrarea cu Sfânta Evanghelie prin UÅŸile împărăteÅŸti). ÃŽn acest sens, Sfântul Evanghelist Luca ne spune că, la NaÅŸterea Domnului, împreună cu îngerul binevestitor s-a mai arătat păstorilor ÅŸi „mulÅ£ime de oaste cerească lăudând pe Dumnezeu ÅŸi zicând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu ÅŸi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 13-14). De ce îngerul Domnului a binevestit păstorilor de la Betleem NaÅŸterea Domnului Hristos în timpul nopÅ£ii? Pentru că păstorii erau în stare de veghe sau de priveghere. ÃŽn acest înÅ£eles Evanghelia ne spune că păstorii „făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor” (Luca 2, 8). ÃŽntrucât păstorii erau obiÅŸnuiÅ£i cu veghea de noapte pentru a păzi oile, ei priveau mai mult decât alÅ£i oameni înălÅ£imea ÅŸi întinderea cerului ÅŸi preÅ£uiau taina luminii care risipeÅŸte întunericul. Păstorii de pe câmp, nefiind robiÅ£i de grijile ÅŸi de petrecerile lumeÅŸti din cetate, înÅ£elegeau mai bine legătura dintre cer ÅŸi pământ, dintre darurile cerului ÅŸi viaÅ£a pământenilor. De aceea, când Se naÅŸte Hristos – Lumina lumii, „Păstorul ÅŸi Păzitorul sufletelor noastre” (I Petru 2, 25), păstorii, cu ochi veghetori, cu minte ÅŸi inimă trează, primesc cei dintâi vestea NaÅŸterii Mântuitorului lumii. După plecarea îngerilor, păstorii de pe câmp au mers la Betleem ÅŸi după ce au văzut cu ochii lor Pruncul născut în iesle (cf. Luca 2, 16), aÅŸa după cum le-a vestit lor mai înainte îngerul Domnului (cf. Luca 2, 12), ei au devenit, la rândul lor, vestitori ai bucuriei NaÅŸterii Domnului Hristos. Evanghelia spune: „Åži grăbindu-se, (păstorii) au venit ÅŸi au aflat pe Maria ÅŸi pe Iosif ÅŸi pe Prunc culcat în iesle. Åži văzându-L, au vestit cuvântul grăit lor despre acest Copil. Åži toÅ£i câţi auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori (…) Åži s-au întors păstorii slăvind ÅŸi lăudând pe Dumnezeu pentru toate câte auziseră ÅŸi văzuseră precum li se spusese” (Luca 2, 16–18 ÅŸi 20).
După cum odinioară îngerii ÅŸi păstorii turmelor de oi de la Betleem au vestit NaÅŸterea Domnului nostru Iisus Hristos „cu bucurie mare”, ca fiind o minunată lucrare cerească împlinită pentru mântuirea oamenilor, aÅŸa ÅŸi astăzi, în Biserica Ortodoxă, copiii ÅŸi tinerii, asemenea îngerilor, ÅŸi preoÅ£ii păstori ai comunităţilor de creÅŸtini, asemenea păstorilor de la Betleem, vestesc în Ajunul Crăciunului NaÅŸterea Domnului, cântând troparul praznicului ÅŸi arătând icoana slavei NaÅŸterii Domnului, din casă în casă, iar apoi se întorc la Casa Domnului, în biserică, să slăvească ÅŸi să laude împreună, cu mare bucurie, taina NaÅŸterii Domnului, iubirea milostivă ÅŸi minunată a lui Hristos pentru oameni.
Dreptmăritori creştini,
Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos a fost vestită de îngeri ca fiind bucurie mare pentru tot poporul, pentru că ea este bucuria mântuirii. Iar pentru că vestea aceasta a mântuirii adusă de îngeri oamenilor a fost primită cu credinţă, ea a rodit atunci bucurie mare în sufletele credincioşilor şi rodeşte şi acum bucurie din an în an. Iată de ce Sărbătoarea Naşterii Domnului este o sărbătoare a bucuriei pe care ne-o dăruieşte nouă Dumnezeu-Tatăl în Fiul Său, Hristos-Mântuitorul, prin lucrarea Sfântului Duh, în Biserică şi în sufletele credincioşilor.
ÃŽntrucât Hristos Domnul este izvorul bucuriei depline ÅŸi netrecătoare (cf. Ioan 17, 13), legătura vie cu El, prin credinţă puternică, rugăciune fierbinte ÅŸi fapte bune, aduce bucurie în viaÅ£a Bisericii ÅŸi în sufletele credincioÅŸilor. Această bucurie a credinÅ£ei în Hristos ÅŸi a iubirii statornice faţă de El este numită de către Sfântul Apostol Pavel „bucurie în Domnul” (cf. Filipeni 4, 4). Ea este roadă a Duhului Sfânt în sufletul omului credincios ÅŸi iubitor de Hristos ÅŸi de semeni (cf. Galateni 5, 22) ÅŸi arvună a bucuriei veÅŸnice din ÃŽmpărăţia lui Dumnezeu (cf. Romani 14, 17). Această bucurie, ca prezenţă a harului lui Hristos în sufletul omului luptător cu păcatul ÅŸi cu greutăţile vieÅ£ii, nu piere nici în vreme de încercare (cf. II Corinteni 6, 10; 7, 4; I Tesaloniceni 1, 6; 2, 19), ci, dimpotrivă, creÅŸte când cel credincios suferă pentru Hristos ÅŸi pentru Biserică (cf. Coloseni 1, 24; Evrei 10, 34; 12, 2; Iacov 1, 2; 1 Petru 4, 13). Bucuria credinÅ£ei se intensifică ÅŸi se statorniceÅŸte prin rugăciune fierbinte, prin pocăinţă ÅŸi iertare de păcate, prin eliberarea de patimi, prin cuvântul bun ÅŸi prin fapta cea bună, prin viaţă curată ÅŸi iubire sfântă. Ea devine bucurie deplină a celor ce înaintează pe calea sfinÅ£eniei. Când Sfânta Biserică a lui Hristos cheamă pe toÅ£i oamenii la mântuire, ea îi cheamă la această bucurie deplină în Hristos – Izvorul bucuriei veÅŸnice. Când Hristos-Domnul vine în lume, Prunc născut în multă smerenie, îngerii vestesc păstorilor bucurie mare. Când Hristos -Domnul Cel răstignit înviază din morÅ£i, El însuÅŸi întâmpină pe cale femeile mironosiÅ£e cu salutarea: BucuraÅ£i-vă! Când Hristos Cel înviat din morÅ£i Se înalţă întru slavă la ceruri, El făgăduieÅŸte că va fi cu cei ce cred în El, în toate zilele, până la sfârÅŸitul veacurilor (cf. Matei 28, 20), iar ucenicii trăiesc cu „bucurie mare” (Luca 24, 52) adevărul făgăduinÅ£ei lui Hristos ÅŸi al prezenÅ£ei Lui în ei, prin lucrarea Duhului Sfânt, Mângâietorul (cf. Ioan 15, 26; 16, 13-14).
Bucuria credinÅ£ei sau bucuria creÅŸtinilor în Hristos -Domnul este vestită de Sfântul Apostol Petru, ca bucurie a mântuirii, plină de har ÅŸi lumină: „pe El (pe Hristos), fără să-L fi văzut, ÃŽl iubiÅ£i; întru El, deÅŸi acum nu-L vedeÅ£i, voi credeÅ£i ÅŸi vă bucuraÅ£i cu bucurie negrăită ÅŸi preaslăvită, dobândind răsplata credinÅ£ei voastre, mântuirea sufletelor” (1 Petru 1, 8-9).
Bucuria credinţei ca bucurie a mântuirii oamenilor şi ca bucurie a vieţii veşnice în Hristos a fost prevestită de profeţii Vechiului Testament, mai ales de profetul Isaia (Isaia 9, 2; 35, 1; 44, 23; 49, 13; 61, 7, 10; 65, 14; 66, 10). Ea este trăită ca bucurie sfântă a vieţii creştine de Sfinţii Apostoli şi de Biserica lui Hristos de-a lungul veacurilor şi se dăruieşte deplin celor mântuiţi, drepţilor şi sfinţilor în Împărăţia lui Dumnezeu, după cum se spune în cartea Apocalipsei (18, 20; 19, 7). Bucuria credinţei, ca bucurie a prezenţei lui Hristos -Domnul în sufletele oamenilor care cred în El şi Îl iubesc pe El, creşte pe măsura tăriei credinţei noastre, a rugăciunii noastre, a dorinţei de sfinţenie şi a faptelor bune pe care le săvârşim. Bucuria credinţei s-a făcut roditoare de-a lungul veacurilor în predica Sfinţilor Apostoli, în mărturisirea jertfelnică a sfinţilor mucenici, în lupta pentru apărarea dreptei credinţe a Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, în zelul pastoral al preoţilor de parohie şi în rugăciunea necontenită a monahilor şi monahiilor din mănăstiri, în creşterea copiilor şi a tinerilor în dreapta credinţă, în mulţimea bisericilor şi a catedralelor, în mulţimea aşezămintelor filantropice înfiinţate de creştini, în mulţimea operelor de artă creştină, dar mai ales în frumuseţea sărbătorilor şi a cântărilor bisericeşti ortodoxe, precum şi în frumuseţea colindelor şi a datinilor populare româneşti, inspirate de credinţa creştină. Toate acestea sunt străbătute şi luminate de bucuria iubirii milostive şi a slavei neînserate a Domnului nostru Iisus Hristos, Mântuitorul lumii.
Toate slujbele Bisericii ca lucrări de mărturisire şi de preaslăvire a lui Hristos, ca răspuns al iubirii noastre la iubirea Lui milostivă şi mântuitoare, sunt izvor de bucurie şi veşminte ale bucuriei. De asemenea, rugăciunile zilnice pe care le săvârşim cu credinţă şi evlavie acasă sau la locul de muncă sunt izvor de bucurie. Toate cuvintele bune pe care le rostim şi faptele bune pe care le săvârşim cu dragoste şi smerenie spre folosul semenilor noştri în familie, în Biserică şi în societate sunt izvor de bucurie, pentru că ele sunt semne luminoase ale credinţei noastre în Hristos şi ale iubirii Lui sfinte lucrătoare în noi prin harul Sfântului Duh.
Iubiţi credincioşi şi credincioase,
ÃŽn viaÅ£a noastră de fiecare zi, dar mai ales în aceste zile de sărbătoare, să oferim celor din jurul nostru daruri ÅŸi semne ale bucuriei. Să aducem bucurie în casele ÅŸi în sufletele în care se află tristeÅ£e ÅŸi singurătate, boală ÅŸi sărăcie, suferinţă ÅŸi înstrăinare. Să răspundem iubirii nemărginite a lui Hristos pentru mântuirea oamenilor cu fapte ale iubirii noastre frăţeÅŸti, ÅŸtiind că adevărata credinţă este „credinÅ£a lucrătoare prin iubire” (Galateni 5, 6). Să nu uităm în rugăciunile noastre ÅŸi în semnele iubirii noastre frăţeÅŸti de Crăciun ÅŸi de Anul Nou nici pe fraÅ£ii noÅŸtri români care se află departe de Å£ară ÅŸi de casă.
În noaptea de 31 decembrie 2007 spre 1 ianuarie 2008 şi în ziua de Anul Nou să înălţăm rugăciuni de mulţumire lui Dumnezeu (Te-Deum) pentru binefacerile primite de la El în anul care a trecut şi să-I cerem ajutorul în toată lucrarea cea bună şi folositoare din anul nou în care intrăm.
Cu bucurie, vestim tuturor că, începând cu data de 27 octombrie 2007, de Sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, Patriarhia Română are un post de radio, Radio Trinitas, un post de televiziune, Trinitas TV, şi un cotidian, Ziarul Lumina, ca urmare a bunei colaborări misionare dintre Patriarhie şi Mitropolia Moldovei şi Bucovinei. Aceste mijloace noi de comunicare şi de misiune în societate împreună cu agenţia de ştiri formează Centrul de Presă Basilica al Patriarhiei Române. Sperăm că toate acestea ne vor ajuta să zidim duhovniceşte Biserica din suflete şi să sensibilizăm mai mult pe toţi credincioşii dornici să ajute la construirea noii Catedrale Patriarhale, numită şi Catedrala Mântuirii Neamului, mai ales după ce în data de 29 noiembrie 2007 a fost sfinţit locul pentru construirea acesteia. Avem nădejdea că dorinţa Patriarhilor României şi mai ales a vrednicului de pomenire Părintele nostru Patriarh Teoctist se va împlini cât mai curând.
Cu prilejul Sfintelor Sărbători ale NaÅŸterii Domnului nostru Iisus Hristos, Anului Nou – 2008 ÅŸi Botezului Domnului, vă adresăm tuturor calde ÅŸi părinteÅŸti urări de pace ÅŸi sănătate, fericire ÅŸi ajutor mult de la Dumnezeu în tot lucrul bun ÅŸi folositor, dimpreună cu tradiÅ£ionala urare „La mulÅ£i ani!”
Harul Domnului nostru Iisus Hristos ÅŸi dragostea lui Dumnezeu Tatăl ÅŸi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toÅ£i!”
