Incompetenta nu protejeaza mediul

Agentia Judeteana pentru Protectia Mediului a organizat o sedinta de lucru pe tema colectarii deseurilor de echipamente electrice si electronice, actiune demarata in 2006. Au fost invitati reprezentanti ai garzii de mediu, producatorilor de echipamente electrice si electronice, ai firmelor care se ocupa de colectare, ai primariilor oraselor din judet, ziaristi, popor.

Banuiala initiala a fost ca sefa APM, Corina Neli Pricope, vrea, cam tardiv, sa scoata in fata PNL-ul, pe baza actiunii de colectare petrecute in noiembrie 2007. Nu. A fost doar o indicatie primita de la „centru”, ca APM-urile din toata tara sa organizeze lunar intruniri pe tema DEEE. Ca avem plan de colectare venit de la Uniunea Europeana: 4 kg/locuitor/an. „Daca nu vom izbuti, vom fi amendati de UE, amenda la care va contribui pana la urma buzunarul fiecaruia dintre dvs.”, ne-a avertizat moralizator un domn de la prezidiu.

Dribland indicatorii

„In 2007 am inregistrat o crestere foarte mare fata de anul precedent la colectarea DEEE”, a declarat Mariana Micu, sef Serviciu de Implementare Politici de Mediu din cadrul APM. Concret, s-au strans in judet cam 36 de tone de deseuri, peste dublu fata de 2006. Aproximativ jumatate au fost colectate cu prilejul actiunii din noiembrie. 36 de tone inseamna insa doar 1,8% din cota judetului Bacau, conform angajamentelor pe care si le-a asumat Romania. Adica de cel putin 50 de ori mai putin, admitand ca populatia judetului nu mai este de 780.000 de locuitori, ci doar de 500.000. Asta in conditiile in care taxa de timbru verde este platita de fiecare consumator, iar anul 2007 a fost unul de varf in privinta vanzarilor de produse electrocasnice si electronice. Deci fonduri mai mari ca in 2007, pentru actiunile de colectare si reciclare, nu vor fi prea curand.

Legi preluate papagaliceste

Reprezentantii unor agenti economici au avut unele obiectii indreptatite cu privire la taxele la care sunt supusi. Unul dintre ei a scos in evidenta impozitarea dubla: o data pentru fabricantii de componente primare, iar apoi pentru cei care le asambleaza si le vand. „Si suntem taxati pentru o productie estimata de autoritati, nu pentru cantitatea de marfa pe care o livram de fapt”, a subliniat vorbitorul. La care cei din jurul dnei. Pricope, vexati de insistenta opinentului, nu spuneau decat ca „asa e legea”. Obiectia de fond n-a venit insa in privinta cotei de 4 kg pe cap de locuitor si nici APM Bacau n-a dat niciun semn ca ar fi deranjat de nivelul acesta nerealist. Pai ce, sefii trebuie tulburati cu astfel de observatii? La un moment dat, cineva a amintit asta in treacat si a fost temperat de nucleul dur al sedintei: „Fiti linistiti, televizoarele se vor strica de-acum mai repede, nu va mai fi ca pe vremuri”. Este insa evident ca in Romania, tara in care fiecare mestereste de toate la el in bucatarie, lucrurile se petrec altfel. Si nimeni nu concepe sa mai si plateasca pentru un lucru pe care il arunca. „In Germania, daca vrei sa ti se duca un lucru la punctul de colectare, platesti 50 de euro”, ne-a informat un tip atotstiutor. O fi, dar traim in Romania. Si chiar, cu banii din taxa de timbru verde ce se mai aude? La ce folosesc?

„Asa-i romanul, needucat”

Firmele de colectare dau deja semne de lehamite. Acum au aflat ca pot primi de la stat 150 de lei pentru tona de DEEE stransa de la populatie, sau chiar 180 de lei, daca strang peste 10 tone. Dar pentru treaba facuta pana acum au ramas cu buzele umflate. O situatie practica, cum ar fi cea in care o familie renunta intr-o buna zi la un aparat, a fost expediata rapid. „Asa zice legea, ca omul este obligat sa duca DEEE la punctele de colectare”, a fost raspunsul. Bine, dar omul vrea sa scape de problema simnplu, fara bani, nu peste o luna, ci acum. Cu cine rezolva asta, la ce numere de telefon, am aflat noi, dar nu populatia. Hai sa nu fim rai si sa impartasim lumii din Onesti, luam un exemplu la intamplare, cum poate scapa de frigiderul vechi. Pai poate da un telefon la Environ, care „colecteaza echipamente din categoria 1-10, cu exceptia 5b, c si d”. Ati inteles, nu? Comportamentul omului de rand fata de DEEE este de a-l duce la tomberoanele deja existente, acolo unde este recuperat partial de cei care strang fier vechi. „Lumea ar trebui educata sa nu mai faca asta. Pentru ca prin dezmembrare echipamentele alea polueaza mediul”, a fost de parere cineva. Toata lumea si-a dat seama ca asta nu poate fi facut batand din palme. Iar rezolutia pusa de altcineva a fost „degeaba, asa-i romanul, needucat”.

O ceata deasa

Impresia dupa aceasta sedinta este ca APM se afla in privinta DEEE intr-o ceata mai deasa decat ar reusi sa faca Amurco in zilele sale de glorie. Lipseste o modalitate concreta si eficienta de colectare a deseurilor de echipamente electrice, care sa fie simpla pentru populatie si agentii economici. Informarea publicului este, de asemenea, la cote foarte scazute. Plus ca una este un om informat si cu totul alta un om convins. Un articol sau doua, care abia daca ating problema, prizarite prin ziare, nu pot rezolva situatia si nici nu pot educa publicul. Legile, la randul lor, au suficiente neclaritati si pentru cei care le-au adus de la UE, daramite pentru simplul consumator de EEE. Dar asta nu-i o crima, grav ar fi sa nu tii sedintele, asa cum a venit indicatia de la centru, nu?

Peter KELMANN