Guvernul Tariceanu lucreaza la distrugerea RAFO

Cu ocazia Adunarii generale a Sindicatului “Rafinorul”, liderul sindical Ion Marian a prezentat un raport prin care a dezvaluit faptul ca Guvernul Tariceanu, prin institutiile din subordine, incearca si acum sa falimenteze rafinaria onesteana, dupa ce statul a incasat deja peste 9.000 de miliarde de lei vechi de la Rafo.

Dupa plata tuturor datoriilor bugetare, instanta de judecata urma sa decida incetarea planului de reorganizare judiciara, insa, pentru a evita aceasta decizie si pentru a forta falimentul Rafo, institutiile guvernamentale au venit cu noi pretentii financiare, dupa cum a precizat liderul sindical. “Dand dovada de consecventa si de dorinta continua de a bloca si inchide Rafo cu orice pret, Ministerul Economiei si Finantelor (MEF), prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala (ANAF) si prin Directia Generala a Finantelor Publice (DGFP) Bacau, solicita in continuare ca Rafo sa mai achite inca 3.500 de miliarde, care sunt de fapt majorari si penalitati de intarziere, respinse deja de Curtea de Apel Brasov, prin hotarare definitiva si irevocabila, inca din august 2007 – a spus Ion Marian. Nimeni nu mai intelege nimic si nimeni nu mai stie ce doreste statul roman, prin Guvernul Romaniei, sa faca din Rafo si cu Rafo, inclusiv cu cei 3.000 de salariati. Rafo se afla in cel de-al 5-lea an de procese, si inca nu s-au terminat. Daca MEF, respectiv ANAF si DGFP Bacau ar castiga procesele, atunci sumele pretinse devin obligatii de plata si, daca nu sunt achitate intr-o anumita perioada, ei pot cere din nou falimentul Rafo”.

Perfidie guvernamentala

Din raportul liderului sindical reiese ca Guvernul Tariceanu a actionat cu si mai mare perfidie: in timp ce planul de reorganizare era deja aplicat, sub controlul judecatorului sindic de la Tribunalul Brasov, institutiile guvernamentale au actionat pe alta parte, in alt proces, prin care cereau neadmiterea planului de organizare si declansarea falimentului. Pe de o parte mergeau la Tribunalul Brasov, incasau mii de miliarde, prin intermediul planului de reorganizare, iar pe de alta parte cereau tocmai respingerea planului. Concluzia rafinorilor este ca Guvernul Tariceanu si grupurile de interese din jurul lui doreau falimentul Rafo, dar nu inainte de a jupui rafinaria de toti banii. Pretentia lor privind neadmiterea planului a fost respinsa abia luna aceasta, de Curtea de Apel Ploiesti, hotararea fiind definitiva si irevocabila. Dar si pretentiile privind datoriile suplimentare, de 3.500 de miliarde, pot fi respinse cu usurinta de Tribunalul Brasov, ele fiind deja respinse definitiv de anul trecut, de Curtea de Apel Brasov.

De sub „poala” lui Tariceanu

Pana si conducerea DGFP Bacau a fost pusa intr-o postura jenanta, pentru ca tocmai institutia stabilise, prin documente scrise, ca datoria e de 9.000 de miliarde si ca a fost achitata integral. Acum, dupa noua pretentie, de 3.500 de miliarde, conducerea DGFP Bacau a fost nevoita sa recunoasca faptul ca ordinul a venit de sus, de foarte sus, adica de sub “poalele” lui Tariceanu si a celor care au sforile in mana.

Prigoana continua

Presiunile asupra Rafo nu slabesc nicicum: a aparut o noua problema, recent, odata cu refuzul Oil Terminal Constanta de a mai incheia contract pentru descarcarea si pomparea titeiului catre Onesti, pe motiv ca ar fi aparut ceva pierderi pe conducte. “Mai sunt 46.000 de tone, pompate pe baza vechiului contract – a precizat liderul de sindicat, Ion Marian. Rafinaria va porni cu acest titei, dupa care nu stiu ce se va intampla, probabil ca iarasi o s-o oprim. Actionarul nostru majoritar, vazand harsaiala asta politica si incapatanarea statului, care nu ne vrea sub nicio forma, va da, probabil, statul roman in judecata. Trebuie sa gasim modalitati de a stopa actiunea guvernului, care vrea, prin institutiile statului, sa blocheze definitiv activitatea Rafo, sa trimita 3.000 de oameni pe drumuri si sa nenoroceasca alte peste 10.000 de suflete, care depind indirect de veniturile obtinute de la Rafo. Am inteles, inca din 1997, ca Rafo nu era dorita in sistemul de prelucrare din Romania. Dar nimeni nu mai intelege astazi de ce se arunca atata rautate impotriva societatii noastre, a salariatilor si actionarilor nostri, in conditiile in care Rafo este singura societate din Romania care a achitat pierderile istorice si care a platit alte sume imense la bugetul de stat, chiar sub procedura de reorganizare, a pastrat forta de munca si a platit salariile. Si, chiar si in aceste conditii, tot este supusa in continuare rautatilor din partea oficialilor institutiilor statului. In 2003, Rafo avea datorii de 8.000 de miliarde, dar Petromidia avea 23.000 de miliarde, iar Petrom avea 60.000 de miliarde. Peste tot s-au gasit solutii, numai la Rafo nu, care a trebuit sa le plateasca, dar statul nici in aceste conditii nu ne doreste”.

Rafo e macelarita de aproape 4 ani

Raportul prezentat de Ion Marian in Adunarea generala a Sindicatului “Rafinorul” mai contine o gramada de alte piedici puse de “taricenii” de la Bucuresti si lovituri zdrobitoare aplicate rafinariei onestene. Conform liderului sindical Ion Marian, presiunile au inceput inca de la instalarea Guvernului Tariceanu, cand oficialii institutiilor statului au lansat o campanie de intoxicare mediatica, prin care sustineau ca Rafo este depasita tehnic, fizic si moral, ca este jefuita de actionari si administratori si ca trebuie sa dispara de pe harta economica a Romaniei.
A urmat refuzul aplicarii Ordonantei 142, prin care o comisie ar fi trebuit sa analizeze situatia de la Rafo si sa stabileasca daca este viabila si daca, prin reorganizare judiciara, poate deveni competitiva. O lovitura si mai puternica a primit Rafo in 2005, atunci cand ANAF a blocat financiar activitatea societatii, prin pretentia de plata anticipata a TVA-ului aferent titeiului importat. Nici pana astazi nu a fost scutita de plata anticipata, masura fiind valabila doar pentru Rafo, nu si pentru celelalte rafinarii, dupa cum sustine liderul de sindicat, Ion Marian.

Casapirea nu s-a incheiat

Rafinaria onesteana s-a vazut nevoita sa-si opreasca instalatiile in aprilie 2005, motiv pentru care au urmat proteste sindicale, la Onesti, Bacau si Bucuresti, culminand cu pichetarea sediului Guvernului, cu 150 de salariati, dar toate actiunile au fost inutile si niciun oficial nu i-a bagat in seama pe rafinori. Solutia a venit de la Calder-A International, care doar a procesat titei la Rafo, prin intermediul firmei Expanet. In aprilie 2006, Rafo a suferit o noua lovitura, fiind din nou oprita, dupa intreruperea contractului de procesare. Actionarii care au venit la Rafo, Uri Bider, Todor Batkov si, mai apoi, Iakov Goldovskiy, s-au rugat peste un an de zile la institutiile statului, carora le-au cerut sa precizeze care sunt datoriile si sa primeasca banii oferiti din partea rafinariei. Abia in iulie 2007 s-a stabilit valoarea creantelor, iar rafinaria a repornit la 27 iulie 2007, dupa 14 luni de stationare. Datoriile au fost platite cateva luni mai tarziu, dar Guvernul PNL tot se mai lupta sa distruga Rafo, definitiv si cat mai repede, dupa cum reiese din raportul liderului sindical Ion Marian.

Gheorghe LEU