Ovidiu Genaru: O carte (I)

A aparut o carte care, obligatoriu ar trebui citita de toti cei preocupati, cum e si firesc, de cum va arata lumea de maine; e lumea noastra, traim in ea, ne intereseaza, ne solicita adaptarea, ne determina stresul si destinul social. Sansa si norocul, invocate atat de des la romani, pot fi si ele decisive in viata si incap amandoua in ceea ce numim intamplare; acestea vin de la Domnul. Insa multe altele, mai toate, depind de lumea materiala si de valorile ei intrinseci aflate intr-o evolutie galopanta.

Apropo, stim oare incotro ne ducem?

Noi, nu prea stim; suntem prea marunti si pierduti in problemele curente; ne urmarim scopurile si interesele din aproape in aproape, de azi pe maine, reusind sa ne facem loc uneori cu coatele, alteori cu mintea printre ceilalti, armonizandu-ne sau intrand in conflict cu cei aflati in arena. Dar altii, stiu oare incotro ne ducem?
Da, cativa stiu, si nu numai; stiu, programeaza si determina un anume sens dorit de ei, in favoarea propriilor lor interese oculte.

Despre asta se vorbeste in cartea „Clubul Bilderberg. Stapanii lumii”, de Cristina Martin, aparuta la Editura „Litera International”, octombrie 2007. Lectura acestei carti ne pune pe ganduri prin argumente si dovezi incontestabile ca exista astfel de personaje spre care duc firele lumii; care trag sforile pentru a realiza „Noua Ordine Mondiala”, o sintagma des intalnita, insa niciodata definita altfel decat asezata sub vagul generic al „drepturilor omului”, al democratiei si valorilor occidentale – sloganuri, dupa cum vom vedea, golite de substanta lor reala.
„Lumea e guvernata de personaje pe care cei ai caror ochi nu le ajung pana in culise nu pot nici macar sa si le inchipuie”, scria Benjamin Disraeli, fostul Prim-ministru al Marii Britanii in 1867.
Un scotian facea urmatoarea remarca cinica: „Omul e lup fata de om” (David Hume, istoric, economist si filozof). Adica: lumea e o jungla, rezista cine poate; sau scopul scuza mijloacele. Mai exista careva printre noi care sa fie convins de contrariu?

A scrie o carte despre stapanii lumii, pititi in umbra, nu este un demers lipsit de pericole, scrie autoarea; pot urma represalii fiindca acestia dispun de toate mijloacele pentru a te neutraliza. Cristina Martin si-a asumat riscul, unul imens, de jurnalist autentic de investigatie, de o moralitate exemplara. I s-a spus: „Oamenii acestia sunt foarte periculosi, au sa te omoare si-au sa-ti omoare familia, au sa va ia totul, nici un avocat nu va dori sa te apere. N-ai sa mai gasesti de lucru niciodata, vor suna peste tot la telefon, iti vor dezvalui numele ca nimeni sa nu te mai angajeze, iti vor retrage cartea din librarii…”. Raspunsul ei a fost: „Daca acesti bilderbergeri vor dori sa-si pastreze intimitatea, nu se vor manifesta in fata mea, caci asta ar insemna sa iasa din anonimat si sa-si vadeasca existenta, rupand secretul atat de bine pastrat”.

Dupa cum era de asteptat, „Clubul Bilderberg” a neglijat-o pe autoare. Deocamdata. Si nici nu va raspunde demersului ziaristic; e prea puternic; si-apoi, putina mitizare nu strica, ba face chiar bine, ca si in cazul Masoneriei si a altor organizatii secrete, mai restranse, al caror scop este acelasi: dominarea planetei, controlul absolut al cetatenilor lumii. Dintre toate gruparile clandestine existente animate de aceleasi ambitii globaliste, unele cu radacini in secolele trecute, „Clubul Bilderberg”, fondat in 1954 in lumea bipolara rezultata dupa cel de al doilea razboi mondial, dispune de o infiltrare planetara capabila sa monitorizeze pas cu pas, pana la detaliu, conform unor planuri secrete configurarea viitoare a calitatii vietii noastre. In clipa de fata nu exista vreo forta capabila sa se opuna acestei evolutii; de aceea nu e rau sa stim ce ne asteapta, asa cum, deasemenea, trebuie sa invatam sa „citim” ce se ascunde in spatele unor evenimente declansate de „clubul atotputernicilor” lumii.

Existenta invizibila a acestui club inchis ma duce cu gandul la „Ferma animalelor”, celebrul roman al lui Orwell, sau la „1984”, carti ce prefigurau viziuni totalitare puse in practica de fascism si comunism ceva mai tarziu. Cred ca putem vorbi deja de existenta unui guvern nelegitim mondial ocult; dezinformarea, propaganda, manipularea, ar fi doar cateva din mijloacele de operare pentru a impune, citez „aceleasi legi unor culturi atat de diferite cum sunt, bunaoara, cea orientala si cea occidentala, cea hindusa si cea araba, cea germana si cea spaniola”…
Fireste, in numele democratizarii acestor spatii sociale… Si citam in continuare: ‘Sunt oameni de afaceri multimilionari, influenti in politica, finante si banci, edituri si armata, care nu tin seama daca opinia publica le aproba sau nu Noua Ordine Mondiala. Asa cum bine a aratat bancherul James P. Warburg: „Fie ca vreti, fie ca nu, vom avea un guvern mondial. Singura chestiune e daca va fi acceptat ori impus”.’

(va urma)

OVIDIU GENARU