B. Marian, de 35 de ani, din comuna Doiceşti, a fost poreclit de poliţişti drept „Haiducul din pădure†deoarece a fost căutat mai bine de un an de zile, pe numele lui fiind emise în 2007 două mandate de executare a pedepsei cu închisoarea.
A fost dat în urmărire internaţională, iar astăzi, 22 ianuarie, poliţiştii l-au prins în apropiere de locul unde se ascundea, respectiv, în zona pădurii Aninoasa de lângă Târgovişte.
Povestea haiducului este una tristă, dar totodată interesantă, având în vedere faptul că încă de la vârsta de 15 ani, a intrat în puşcărie, iar până în prezent a executat mai bine de 15 ani de detenţie.
Puşcăria devenise deja a doua casă pentru el… nici nu se elibera bine din puşcărie, şi comitea alte fapte, respectiv, furturi cu prejudicii mari. De regulă, mergea la fapte împreună cu alţii, însă cu greu recunoştea infracţiunile comise. Poliţiştii, de fiecare dată, munceau din răsputeri pentru a-i proba activitatea infracţională.
De această dată, va petrece după gratii aproximativ 3 ani şi 6 luni pentru două fapte comise în anul 2004.
Astfel, prima dintre ele a săvârşit-o în luna martie 2004, când împreună cu un prieten de-al său, a dislocat şi a sustras componente de la o sondă din apropierea Mânăstirii Viforâta, folosind un dispozitiv tăietor pe bază de autogen.
Cea de-a doua faptă a comis-o în noaptea de 29/30 decembrie 2004, când împreună cu alţi trei indivizi au demontat şi sustras 42,8 metri de şină de cale ferată dezafectată din patrimoniul S. C. Termoelectrica S. A. – Sucursala Doiceşti.
Pentru aceste două ultime fapte s-au emis mandate de executare a pedepsei închisorii.
B. Marian a aflat acest lucru însă a refuzat să se predea organelor de poliţie, preferând ca aproape un an de zile să trăiască precum un haiduc în pădure.
Acum, ajuns în arestul poliţiei, bărbatul povesteşte cum s-a chinuit să supravieţuiască în pădure, departe de soţie şi de fiica lui de 17 ani, cum a dormit într-un culcuş amenajat din două saltele şi o bucată de celofan, şi tresărea de fiecare dată când auzea un zgomot.
A învăţat să supravieţuiască în pădure. Nici acasă nu avea un trai prea bun. Tocmai de aceea fura.
Durerea lui cea mare este aceea că nimeni nu a dorit vreodată să-l angajeze deoarece avea cazier. Recunoaşte că sărăcia l-a îndemnat să fure.
Pentru poliţişti B. Marian reprezintă un hoţ de talie mare. Până la vârsta de 35 de ani a spart case, societăţi comerciale şi fura tot ce putea fi uşor valorificat. A ştiut de fiecare dată să-şi şteargă urmele foarte bine. Abilitatea şi profesionalismul poliţiştilor au făcut ca de fiecare dată să –i probeze activitatea infracţională cu toate că el nu recunoştea nimic.
Cu toate acestea nu este supărat pe poliţişti . Spune că şi-au făcut întotdeauna datoria de oamenii ai legii, iar el şi-a făcut-o pe cea de hoţ.
Marian regretă faptele comise de-a lungul timpului, anii petrecuţi în puşcărie, regretă că nu a apucat să-şi vadă fiica crescând, dar speră ca odată ce va ieşi din puşcărie să se lase de furat şi să-şi trăiască în cele din urmă viaţa alături de cei dragi.
