O realitate de necontestat a perioadei post decembriste, este „feminizarea” vietii juridice a Romaniei. Prezenta sexului frumos in toate domeniile activitatii juridice – magistratura, parchete, barouri de avocati, notariate, consilierate juridice – este evidenta.
Nu rareori, cand cetateanul neavizat patrunde intr-o sala de judecata, pe estrada strajuita de stema Romaniei, se prezinta un decor deosebit.
Sa luam de exemplu Curtea de Apel: Completul de trei magistrati este compus numai din doamne in roba. Nu rareori si fotoliul Parchetului (in procesele penale) apartine tot unei doamne, iar ca auxiliara, grefiera este si ea „invesmantata” in roba gris. Ce sa mai vorbim de bancile apararii? Doame si domnisoare sunt nelipsite in aceleasi robe in culoarea neagra care subliniaza sobrietatea cadrului unde se imparte dreptatea. Doar culorile diferie ale esarfelor de la gat le deosebeste de ceilalti slujitori ai justitiei.
Se stie ca dupa revolutie amfiteatrele Facultatilor de drept au fost asaltate de mii si mii de absolvente de liceu, atat cele de stat cat si cele particulare. E drept ca sub regimul trecut al statului totalitar dreptul era marginalizat. Statul comunist nu avea nevoie de un drept adevarat. Vointa statului era legiferata pe baza principiilor partidului unic, care se voia exponentul nu numai al clasei muncitoare, dar chiar si al „intregului popor”.
Odata cu constituirea statului de drept democrat, profesiile libere, in general si juristii in special, s-au situat printre primele locuri ale noii societati. E drept ca se pune o intrebare legitima. Romania are intr-adevar nevoie de atatia juristi? Un argument „pro” ar fi acela ca intr-un stat de drept rolul juristilor este primordial, incepand chiar cu demnitarii, parlamentarii, ministii. Oamenii politici trebuie sa posede o pregatire juridica intr-un adevarat stat de drept. Din pacate, se pare ca, veniturile, pe langa pozitia sociala, a fost imboldul pentru patrunderea in structurile institutionale, juridice. Este stiut ca salariile, pensiile magistratilor, de exemplu, sunt la nivelul reprezentantilor celorlalte doua puteri ale statului, legislativa si executiva. Iar migratia catre avocatura si notariate, este un fenomen cunoscut.
O recunoastere a rolului femeii in magistratura, care din totdeauna a reprezentat apanajul absolut al barbatilor, a avut loc totusi la inceputul comunismului in Romania.
Evenimentul se petrecea in primii ani dupa „eliberarea tarii” de catre sovietici. Cu ocazia unei mari miscari ce a avut loc in magistratura, fostul rege Mihai I semna decretele regale prin care pentru prima data la romani, trei femei figurau alaturi de barbati in magistratura romana. Importanta evenimentului era subliniata atunci si de prezenta la solemnitatea de depunere a juramantului, a ministrului de justitie de atunci, Lucretiu Patrascanu, legat prin origini de orasul nostru. Sa ne reamintim sfarsitul acestuia condamnat de justitia comunista de atunci, pentru indrazneala de a fi rostit celebra fraza: „Inainte de a fi comunist eu ma consider roman”.
Intrarea femeilor in magistratura tarii, a reprezentat schimbarea unei prejudecati. Nu e lipsit de interes ca suprematia absoluta a barbatilor in viata juridica, a fost zdruncinata chiar si inainte de acest eveniment; Ella Negruzi a fost prima femeie avocat, nu numai din Romania, dar chiar si din Eropa.
Dealtfel, juristele noastre de azi, care slujesc ideea de egalitate si dreptate, nu uita desigur ca simbolul justitiei inca din perioada lumii antice, este o femeie legata la ochi – zeita dreptatii, purtand in mana stanga talgerul dreptatii, iar in dreapta platosul.
Desigur, dorinta unanima este ca legatura de pe ochi sa nu o impiedice sa vada unde este adevarul ce trebuie stabilit pentru a se aplica in mod corect legile tarii.
Av. Gh. DALBAN
