Potrivit traditiilor românesti, Craciun este numele pastorului in staulul caruia s-a nascut Iisus Hristos. Aceasta poveste si cea a Maicii Domnului au fost spuse sub diferite versiuni, de-a lungul timpului. Craciunul, marea zi a nasterii lui Iisus Hristos, este sarbatorita de toti românii cu traditiile specifice ei.
Brazi sclipitori, colinde, cadouri, veselie, mâncaruri traditionale si retete culinare diferite de la o regiune la alta a tarii reprezinta atuul atmosferei de sarbatoare si de voie buna. Pentru toate gospodinele, masa de Craciun inseamna traditie si bun gust, atât in ceea ce priveste decoratiunile, cât si mâncarurile specifice acestei sarbatori. Cu totii stim cât de importanta este cina de Craciun, când ne adunam in jurul mesei, povestim, mâncam, ne amintim, simtim din nou caldura din sânul familiei de care viata ne obliga uneori sa ne indepartam. Nelipsite de pe masa de Craciun ar trebui sa fie nucile si ouale, cu o simbolistica complexa (rezistenta in timp, eternitatea), prea putin cunoscuta de multi dintre noi.
Lungul ciclu care incepe la Sfântul Nicolae (Sânnicoara) si se termina la Sf. Ioan, cunoscut ca „Sarbatorile de iarna” este incarcat de obiceiuri si traditii. Ele sunt sarbatori ale vechii religii solare, peste care s-au suprapus elemente de cult roman si care au fost imbracate in haina crestinismului. In trecut, strabunii nostri sarbatoreau cu precadere la solstitii si la echinoctii, intrucât religia lor era de natura solara.
La români, sarbatorile de iarna, indeosebi cele de Craciun sunt adevarate sarbatori de suflet. Amintirile copilariei ce ne revin puternic in minte si suflet, zapezile bogate si prevestitoare de rod imbelsugat, colindele si clinchetele de clopotei, mirosul proaspat de brad, dar si de cozonaci, nerabdarea asteptarii darurilor sub pomul de iarna, toate creeaza in sânul familiei o atmosfera de basm, liniste sufleteasca si iubire.
De la Sfântul Nicolae si pâna la Sfântul Ion, românii se simt in sarbatori. Cel mai asteptat este insa, Craciunul, considerat ca sarbatoare a nasterii Domnului. Oamenii au cultivat-o de-a lungul timpului, creând traditii si obiceiuri adaptate culturii lor specifice.
La sate, indeosebi sunt pastrate mult mai bine datinile acestei perioade a anului. Una dintre cele mai raspândite datini la români este colindatul, un ritual compus din texte ceremoniale, dansuri si gesturi. Astfel in ajunul Craciunului, cete de colindatori, costumate traditional, ureaza pe la casele gospodarilor pentru sanatate, fericire si prosperitate, implinirea dorintelor in noul an.
Pe lânga colindele religioase exista vechi colinde laice cum sunt: Capra, Ursul, Cocostârcul, Caiutii.
Acestea sunt in fapt, jocuri cu masti si costumatii speciale confectionate de mesteri locali si care ironizeaza personajele negative ale lumii satului. Colindatorii sunt asteptati in casele lucind de curatenie si frumos impodobite si sunt rasplatiti de gospodari cu covrigi, fructe, nuci, colacei sau chiar bani.
Cei adulti sunt invitati la o tuica fiarta, vin si cozonac. Se aud deasemeni colinde precum: Steaua sus rasare, Buna dimineata la Mos Ajun, O ce veste minunata.
In noaptea de trecere spre noul an auzim uratul cunoscut sub numele de Plugusor, obicei legat de speranta fertilitatii:
Sa va fie casa, casa;
Sa va fie masa, masa;
{i la anul sa traiti,
Sa va gasim infloriti
Ca merii,
Ca perii,
In mijlocul verii,
Ca toamna cea bogata
De toate-ndestulata.
In Ardeal, sarbatorile de Craciun incep de la Sf. Nicolae (6 decembrie), când fetele se aduna in grup, inca din seara de 5 decembrie, si framânta placintele care vor fi unse cu ou, pentru a doua zi. Doar la 9 fix seara, nici un minut mai devreme sau mai târziu, navalesc flacaii si se incinge petrecerea, cu glume si lapte parfumat.
In Moldova se zice ca spre Craciun „se pun din toate mâncarurile intr-o strachina, pe prispa, sub fereastra, dar sa nu gusti din mâncare, caci noaptea vine ursitorul, degusta si atunci il vezi prin fereastra”. Iar in ziua de Anul Nou se zice ca „e bine ca fetele sa deschida poarta dis-de-dimineata, ca se marita”.
In Bucovina si in Moldova, din turtele facute de Craciun se pastreaza pâna primavara când sunt puse intre coarnele vitelor când pornesc la arat. Se spune ca acesti colaci, care se fac de Craciun, trebuie sa fie rotunzi precum Soarele si Luna. In Botosani nu se da nimic din casa in ziua de Ajun, nici gunoiul nu se da afara; nu se imprumuta nimic. ” De ajunul Craciunului si al Bobotezei, se ia din toate mâncarurile de deasupra: grâu, galuste etc. Iar apoi si doua placinte, una o dai intâi argatului care e la vite, dar trebuie sa fie mâncacios, ca apoi manânca bine vitele peste an si cealalta o rupi in bucatele s-o dumici in mâncarea vitelor. Când le dai sa manânce zici:
Ignatul si simbolistica porcului
Pe 20 decembrie e Ignatul, când se spune ca porcii se intristeaza aflând ca vor fi taiati. Este un obicei stravechi care atesta originea numelui de Ignat care deriva de la ignis, adica foc. Porcul este o incarnare a spiritului recoltelor, iar sacrificiul sau are la origini functie fertilizatoare, de sporire a belsugului. La Saturnaliile romane era inchinat zeitei recoltelor, Ops, sotia lui Saturn. Un antic scria: „Acest porc, nutrit cu ghinda intre mistretii spumatosi te va face sa petreci cu bine Saturnaliile”.
Ajunul Craciunului
Numele de ajun vine de la a ajuna, intrucât cei batrâni obisnuiesc sa tina post negru in acesta zi, ca si in ajunul Bobotezei. In noaptea Ajunului, copiii umbla cu colindul, capatnd colindete, mere si nuci in traistele pe care mamele lor le-au pregatit din timp. Toate acestea se dau pentru sufletul celor morti, pentru sanatatea celor vii si pentru roade bogate. In dimineata ajunului, femeile fac turte de foi de placinta, le coc pe fierul de plug ori pe alt fier, le ung cu miere, pun deasupra grâu fiert si le impart cu o lumânare aprinsa.
Craciunul – sarbatoarea de capetenie
Craciunul nu a fost intotdeauna asa cum il vedem acum. De altfel, el a devenit sarbatoare legala abia in secolul al XIX-lea. Nu au existat nici brazi si nici Mos Craciun dintotdeauna. Unul dintre cele mai indragite obiceiuri de Craciun, colindatul, era pe vremuri interzis.
Mos Craciun este o figura legendara, patronul traditional al Craciunului in multe state ale lumii, cel care aduce cadouri copiilor. Povestea lui Mos Craciun cunoaste mai multe variante. Noi o vom imbratisa pe aceea care vorbeste despre un mos simpatic, jovial, cu barba mare, venit de la Polul Nord, pe o sanie trasa de reni, in care are un sac imens cu jucarii. Mos Craciun are o lista in care sunt trecuti copiii cuminti si copiii neascultatori si aduce daruri pentru cei care merita, intra pe horn si le aseaza sub pomul de Craciun. Copiii, care de multe ori ii scriu din timp mosului ce ar dori sa primeasca, se pregatesc nerabdatori cu poezii si cântecele, pe care cu emotie, le vor prezenta lânga bradul impodobit inca din ajunul Craciunului.
Mitul lui Mos Craciun va fi mai târziu cu grija spulberat. Dezamagirea aducerii la realitate este compensata de simtamântul ca el, copilul, a ajuns deja un om mare, important. Dar tristetea ramâne tot tristete si Mos Craciun va fi in continuare asteptat de noi toti. Cea mai potrivita descriere a mosului o regasim in poezia de mai jos:
Mos Craciun cu plete dalbe
A sosit de prin nameti
El aduce daruri multe
La fetite si baieti
Mos Craciun, Mos Craciun!
Din batrâni se povesteste
Ca-n toti anii negresit
Mos Craciun pribeag soseste
Niciodata n-a lipsit
Mos Craciun, Mos Craciun!
Mos Craciun cu plete dalbe
Incotro vrei s-o apuci?
}i-as cânta „Florile dalbe”
De la noi sa nu te duci
Mos Craciun, Mos Craciun!
Imaginea sa populara este bazata pe traditii si obiceiuri legate de Sfântul Nicolae, sfânt de origine crestina, care a trait in cel de al IV-lea secol. Influenta presei americane a inlocuit treptat atributiile morale ale Sfântului Nicolae cu caracterul generos al lui Santa Claus (Mos Craciun). In 1860, Thomas Nast il deseneaza pe noul Santa Claus pentru revista „Harper’s Weekly”. De-a lungul anilor, infatisarea lui Santa Claus s-a tot schimbat, el fiind imbracat in culori diverse ca: negru, verde sau albastru, având cizme largi, pantaloni in dungi, sau vesta cu nasturi mari si stralucitori, cu sau fara blanita de vulpe.
Se spune ca Santa Claus traieste impreuna cu sotia sa la Polul Nord, unde tot timpul anului construieste jucarii, ajutat de spiridusi. Acolo el primeste scrisori de la copii, cu ceea ce-si doresc ca daruri de Craciun. In Ajunul Craciunului, Santa Claus isi incarca sania cu jucarii si zboara cu sania trasa de cei opt reni, oprindu-se la casa fiecarui copil; coboara pe hornul casei si lasa cadourile, si când are timp manânca prajiturele si bea lapte, lasate special pentru el de copii.
In lume, Santa Claus este cunoscut sub diferite nume: Mos Craciun РRom̢nia; Christkind РAustria ; Noel, Sf̢ntul Nicolae, Christkind sau Pete cel Negru РBelgia si Olanda ; Papa Noel РBrazilia; Julinisse РDanemarca; Parintele Craciunului РAnglia; Batr̢nul Craciun РFinlanda; Pere Noel sau le Petit РFranta; Kriss Kringle, Christkind sau Sf̢ntul Nicolae РGermania; Befana РItalia; Mos Kurohsu РJaponia; Trei Crai РMexic si Spania; Omul Stea sau Oamenii Intelepti РPolonia; Basbouschka РRusia.
