Recunoaşterea sau nerecunoaşterea independenţei Kosovo nu va fi rezultatul unei decizii comune a Uniunii Europene, ci va fi lăsată la latitudinea fiecărui stat membru, şi asta pentru că nu există un consens în cadrul UE pe acest subiect, în ciuda apelurilor la unitate adresate de preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso.
„Ceea ce vă pot spune, în numele Comisiei, este că sper ca statele membre, împreună cu ÃŽnaltul reprezentant al Uniunii Europene pentru politică externă, să poată avea – cât mai repede cu putinţă – o poziÅ£ie coordonată în cazul în care se produce declararea independenÅ£ei’, afirmase recent, la Bruxelles, ÅŸeful executivului european.
ÃŽn aceste condiÅ£ii, miniÅŸtrii de externe ai UE (CAGRE), care se reunesc luni, 17 februarie, la Bruxelles, se vor limita la ‘a lua notă’ post factum de declaraÅ£ia unilaterală de independenţă a Kosovo, care se va produce cel mai probabil duminică, la orele 17,00 (18,00, ora României). Mai mult, este de aÅŸteptat ca dezbaterile din CAGRE să fie dificile ÅŸi, prin urmare, nu se anticipează nicio reacÅ£ie oficială până luni.
Cel puţin şase state europene şi-au exprimat în mod repetat intenţia de a nu recunoaşte declaraţia unilaterală de independenţă a Kosovo, sau cel puţin nu imediat. Aceste ţări sunt Bulgaria, Cipru, Grecia, România, Slovacia şi Spania, care se tem că secesiunea Kosovo de Serbia va crea un precedent, în condiţiile în care toate aceste ţări au pe teritoriul lor minorităţi etnice.
Temerile Spaniei, de exemplu, sunt cât se poate de evidente. Această ţară are cel puţin trei regiuni unde o parte a populaţiei doreşte independenţa: Aragon, Ţara Bascilor şi Catalonia. A acorda independenţă Kosovo pe motiv că 90% din populaţia sa este de altă etnie şi vorbeşte o altă limbă decât cea oficială ar deschide calea către secesiunea acestor trei regiuni ale Spaniei, ba chiar şi în Insulele Canare şi în enclavele spaniole Ceuta şi Melilla din Maroc.
ÃŽn plus, Spania s-a confruntat ÅŸi continuă să se confrunte cu numeroase miÅŸcări separatiste, unele violente, în interiorul frontierelor sale. De altfel, naÅ£ionaliÅŸtii basci, care militează pentru obÅ£inerea independenÅ£ei de Spania, salutau recent intenÅ£iile liderilor de la PriÅŸtina, adăugând că aÅŸteptata declarare a independenÅ£ei demonstrează că ‘nu vorbim despre utopii’. Iar un oficial al unei formaÅ£iuni proseparatiste din Catalonia declara zilele trecute că sărbătoreÅŸte decizia Kosovo. ÃŽnsă Spania nu este singura naÅ£iune europeană care are probleme cu minorităţile. Aproape fiecare Å£ară europeană are o miÅŸcare separatistă care aÅŸteaptă momentul oportun pentru a-ÅŸi revendica dreptul la independenţă ÅŸi secesiune, nota recent agenÅ£ia AKI.
În Franţa, guvernul central trebuie să facă faţă bretonilor şi corsicanilor, în Marea Britanie chestiunea Irlandei de Nord nu a fost încă soluţionată, Belgia se confruntă cu un conflict între flamanzi şi valoni, iar poziţia guvernului cipriot este arhicunoscută în ceea ce priveşte regiunea de nord a insulei, cunoscută sub numele de Republica Turcă a Ciprului de Nord, şi care este recunoscută numai de Turcia.
Printre statele est-europene, membre ale UE, situaÅ£ia este chiar mai uÅŸor inflamabilă, avertizează unii experÅ£i. România ÅŸi Slovacia au pe teritoriul lor importante minorităţi maghiare, în timp ce Bulgaria are o minoritate turcă al cărei procent este semnificativ. Grecia are ÅŸi ea o importantă minoritate macedoneană, Polonia o minoritate germană, iar 30% din populaÅ£ia Macedoniei, care a semnat un Acord de Stabilitate ÅŸi Asociere cu UE, este formată din etnici albanezi. ‘Cei care nu au un separatist în casa lor să ridice mâna. Efectul de domino îngrozeÅŸte multe guverne centrale’, scria vineri cotidianul italian Corriere della Sera. ÃŽnsă undele de ÅŸoc ale independenÅ£ei Kosovo s-ar putea extinde chiar dincolo de graniÅ£ele Uniunii Europene, ajungând până în Scandinavia, fostele republici sovietice, Turcia, Iran, Irak, Pakistan, India, Sri Lanka ÅŸi China.
În schimb, este de aşteptat ca ţări precum Marea Britanie, Franţa, Germania şi Italia să declare imediat că recunosc independenţa Kosovo, care împărtăşesc cu Statele Unite ale Americii entuziasmul faţă de aşteptata declaraţie de la Priştina. De altfel, SUA au anunţat că intenţionează să recunoască imediat Kosovo, după declararea independenţei.
În ciuda divergenţelor de opinii, oficialii europeni au dat sâmbătă undă verde trimiterii unei misiuni civile, formată din poliţişti, procurori, judecători şi funcţionari vamali, denumită Eulex şi care va fi responsabilă cu supravegherea independenţei Kosovo. Capitalele europene şi-au dat formal acordul pentru desfăşurarea a circa 2000 de persoane în Kosovo, în contextul în care declararea independenţei provinciei sârbe majoritar albaneze pare iminentă.
Misiunea UE va înlocui misiunea Naţiunilor Unite care a administrat provincia de la intervenţia militară a NATO din 1999. Eforturile UE vor marca sfârşitul oficial al rolului ONU în Kosovo, în vreme ce Rusia, alături de Serbia, se opune ferm independenţei provinciei şi insistă că vor considera prezenţa UE în provincie drept ilegală. În paralel cu eforturile misiunii civile de supraveghere a independenţei Kosovo, Comisia Europeană a anunţat vineri că UE şi Banca Mondială intenţionează să organizeze o conferinţă internaţională a donatorilor pentru Kosovo, care ar urma să aibă loc cel mai probabil în luna iunie. Dar şi aici ar putea apărea probleme, deoarece multe ţări europene nu înţeleg cum în nouă ani de administrare ONU şi în ciuda ajutoarelor financiare acordate provinciei de-a lungul a aproape un deceniu, rezultatele încă nu au început să se vadă. Bruxelles-ul a acordat deja provinciei administrate de ONU ajutoare de circa 1,8 miliarde de euro încă din 1999, de la intervenţia NATO în Serbia, dar şomajul continuă să înregistreze cote alarmante în provincie (44% din totalul forţei de muncă, la o populaţie de două milioane de locuitori), iar economia este practic la pământ.
Surse europene încearcă să minimalizeze consecinţele pentru politica externă comună a UE a diferenţelor de opinie între ţările membre cu privire la recunoaşterea noului stat. Însă analişti politici consideră că Europa se află în momentul de faţă într-o situaţie incomodă. Ei amintesc în acest sens faptul că Uniunea Europeană va deveni noul protector al Kosovo, înlocuind ONU, şi se va confrunta cu probleme precum corupţia, economia subterană. În plus, spun analiştii, eşecul Europei în a-şi construi o poziţie comună şi unitară privind Kosovo slăbeşte aspiraţiile continentului de a deveni un jucător mondial.
Iar în ediÅ£ia de sâmbătă a cotidianului francez Le Monde, concluzia nu lasă loc la interpretări: ‘Departe de a fi, aÅŸa cum se aÅŸtepta toată lumea, ultima replică a dezmembrării Iugoslaviei, independenÅ£a Kosovo nu va fi decât un nou episod de instabilitate balcanică. Pentru a reduce acest risc, UE va trebui să investească, mai ales că (UE) nu face acum acest lucru în întreaga regiune. Åži îndeosebi în Serbia, care trebuie să aibă motive să creadă în viitorul ei european. Această politică îi va costa scump (pe europeni), atât ca resurse materiale, cât ÅŸi umane. Europenii trebuie să fie conÅŸtienÅ£i de acest lucru’.
