Putine lucruri sunt atat de prezente in viata bacauanilor ca fostul mare combinat de ingrasaminte chimice Amurco. Chiar si acum, cand activitatea sa s-a redus practic doar la producerea unui singur sortiment de ingrasaminte, ureea, Amurco ne „transmite” periodic ca traieste. Emisiile sale de amoniac, usor intepatoare, irita caile respiratorii, dar irita si opinia publica. Sunt destul de puternice vocile care cer inchiderea Amurco. Insa combinatul nu poate fi inchis decat cel mai devreme la sfarsitul lui 2009 si poate ca atunci nu va mai fi nevoie sa fie oprit.
Invechiti in punctul esential
„Avem o tehnologie de fabricare a ureei de nivel mondial”, ne-a declarat directorul general al Amurco, Laurentiu Hotea. El s-a referit in primul rand la emisiile zero de dioxid de carbon ale Amurco, „codoiul” (Elena Ceausescu dixit) rezultat din sinteza hidrogenului si apoi a amoniacului fiind recuperat in intregime si folosit in sinteza ureei.
„O singura instalatie este invechita fata de standardele actuale”, a completat directorul tehnic Gheorghe Nastase. „In procesul de combinare a amoniacului cu dioxidul de carbon, sunt scapari de amoniac. N-avem ce face deocamdata, asta este tehnologia”. Adica treaba nu merge in partile esentiale.
Uite amenda… de unde nu-i
Agentia pentru Protectia Mediului si Garda de Mediu trimit constant amenzi pe adresa Amurco, de fiecare data cand vantul, ajutat de ceata, poarta smogul de amoniac in oras.
APM nu are insa o aparatura omologata, astfel incat amenzile sunt contestate imediat, iar Amurco are de fiecare data castig de cauza. Unii cred ca acele amenzi sunt de fapt o taxa ce da dreptul la poluare. De fapt, acele amenzi nu sunt platite niciodata. Atunci, care-i rostul? Macar sa nu doarma bine.
Avem nevoie de Amurco?
Chestiunile legate de inchiderea unui combinat chimic nu sunt nicidecum simple. 3% din consumul mondial de energie este destinat productiei de amoniac. Acest compus chimic (format dintr-un atom de azot si trei atomi de hidrogen) este folosit pe scara larga nu doar in industria ingrasamintelor, ci si in cea siderurgica, farmaceutica, in industria usoara si a bunurilor de larg consum. Se doreste chiar si o revenire la recurgerea pe scara larga a sistemelor de refrigerare pe baza de amoniac, mai eficientul freon fiind principalul responsabil de aparitia gaurii de ozon de deasupra Antarcticii. In concluzie, cine nu are amoniac trebuie sa cumpere de undeva.
„Noi producem si comercializam uree si amoniac la un pret mai competitiv decat cel de pe piata mondiala”, ne informeaza Laurentiu Hotea. Pe de alta parte, societatea patronata de Viromet Bucuresti si de omul de afaceri Ioan Niculae a fost trecuta ani la rand cu pierderi, in bilanturile sale contabile. Cu alte cuvinte, s-ar putea spune ca statul (adica noi toti) subventioneaza Amurco, asa ca unitatea ar trebui inchisa.
Ca suntem poluati, treaca-mearga. Dar si cu banii luati? Merita Ioan Niculae obolul nostru la averea lui? Stim ca astfel de „pierderi” avea si RAFO, iar rentabilitatea unitatii onestene a fost demonstrata pe deplin abia in ultimii doi ani.
Un ultimatum rabdator
Conform normelor de mediu ale Uniunii Europene, din care Romania face parte incepand din 2007, unitatile poluatoare, precum Amurco, ar fi trebuit inchise. UE a acordat insa trei ani de gratie, timp in care tehnologiile sa fie puse la punct, astfel incat emisiile poluatoare sa fie mult reduse. „Avem termen pana la sfarsitul lui 2010. Noi am cazut de acord cu APM sa terminam retehnologizarea pana la sfarsitul anului 2009. Deja am achizitionat o parte dintre utilajele trebuincioase”, ne-a anuntat Gheorghe Nastase.
„Emisiile de amoniac vor fi reduse de 4-5 ori, adica vor fi aproape de zero”. Este insa greu pentru ne-specialisti sa-si dea seama daca Amurco isi respecta graficul de retehnologizare sau arunca praf in ochii lumii. Dar se pare ca nu este nimic de facut.
Toata agitatia presei si ecologistilor seamana destul de mult cu „al 256-lea avertisment serios al Marii Chine la adresa Uniunii Sovietice”. Intelegerile privind Amurco s-au facut la nivel inalt, peste capul opiniei publice. Insa dupa 31 decembrie 2009…
