Multi dintre amicii mei au auzit de „Clubul Bilderberg – stapanii lumii”, dar n-au apucat sa cumpere cartea; tirajul ei a fost mic si s-a epuizat intr-o singura zi, odata cu „Saptamana financiara”. De aceea facem acest serviciu cititorilor „Observatorului”, comentandu-i continutul; fiindca merita, fiindca constituie un prilej de meditatie. Si fiindca e bine sa stim.
Enciclopedia Britanica, de al carei profesionalism in definirea termenilor nu se indoieste nimeni, caracterizeaza „clubul” astfel: „Intrunire anuala de trei zile, la care participa o suta dintre cei mai influenti bancheri, economisti, oameni politici si functionari de stat din Europa si Statele Unite. Aceasta conferinta are loc in fiecare an in alta tara occidentala si in cel mai strict secret. Ea ofera un climat de intimitate neprotocolara, in care cei ce influenteaza politicile internationale se simt in largul lor”.
Nimic insa despre continutul si problematica pusa in discutie; definitia ascunde de fapt esenta preocuparilor clubului, sau o omite cu buna stiinta fiindca „nu da bine” la opinia publica. De ce in cel mai strict secret? Desi se pretinde ca acest club nu ia decizii fiind o intrunire privata, deci ilegitima in a hotari soarta natiunilor, investigatiile mass media independenta descopera contrariul; pe agenda Bilderberg figureaza cele mai arzatoare probleme ale umanitatii precum epuizarea resurselor, explozia demografica, acapararea unor noi zone de influenta, comertul mondial, razboaiele regionale, contracararea religiilor si nationalismelor fanatice, dominatia companiilor multinationale, extinderea imperiilor bancar-financiare, controlul guvernelor, strategii planetare media, revolutiile portocalii, penetrarea prin mijloace persuasive a societatii civile, dezinformarea, crearea de evenimente si interpretarea acestora pentru a modela controlat reactiile oamenilor etc.
Iar noi, suntem victimile, cobaii care inghitim toate „prefabricatele” oferite pe tava de manipulatorii de profesie. Avem TV cablu; ne bucuram; reteua de cablu s-a intins ca o plasa asupra Romaniei; prin cablu ni se administreaza picatura cu picatura tot ce trebuie ca sa gandim „ce trebuie”; informatia este sterilizata si filtrata cu maiestrie, este ieftina si la indemana; suntem construiti mental de TV: consumati, cumparati, distrati-va, precurviti-va, supuneti-va zodiacului, norocului, evitati cultura (plictisitoare), dispretuiti familia, luati-va o amanta, fiti cetateni ai universului si ai tarii voastre, inscrieti-va la mormoni, ignorati-va trecutul, traiti clipa, cheltuiti, indatorati-va la banci (toate straine); sa observati ca toate canalelele americane sunt traduse, cele franceze, germane, italiene nu; documentarele de la Discovery, calatorii, stiinta, istorie, cultura, sex, politica etc ne sunt „pasate” prin viziune americana; creierele noastre sunt spalate zilnic de la vladica la opinca; curatate de „jegul” valorilor nationale si vidate, sunt apoi umplute discret cu sloganurile unui liberalism arhaic; am ajuns sa gandim toti la fel, dupa grila TV.
Cablul este afacere americana. Nu intamplator s-au repezit sa-l cumpere. Cablul intra in casa oricui, oriunde, la sat, la oras; nu scapa nimeni de sub control. De fapt, traim un colosal proces de rinocerizare. Comunistii spalau creiere, fascismul la fel, dar cu mijloace dure, constrangatoare. Capitalismul face acelasi lucru cu procedee „dragute”, seducatoare, atractive; consumam divertismentul si odata cu el ne rinocerizam devenind indivizi trasi la xerox. Cu totii mestecam aceeasi „guma psihologica” oferita de TV; geniala masinarie de modelat constiinte intr-un sens programat; programat de cine? Cu doze mici ne viciem discernamantul si in cele din urma capitulam si ne lasam dusi de val spre o lume gandita si pusa in opera de forte oculte.
Banuiala cade tocmai pe acest club „privat”. Comunistii aveau o vorba: bratul revolutiei e lung, ajunge sa loveasca oriunde ai fi. Trotki a fost asasinat tocmai in Mexic, lovit in cap cu un sifon de propriul lui paznic. La fel ideologia „Noii Ordini Mondiale” ajunge prin media chiar si in ultimul catun pierdut in munti, insotita de o sticla de Coca Cola drept „bonus”.
Fiecare regim politic cu rinocerizarea lui.
Ovidiu GENARU
