Sărbătoarea Crăciunului coboară peste bănăţeni cu tradiţii şi obiceiuri, cuprinse într-un bogat mănunchi ce poartă amprenta multitudinii de etnici care convieţuiesc în acest spaţiu, transmite corespondentul ROMPRES.
Creştinii români ortodocşi sunt la sfârşitul Postului Naşterii Mântuitorului şi împânzesc bisericile pentru spovedanii şi împărtăşanii. Între rugăciuni şi nevoinţe, ei nu uită anumite ritualuri pe care le respectă cu stricteţe, pentru a fi feriţi de boli în anul ce urmează, pentru belşugul holdelor şi mana vitelor.
ÃŽn preziua Sărbătorii, copiii pornesc la colindat cu ‘Steaua, sus, răsare’, ‘Bună dimineaÅ£a, la MoÅŸ Ajun!’, ‘Iată, vin colindătorii’ ori ‘Trei Crai de la Răsărit’, gazdele primindu-i în casele curate ÅŸi cinstindu-i cu colaci, mere ÅŸi nuci. Banii sunt adunaÅ£i de cel mai de încredere dintre ei, care le va împărÅ£i darul, în mod egal, la sfârÅŸitul zilei.
Cei mai mari, pleacă la colindat spre seară, cu ‘Capra’. După ce se întorc acasă, colindătorii sunt primiÅ£i de gospodina casei, care aÅŸează pe masă o pâine mare ÅŸi albă, care simbolizează trupul lui Iisus, ornată cu diverse de modele din acelaÅŸi aluat, în formă de opÅ£i, frunze, inimioare ori brăduÅ£i, iar capul casei, de obicei, cel mai vârstnic din familie, toarnă vin roÅŸu în pahare, care simbolizează sângele Domnului Hristos.
După cină, copiii merg la culcare, iar în cea mai frumoasă odaie se aÅŸterne mirosul de brad, pe care MoÅŸul îl ornează ÅŸi-l umple de daruri ÅŸi dulciuri. Ei vor fi treziÅ£i la miezul nopÅ£ii, când sunt chemaÅ£i să dea socoteală pentru relele ÅŸi bunele pe care le-au făcut de-a lungul anului. După iertarea primită de la MoÅŸ Crăciun, cântă în jurul bradului ‘O, ce veste minunată’ ÅŸi ‘O, brad brumos!’, iar somnul îi va copleÅŸi, cu jucăriile preferate din brad, Å£inute strâns la piept. A doua zi, vor fi treziÅ£i devreme, să meargă la biserică, în ziua NaÅŸterii Pruncului Iisus.
Ungurii ÅŸi nemÅ£ii ÅŸi-au presărat prin casă, de la începerea Adventului, snopuri mici de paie ÅŸi au amenajat Ieslea Pruncului Sfânt, unde vor împodobi ÅŸi bradul. ÃŽn după amiaza de Ajun, copiii unguri sunt duÅŸi la plimbare, de obicei, de bunici sau de fraÅ£ii mai mari, iar când vin acasă găsesc bradul împodobit, iar părinÅ£ii sună dintr-un clopoÅ£el ÅŸi le spun: ‘Uite, îngeraÅŸul a adus bradul!’.
La miezul nopţii din Ajunul Crăciunului, catolicii de toate etniile merg la biserică, nu înainte ca fetele de măritat să privească într-o fântână, pentru a-şi vedea ursitul. După ce vin de la biserică, împodobesc bradul împreună, în ambianţa colindelor şi îmbiaţi de mirosul cald de turtă dulce, scorţişoară şi vin fiert.
Bulgarii, care aici sunt cei mai numeroÅŸi din Å£ară, îşi trimit în Ajun băieÅ£ii la colindat cu ‘Bethleemul’. Cinci copilandri, doi îmbrăcaÅ£i în îngeri ÅŸi trei în păstori, poartă cu ei o bisericuţă din lemn ÅŸi anunţă, printr-o scenetă, NaÅŸterea Mântuitorului.
Sârbii din Banat sărbătoresc de două ori Crăciunul: împreună cu românii ortodocşi, dar fără ritualul lor specific, şi pe 5 ianuarie, după vechiul calendar ortodox, respectând toate tipicurile ritualului, cu tăierea trunchiului de stejar, în curtea bisericii, în seara de Ajun, pentru a arde tot ce-a fost rău în anul vechi.
Å¢iganii din TimiÅŸ, au ÅŸi ei obiceiurile specifice de Crăciun. Astfel, romii din Măguri, de exemplu, îşi mânjesc obrajii cu sânge de porc, încă de la Ignat, pentru a fi feriÅ£i de boli în noul an.Ziua de Ignat este numită la ei ÅŸi ‘Crăciunul Å£iganilor’, aÅŸa că femeile Å£igănci nu lucrează în această zi, ca să nu le rupă porcii straiele puse la uscat, în curte.
Conform tradiţiei, în această zi, romii trebuie să vadă sânge şi, de aceea, cei care nu au porci de tăiat, îşi înţeapă măcar degetul cu un ac şi lasă să curgă puţin sânge pentru a fi sănătoşi şi rumeni la faţă. Femeile folosesc grăsimea de la porcii negri tăiaţi pentru ungerea morţilor, bănuiţi că s-ar putea transforma în strigoi. ROMPRES/
