Preotul decan Vasile Rediu – O viata inchinata bisericii

32 ani si cinci luni. O viata de om. Atata a slujit preotul catolic Vasile Rediu la Gioseni. Apropape jumatate din ei au fost de suferinta, pentru ca, pe vremea comunistilor, a incercat si a si reusit pana la urma, sa ridice o biserica in sat.

Preotul decan Vasile Rediu poate fi considerat una din marile figuri ale vietii religioase din judet. Si nu numai. Fiind profesor in satul Gioseni, l-am cunoscut in 1974, de cand a devenit pastorul sufletesc al locuitorilor din acel sat. Era pe vremea cand, despre biserica nu se putea discuta decat pe ascuns, iar despre colaborarea dintre scoala si biserica, nici atat. Trebuia sa te feresti, sa nu te vada secretarul de partid si sa te toarne. Insa preotul Vasile Rediu a reusit sa dejoace toate planurile marsave ale celor care se straduiau sa-i puna piedici. La cutremurul din 1977, vechea biserica cazuse. Trebuia construita alta. Si bineinteles, era necesara obtinerea autorizatiei de constructie. Cine sa dea o astfel de autorizatie pe vremea lui Ceausescu, cand mai mult se demolau decat se construiau biserici? Si totusi, a obtinut-o! Iata ce se petrecea la Gioseni, in 1977, cand a inceput construirea noii biserici. „Cazuse vechea biserica la cutremurul din 1977, iar acum, langa fostul lacas sfant noi aduceam jertfa Altarului, aparati fiind de ploaie si de vant de un acoperis improvizat. In momentul Prefacerii, am vazut femei si barbati ingenunchiati in apa si noroi, ramanand astfel pana la rugaciunea Tatal Nostru. Dupa Liturghie, privind urmele lasate in noroi de cei care au ingenunchiat acolo pentru a-l adora pe Isus Cristos din taina Altarului, i-au multumit lui Dumnezeu pentru darul credintei. Se ridica spre Cer, de acolo de pe margine de deal, de langa ruine, rugaciunea de seara a unui sat”, relateaza Arhiepiscopul Robu momentul trait de Preasfintia sa in toamna lui 1977, la Gioseni, cand se lucra la inaltarea noii biserici.

Ani grei si multa teama

„Lupta cea mai impovaratoare a fost dusa pentru ridicarea bisericii. Ani grei, de suferinte, de teama mai ales. Drumuri peste drumuri si umilinte pentru obtinerea autorizatiei, fara de care nu ne puteam apuca de lucru. Peste tot intampinam oprelisti, multe oprelisti, comunistii nu se impacau cu religia si ridicarea unei biserici insemna un lucru negativ la acea vreme. Nici nu mai tin minte cate amenzi am primit, sau la cate sicane am fost supus. Traiam cu teama in suflet si cand ma trezeam dimineata imi era frica sa nu fiu inchis. Eram controlat zilnic, erau sistate lucrarile care se pareau ca nu respecta proiectul. Ce sa va spun mai mult decat ca, timp de cinci ani, am oficiat slujbele religioase intr-o biserica in constructie, care nu se mai termina din cauza sicanelor, si care n-avea nici usi, nici geamuri? Intre timp, intre a supraveghea stadiul lucrarilor si a oficia slujba religioasa, eram invitat foarte des la politie si la judecatorie. Cea mai mare durere am simtit-o insa atunci cand autoritatile au decis daramarea prezbiterului. Nu cele locale, ci acelea judetene. Cu conducerea locala ma impacam bine. Primarul Carol Fii era un om de treaba, credincios, dar se ferea si el de sefi, pentru ca zilnic veneau secretari de la partid in comuna sa vada daca n-am mai facut ceva in plus la biserica”, isi aminteste aceasta perioada preotul Vasile Rediu. Dar suferintele n-au fost legate numai de construirea bisericii. „Alaturi de biserica am refacut cladirea Parohiei, am modernizat-o ridicandu-i un etaj si timp de o saptamna am fost verificat de politia econioomica la reclamatia unor crestini din Gioseni!”, comenteaza preotul Vasile Rediu atitudinea unor locuitori ai satului. „Cea mai frumoasa zi din viata mea a fost insa pe 23 iunie 1991, cand s-au consacrat si sfintit altarul si biserica”, spune Vasile Rediu.

„N-am muncit in zadar”

In cei 32 de ani si cinci luni cat a fost preot paroh la Gioseni, preotul Vasile Rediu a construit, pe langa biserica, o casa parohiala, un dispensar, casa tineretului, o manastire, peste 70 de cruci si troite. Fiecare din aceste realizari isi are istoria, suferintele si bucuriile sale. „In munca pastorala am fost ajutat de 13 vicari, care au ajuns oameni de valoare si au cules multa experienta. Ma numar printre putinii preoti ai unei generatii ce apune, am vazut si cules roade cu adevatat deosebite, sfintire biserica, manastire, profesiuni ale surorilor, primitii ale noilor preoti sfinti, prezenta episcopilor nostri la Sfanta Liturghie, a nuntiului Sfantului Parinte Papa la Bucuresti, numeroase vocatii la viata consacrata si religioasa si multe alte lucrari in scop caritativ”, spune preotul Vasile Rediu, aflat acum in satul Bijghir, din comuna Buhoci, decan al celui mai mare decanat din judet, care cuprinde 18 parohii romano-catolice.
Dan MINDIRIGIU