Toata lumea (asa spunem cand vrem s-o dam anonima) constata ca un anume post de televiziune de nisa informativa prompta, impopotanat cu impartialitate ca un paun ca ar fi „vocea opiniei publice”, adica „vocea boborului” ca si, ma rog, vointa lui „obiectiva” nu este decat o masinarie diavoleasca de tocat partidele; sau ce-or fi ele. Insa, pardon, nu toate.
Unul singur scapa din malaxorul postului, unul singur, e cel mai partid, mai unic, mai pur ca diamantul; nu-i rostesc imediat numele, ca-l stiti si-n somn; il si visati asa cum visati ingeri imaculati; in acest partid s-a adunat crema si frisca politicii romanesti; e partidul incoruptibililor si al profesionistilor, al dreptilor si priceputilor sa aline toate suferintele produse, vai! de ticalosia celorlalte partide. Un Moise de Dambovita a impartit apele politicii autohtone in doua parti total inegale: cei rai si multi, care au dus tara la sapa de lemn, buluciti, cum spuneam, in malaxorul postului de televiziune si facuti ferfenita, si cei buni, cativa alesi pe spranceana de insusi Dumnealui, Presedintele natiunii, inteleptul, echilibratul si distinsul ales de popor intr-o clipa de inspiratie astrala – marele nostru carmaci, autor al memorabilelor aforisme „iarna nu-i ca vara” si „sa traiti bine” (unii…).
Ati ghicit, nu era greu, este vorba despre imaculatul partid democrat, emanat din acelasi trunchi viguros si omnipotent al partidului comunist, din care multi alti vlastari au rasarit dupa revolutia din 89. Astazi, PD-ul s-a imbunatatit si purificat la sange prin adaugarea spectaculoasa a unui L in coada, numindu-se PD-L, un melanj populisto-liberal conform indicatiilor pretioase ale Presedintelui – noul tatuc al romanilor.
Ca-i iarna, ca-i vara, nu conteaza, PD-L-ul scapa de scarmaneala „opiniei publice” generate, fireste si confiscate de acest post de televiziune devotat pana la sacrificiu Presedintelui. Tot ce atinge PD-L-ul se transforma miraculos in aur de 24 de karate, de parca domnul Boc ar fi legendarul Midas; daca te uiti bine la el, poate chiar este: mic de stat, dar tare-n clanta ca nimeni altul. Daca postul TV cu pricina si-ar declara transparent simpatiile, n-ar fi nicio problema; sprijinim PD-L-ul si cu asta basta, stim la ce sa ne asteptam, si schimbam canalul. Cand insa „dezbatatorii” politichiei romanesti o fac in numele opiniei publice cu un afisat aer de impartialitate candida, te apuca scarba si lehamitea incat te intrebi cum ramane cu utopia „echidistanta” a presei; sau cu „presa, cainele de paza al democratiei” si cu autodefinirea presei ca „a patra putere in stat”.
Praf si pulbere! Un nenorocit de slogan, o minciuna; gasca de mercenari angajati sa toace marunt-marunt adversarii politici ai PD-L-ului. Unul dintre baietii de serviciu o face cu un zel de inchizitor, infipt inainte in scaun spre invitat de parca ar vrea sa-l lichideze si fizic, ceea ce imi aduce aminte de tristele vremuri ale executiilor publice din Scanteia anilor 50. Ar fi fost nimerit ca anchetator la vechea secu. Altul, mai rafinat si harsit, fost candva activist al UTC, sau asa ceva, priceput sa miste masele stadioanelor in cinstea raposatului (nu, nu ma gandesc la Paunescu…), foloseste sarcasmul si insinuarea; o alta ciripeste strident acoperind orice raspuns al preopinentului care n-ar conveni intereselor postului… Cat priveste selectarea invitatilor la dezbateri, acestia sunt alesi pe spranceana… Fireste, pe spranceana Domnului Presedinte… Si nu fara folos! Dintre cei care au lins corect sigla PD-L-ului, unul a si fost uns consilier la Cotroceni…
Va amintiti? Cu televizorul, ne-ati mintit poporul.
As putea spune ca „amintirea” continua.
Ovidiu GENARU
