Ungurii bacauani ai lui Olteanu

Bogdan Olteanu n-a stiut sa ne spuna ce i-a placut in Bacau pentru ca intâlnirile electorale nu trebuie motivate. Ele ies din tipicul vocalizelor politice curente si n-au nevoie de latraturi inutile. Exista, dupa cum se observa, clisee: traditii, ospitalitate, oameni primitori, edil gospodar etc. Ca in Republica Centrafricana. Luat la bani marunti, blocajul explicativ al lui Olteanu da masura a doua stari de fapt ce caracterizeaza de mai multa vreme situatiunea politica de la noi. Prima obiectie se refera la natura nationala a problemei: venit la Bacau pentru a acorda suport electoral primarului, infatuatul Olteanu s-a aruncat intr-o apa a carui adâncime n-o intuia câtusi de putin. Tratând superficial chestiunea ceangailor, una pe care – evident – nu o cunostea, presedintele Camerei Deputatilor a girat, tacit, marja de concesii demagogice oferita pe tava politicienilor din ungurime, care au capatat cu acest prilej o nesperata mâna de ajutor. Ungurii adevarati militeaza pe lânga Sfântul Scaun incercând sa obtina introducerea miselor in limba maghiara. O fi vorba de un afront politic explicit sau de neputinta vadita a politicienilor de pe Dâmbovita? Timpul ne-o va spune. A doua obiectie, mai importanta pe termen scurt ca prima, se refera la (in)capacitatea administrativa a primarului Stavarache, o forma edilitara tinuta inexplicabil in brate de un centru politic obisnuit in a livra gogosi electorale. E adevarat: in afisele si panourile lui Stavarache, Bacaul arata foarte pe gustul lui Olteanu. Grafica e in regula; explicatiile, nu multe, sunt la locul lor; culorile sunt izbutit alese, ele replicând cromatica post-decembrista a PNL-ului. Realitatea locala, asa cum o declara un cap politic bacauan, e una dinapoia usilor primaresti si cu totul alta in strada. Faptul ca Olteanu a plusat, pe baza necunoasterii generale a lucrurilor si oamenilor din teritoriu, sugerând ca Stavarache ar trebui sa „ia” primaria din primul tur, arata la ce distanta de pamânt se afla diriguitorii liberali ai tarii. Cocotati pe piscurile incetosate ale capitalei, acestia nu mai deosebesc padurea din cauza copacilor. Semn ca nimic nu este precum pare. La prima vedere. Si la ultima. n
Lucian BOGDANEL