Cafeneaua subiectelor: Lup de mare

Avem un Presedinte, si ma exprim eufemistic pentru ca Domnul Basescu nu este si presedintele meu, nu l-am votat cum de altfel multi au facut-o, iar cei ce i-au dat votul regreta sincer acum (prea târziu…) – avem deci un Presedinte unic in Europa democratica; unic prin comportament si discurs, si mai cu seama prin caracterul sau imprevizibil, meschin si diavolesc, cârcotas, conflictual, un maestru al loviturilor sub centura, cu tendinte autocrate si, de cele mai multe ori nedemn pentru o astfel de functie in Stat. Ultimile aparitii pe sticla, fie acestea pe canale si de minima audienta, dar sticla sa fie, se pare ca sticla ii amplifica energiile „critice” pâna la paroxism, se releva un personaj pus pe harta, impotriva tuturor, chiar si a propriului guvern caruia i-a fost nas sub sigla Alianta DA si pe care a abandonat-o imediat ce si-a vazut sacii in caruta. Caci, daca guvernul Tariceanu, alta pacoste pe capul României, este blamat de toata lumea, principalul vinovat este Presedintele. Insa Domnia Sa n-are scrupule si nici memorie, nu-si aduce aminte când, gemeni in aceeasi geaca portocalie, ca doi frati siamezi lipiti la nivelul intereselor comune urlau de fericire in Piata Revolutiei… Vocatia Presedintelui de a-si sacrifica vechii camarazi penttru a-si pune in evidenta ego-ul sau hipertrofiat este penalizata de toata lumea. Ejectarea lui Petre Roman din fruntea PD-ului se datoreaza deasemenea tot malversatiilor Domnului Basescu… Imprejurul Presedintelui s-a creat un vid, i-au ramas in preajma doar lingusitorii PD-L-ului, dintre care multi vor fi sacrificati. Cât ii cânti ascensiunea si stai cuminte in corul adulatorilor, esti folosit pâna la epuizare, apoi te trezesti aruncat la gunoi ca un galos spart. Daca vrei sa cunosti cu adevarat un om, ofera-i o functie de decizie; ca si in fiziologie, functia creaza organul; vezi atunci cum din profunzimile subconstientului ies la iveala meschinariile, aroganta, vocatia dictatoriala, frustarile; este si cazul actualului nostru Presedinte, din pacate, iar defectele sale se rasfrâng asupra noastra ca o boala fara leac.
Eu unul mi-as fi dorit ca Presedinte un om de onoare, un Domn in cel mai inalt inteles al cuvântului, cu discurs bine articulat si intelept, cu greutate, un constructor al ambiantei politice echilibrate, onest si pragmatic, si nu un personaj echivoc si machiavelic, un jucator demolator care foloseste canalele media, de preferinta sticla TV pentru a-si spurca adversarii, unul care se ia in coarne cu toti, care seamana doar discordie intre puterile Statului, si care se pretinde a fi mai presus de noi, o instanta suprema a Binelui, detinatorul singurei retorici salvatoare pentru România.
Omul nostru nu stie sa faca decât un singur lucru: sa arate cu degetul, sa critice, sa acuze, sa improaste, sa „numeasca” Raul ce ne impiedica sa traim bine, deviza cinica in tara amarastenilor in care cimitirile au devenit colonii de cersetori. Ceea ce Presedintele afla de la servicii, sau ceea ce i se nazare, se transforma in gloante media, in anateme aruncate asupra unora sau altora de pe sticla de seara; fara argumente si dovezi, speculând doar vocatia emotionala a românilor dispusi sa creda ca Raul s-ar afla doar in afara lor si nu, de cele mai multe ori, in ei insisi. Principiul e cunoscut: indica multimii prada, demoleaza, demoleaza continuu, tot ramâne ceva in cele din urma, un zat, o porecla, o tina, fie si falsa; da-i multimii o guma de mestecat ca sa aiba ce freca in gura de dimineata pâna seara, si mâine de la capat, apoi retrage-te in bârlogul de la Cotroceni. Astfel lucreaza omul nostru pentru binele public, desi, poate, cea mai importanta prerogativa a Presedintelui ar fi, nu de a zadari si baga strâmbe, ci de a asigura medierea intre puterile Statului, precum si intre Stat si societate. Daunazi, Presedintele ne cerea sa-l respectam ca pe un capitan de nava; parea chiar nefericit ca românii nu apreciaza asta; capitan de nava? Om puternic, viteaz, s-a autodefinit Domnul Basescu. Nu-i contest calitatile de lup de mare.
Dar a fi Presedinte – e o alta meserie; pe uscat.

Ovidiu GENARU

Adauga un comentariu

*