Publicul bacauan are impresia ca poluarile cu amoniac produse de combinatul de ingrasaminte chimice Amurco sunt cauzate de greseli ale celor care lucreaza acolo. Sau, in cel mai bun caz, ca periodic Amurco isi arunca „lada de gunoi” in atmosfera, pana o va umple din nou. Nimic mai neadevarat.
Inaltul grad de automatizare a fabricilor din cadrul combinatului fac imposibila eroarea umana. De asemenea, nu exista un depozit de gaze reziduale, care sa fie golit in atmosfera din cand in cand, chiar si dioxidul de carbon rezultat intr-un prim proces de obtinere a hidrogenului fiind reintrodus mai apoi in circuitul de productie. Amurco pur si simplu polueaza tot timpul, deoarece tehnologia de fabricare a ureei pe care se bazeaza in prezent nu poate impiedica scaparile de amoniac. Este acolo un joc al temperaturilor si presiunilor care lasa pe „dinafara” o cantitate de gaze, printre care si amoniacul. Cu alte cuvinte, poluarea este continua. Asa ca disconfortul nostru, atat timp cat Amurco lucreaza, depinde doar de directia in care bate vantul. Nu exista „iarasi ne-au poluat”, ci doar „iarasi bate vantul spre oras”. Si ar mai fi ceva: la fiecare repornire a instalatiilor, poluarea este mai mare, tot din cauze tehnologice.
Intre sistarea productiei si modernizare
Sunt in Bacau multe persoane cu probleme de respiratie, pentru care emisiile de amoniac ale Amurco reprezinta o mare pacoste. Asta chiar daca fata de anii ’80 poluarea de acum a combinatului este o gluma nevinovata. Insa multi au capatat o sensibilitate chiar din acele vremuri „de glorie”, in care nimeni nu era tras la raspundere. Toti acestia sustin un remediu radical: Amurco sa fie inchis pana isi va rezolva problemele tehnologice. Pe de alta parte, productia combinatului, fie amoniac, fie uree, este necesara intregii tari, aducand un beneficiu economic cert. Nu trebuie ignorat nici aspectul social, prin aceea ca mii de familii depind de salariile pe care le ofera Amurco. Inchiderea combinatului ar insemna condamnarea acestora la saracie. Insa aspectele social si economic (care acum se traduc si prin interesul patronal, strict mercantil) au prevalat intotdeauna in fata celor ecologice, de interes mai larg. Oricum, in momentul de fata ecologistii radicali nu au castig de cauza. Amurco a negociat cu comisiile de specialitate ale Uniunii Europene un plan de retehnologizare, cu termen pana in 2010, pe care combinatul s-a angajat sa-l implenteze cu un an mai devreme. Si daca tot am indurat 30 de ani, nu putem astepta inca doi?
„Martisor” metalic
Pentru luna martie, Amurco a anuntat finalizarea unei prime etape din procesul de retehnologizare. Este vorba despre modernizarea unei instalatii prin care este purificat intr-un grad mai mare dioxidul de carbon ce urmeaza sa intre in circuitul de sinteza. }evaraia trebuincioasa este in drum spre Bacau. Asta va avea ca prim efect reducerea poluarii la reluarea ciclului de productie. Opririle Amurco sunt dictate, in primul rand, de factorii economici: sistarea furnizarii de gaz metan (chestiuni de plata a facturilor sau masuri guvernamentale de protejare a consumului casnic) sau lipsa de comenzi. Dupa cum a anuntat directorul general al combinatului, Laurentiu Hotea, contractele abunda, asa ca urmatoarele sistari ale productiei de uree pot veni doar de la guvern. Cand va fi sa fie asa ceva, nu vom mai avea „pusee” de poluare, sutin conducatorii Amurco! S-o vedem si pe asta si putem muri fericiti, intoxicati cu altceva decat amoniac.
Peter KELMANN
