Acum peste două mii de ani, în oraÅŸul Bethleem s-a săvârÅŸit marea taină a dreptei credinÅ£e: ”Dumnezeu s-a arătat în trup” (I Tim. III, 16). Eveniment unic în istoria omenirii, petrecut pe vremea regelui Irod cel Mare, stăpân peste Galileea (Nazaretul) ÅŸi Iudeea (unde era Bethleemul), amândouă regiunile făceau parte din Imperiului Roman ÅŸi erau guvernate de către un procurator, Quirinius. Imperiul era condus în vremea aceea de August (27 î.Hr-14 d.Hr), primul împărat al Imperiului Roman, reorganizator al administraÅ£iei ÅŸi armatei, care a dispus un recensământ al populaÅ£iei.
Dispoziţiile recensământului obligau pe fiecare cetăţean să se înscrie (pentru a fi luat în evidenţă) în locul lui de obârşie, fără întârziere.
Mergând cu Iosif de la Nazaret la Bethleem, spre a împlini porunca autorităţilor vremii, Sfânta Fecioară Maria a născut pe Iisus într-un staul de animale de la marginea cetăţii. Acolo, la marginea câmpului, în noaptea sfântă, îngerul a vestit păstorilor Naşterea Mântuitorului lumii. Tot atunci şi tot acolo, în pragul colibei în care se afla pruncul sfânt, s-au oprit cei trei magi din lunga lor călătorie, spre a lăsa, lângă copilaşul sărac, daruri împărăteşti. Asupra celor trei se opreşte sfântul părinte Ioan Chrysostomul, atunci când vorbeşte de naşterea Fiului.
”Trebuie multă osârdie ÅŸi rugăciune spre a putea înÅ£elege după cuviinţă această Evanghelie” – spune Chrysostomul, pentru că până aici aparenÅ£ele au fost necuviincioase. Toate acestea s-au întâmplat aÅŸa, ÅŸi nu altfel, pentru că Dumnezeu a dorit să facă cunoscut cine este ÅŸi pentru ce a venit Fiul, de la bun început. Au fost magi pentru că astfel, prin ei, lumea păgână, tributară miturilor ÅŸi magiei, a fost adusă la închinare ÅŸi la cunoÅŸtinÅ£a singurului Dumnezeu Cel în Treime ÃŽnchinat. Nu au avut frică în faÅ£a împăratului pentru că modul în care Dumnezeu a ales să le vestească NaÅŸterea ÅŸi, implicit, restaurarea firii omeneÅŸti, a fost fără urmă de suspiciune pentru cei trei magi. Steaua, care le-a fost trimisă ÅŸi care le-a vestit vestea cea bună ÅŸi i-a condus până în faÅ£a pruncului, i-a încredinÅ£at pe deplin, pentru că ea le era proprie, era una din valorile pe care magii lumii orientale o cultivau. Dumnezeu le-a vorbit în limba lor, erau încredinÅ£aÅ£i, nu mai aveau frică pentru nimic.
”Magii au trecut înainte. AÅŸadar, lor să le urmăm noi. Să ne depărtăm de păgânătate, pentru ca să vedem pe Hristos, precum ÅŸi ei s-au depărtat de patria lor cea păgânească, spre a-l vedea pe el. Să părăsim lucrurile pământeÅŸti ca ÅŸi Magii, care, după ce au părăsit Persia, au văzut pe soarele dreptăţii. AÅŸadar lasă toate ÅŸi aleargă la Vithleem. De eÅŸti păstor ÅŸi te vei duce acolo vei vedea pruncul în colibă. De eÅŸti împărat ÅŸi nu te duci acolo, ÅŸi porfira nu-Å£i va folosi nimica. De eÅŸti înÅ£elept, ÅŸi acestea nu te pot împiedica de a te duce acolo ÅŸi a te închina fiului lui Dumnezeu; căci acestea foarte bine se potrivesc cu înÅ£elepciunea- spune marele părinte al Bisericii”. ROMPRES
