“Eu ştiu la cine vin, pentru că ştiu la cine am fost…”

24 de pelerini oneşteni au călcat Ţara Sfantă, s-au botezat in apele Iordanului, au mers in pustiul Egiptului precum Moise şi au primit sfinta impărtăşanie chiar in Biserica Sfantului Mormant

Pentru mulţi dintre cei 24 de pelerini din Oneşti, refacerea drumului Sfintei Familii s-a intamplat pentru prima oară, cum probabil, tot pentru mulţi dintre noi, va rămane unic in viaţă. Şi pentru cel care a cutezat să atingă urmele Sfintei Familii acolo, “Acasă”, stările şi emoţiile nu pot fi descrise pe măsură, ci trăite, şi nu oricum, ci după un sever rechizitoriu cu sie-şi.

impreună cu părintele Ioan in Ţara Sfantă

Am plecat din Oneşti intr-o noapte geroasă de ianuarie, numai după ce părintele Ioan Berdan de la Parohia Sfantul Nicolae şi care avea să ne fie păstor, ghid, duhovnic, frate spiritual şi nu in ultim rand prieten in adevăratul sens al cuvantului, ne-a impărtăşit. Făceam un drum lung, şi nu oriunde, ci in Ţara Sfantă, cea promisă de Dumnezeu lui Moise ca fiind Pămantul Hărăzit sau locul unde curge lapte şi miere. Precizez că incă de la Bucureşti, micuţul grup oneştean avea să capete o identitate specială, acest lucru datorandu-se in exclusivitate părintelui Ioan, binecuvantarea sa resimţindu-se pe toată durata pelerinajului. Norocul nostru avea să fie dublu, pentru că la Tel-Aviv am avut parte de Ghidul Ghiţă (şi expre nu am să-i dau numele ivrit!), un evreu născut in oraşul de pe Bega, care iubeşte Israelul lui Dumnezeu asemenea Romaniei. După ce am admirat asfinţitul in Cezareea de la Marea Mediterană şi Grădinile Templului Bahai din Haifa, am ajuns la Nazaret-ul unde Fecioara a primit Bunavestire, loc atat de drag Mantuitorului şi unde şi-a petrecut in minuni o parte insemnată din Viaţa de om.

Nazaret-ul drag lui IIsus

Emoţia a fost cu atat ai mate, cu cat pe Muntele Tabor – acolo unde IIsus s-a schimbat la faţă, am găsit suflări romaneşti: măicuţe din Tg. Ocna care zilnic se jertfesc lui Iisus pentru noi. Am călătorit apoi purtaţi de valurile Mării Galileea, sub pavilion romanesc, cu acordurile imnului nostru şi binecuvantaţi de pescăruşi, după care la Tabgha, ne-am infruptat cu peştele Sfantului Petru, modificat considerabil de ceea ce se numeşte generic… artă culinară. Am lăsat in urmă Nazaret-ul, Capernaum-ul, Muntele Fericirilor şi Caana Galileii şi ne-am indreptat spre Yardenit (locul botezului). Aici, in apele reci ale Iordanului, părintele Ioan ne-a botezat sau aşa cum rostea an binecuvantarea sa, ne-a iordănit, si asta după ce am imbrăcat cămaşa albă a sfintei taine.

in Cetatea lui David

Pelerinajul nostru la Ierusalim a debutat cu o reculegere in Grădina Ghetsimani, situată pe albia raului Cedron şi cunoscută sub numele biblic de Valea Iosafat – acolo unde se petrece cumplita judecată. Cu alte cuvinte, de aici au inceput Patimile şi Drumul Crucii Dumnezeului-Om. Dar Ghetsimani nu are legătura numai cu rugăciunea din pragul morţii şi al Patimilor lui Hristos, ci şi cu mormantul Maicii Sale. Aici, după ce am primit binecuvantarea părintelui Anatololie, plecat in Ţara Sfantă din Targul Trotuşului şi salvat dintr-o cumplită boală de nimeni altul decat dr. Adrian Cotarleţ de la Moineşti, am trăit una dintre cele mai intense emoţii şi pe care nu pot să o descriu…Am intrat in Cetatea Sfantă a Sionului pe Poarta Oilor sau a Leilor, situată in cartierul musulman al Ierusalimului, am reconstituit cu mintea minunea de la Betesda, apoi, tăcuţi şi cu inima in gat, am urcat Via Dolorosa ( sau Golgota, in ivrit), cu cele 14 staţii ale Supliciului şi Patimilor Domnului. La Staţia 13 (!?) am trăit unul dintre cele mai cutremuratoare sentimente, cand lacrimile pareau să nu se mai oprească şi durerea te izbea in toată fiinţa pentru că acolo Pogorarea de pe Cruce s-a consumat deasupra mormantului in care se află craniul lui Adam, primul om. Tot acolo, Iisus s-a botezat, spăland astfel păcatul originar… Am trecut apoi abia atingand pardoseala baldachinului in care se află Sfantul Mormant, prăbuşindu-ne apoi pe Piatra Ungerii, acolo unde izvorăşte mir veşnic.

Unde apele Iordanului se intorc

Considerandu-ne norocoşi, am asistat apoi la slujba de Bobotează, oficiată de Teofil, Patriarhul Ierusalimului, la graniţa cu Iordania, in plin deşert, cu locuri unde minele sunt la tot pasul iar mitralierele purtate de soldaţi tineri sunt… acasă. Mii de oameni au fost acolo cand crucea aruncată in apele Iordanului a intors cursului raului şi a deschis porţile Cerului. Dar surpriza cea mare şi unică pentru noi a fost primirea Sfintei Taine a impărtăşaniei chiar in Biserica Sfantului Mormant, in ziua de Sfantul Ioan, chiar de la IPS Teodosie al Tomisului, aflat acolo la invitaţia Patriarhului Teofil al Ierusalimului. Rugat de părintele Ioan din Oneşti să binecuvanteze grupul de romani, IPS Teodosie s-a induplecat, nu inainte de a-i da in atenţie maxima parintelui Ioan pe Sofia Vicoveanca şi Florica Zaha. Pe Muntele Maslinilor sau al inălţării Domnului, am putut cumpăra cel mai bun mir din Ierusalim de la un …roman.

De la Betheleem la Petra

La Betheleem-ul Naşterii Mantuitorului şi aflat sub dominaţie arabă, ghidul nostru, Gabriela, ne-a vorbit despre minunea din iesle petrecută in urmă cu 2000 de ani, despre marea Lavră de la Sfantul Sava din Deşertul Iudeei şi unde am intalnit călugări din partea locului. După vizita la Sf. Sava, unde picior de femeie şi nu intră, Gabi, o valceancă de toată isprava, ne-a invitat in magazinul soţului ei, devenit după căsătorie un bun creştin ortodox. in Iordania, la Petra,in plindeşert, am descoperit Oraşul ascuns, săpat in piatră roşiatică, care te priveşte semeţ, cu cei peste 2000 de ani de istorie. Arhitectura sa masivă continuă să fie admirat şi pentru complexul ingenios de canale de apă, care au supravieţuit timpului. in faimosul canion Siq, am intalnit beduinii la ei acasă, cămile şi cai arabi, de fapt singurele taxi-uri din zonă, magazine cu obiecte de artă lucrate manual şi unde argintul străluceşte sub forma celor mai ingenioase bijuterii şi obiecte de cult.

Eilat ÅŸi in drum spre Egipt

Ne-am intors apoi in Israel, la Eilat, un oraş nou construit după independenţa statului evreu şi situat intre Marea Moartă şi Marea Roşie, oraşul unde piatra de Eilat – o combinaţie intre malachit şi turcuoaz, oferă artiştilor posibilitatea de a crea cele mai frumoase bijuterii. De la Eilat am trecut in Egipt, la Taba, convinşi că vom putea escalada Muntele Sinai, acolo unde Dumnezeu i-a intins lui Moise Tablele Legii şi se spune că răsăritul e unic in lume. Nu am putut să urcăm pe Muntele Sinai, din cauza ploii şi poate că nu vrut Moise…Ne-am mulţumit insă prin a participa la slujba de la Mănăstirea Sfanta Ecaterina şi unde fiecare pelerin a primit un inel ce semnifică jertfirea Ecaterinei pentru Iisus. Am plecat fericiţi că am putut aduce chiar şi pentru o zi ploaia in Egipt, nu după ce am făcut mici cumpărături de la beduinii care ne-au invitat să dansăm in corturile lor. in drum spre Eilat ne-am oprit la Marea Roşie, unde am putut admira coralii protejaţi prin lege şi care sunt aduşi de valuri la ţărm. Se spune că datorită coralilor, mării i-a fost conferit numele, astfel că această intindere de apă se cheamă Marea Roşie.

Am fost Acasă să spunem ce-am văzut

Surpriza ghidului nostru, un dar al său pentru grupul nostru, a fost aceea că in drum spre aeroportul Ben Gurion din Tel-Aviv am mai putut intra incă o dată in Cetatea Sfantă, prilej de a ne lua rămas bun de la Ţara Dorită. Şi nu de oriunde, ci chiar din Cetatea Ierusalimului, de la Mormantul Sfant, Piatra Ungerii sau a Crucii…De acolo de unde fiecare a putut ajunge in doar 10 minute in drum spre avion. După un control scrupulos la aeroport, am putut spune că ieri este istorie, maine minune, iar azi un dar. Şi zburand spre casă, fiecare am promis că vom deveni misionarii lui Ghiţă: vom spune că am fost acasă, că “ştim la cine am fost”. Şi pentru că am fost norocoşi, iată, că după grupul nostru, pe 17 februarie alţi pelerine oneşteni conduşi de Protopopul de Trotuş pleacă pe urmele Sfintei Familii, semn că dorinţa unui bun creştin este mereu aceeaşi: de a merge acasă şi de a se intoarce la familiile fiecăruia pentru a povesti Minunea.

Luminiţa PĂTRĂŢEANU