Domnia lui Alexandru cel Bun a insemnat si consolidarea activitatii economico-administrative, politico-judecatoresti. Cancelaria domneasca a acestuia a intocmit un numar apreciabil de hrisoave si carti domnesti. Multe dintre acestea, intocmite intre 23 aprilie 1400 – 1 ianuarie 1432, s-au referit la asezarea Bacau.
Importanta deosebita prezinta privilegiul comercial acordat de domnul Moldovei negustorilor lioveni, in 8 octombrie 1408. Cu acest prilej a fost mentionata pentru prima data in documentele interne existenta localitatii Bacau. Prin acelasi document a fost consolidata organizarea temeinica a sistemului vamal moldovenesc. Privilegiul a fost elaborat dupa trecerea a opt ani de zile dupa scrisoarea papala, in care a fost mentionat Bacaul in izvoarele documentare internationale. Privilegiul in cauza confirma existenta si functionarea vamilor in cuprinsl statului moldav. Pe teritoriul acestui stat românesc est carpatic se practica comertul din vremurile stravechi. Teritoriul românesc in aceasta parte europeana nu se reducea numai la spatiul dintre Ceremus, Putna, Dunare, Marea Neagra, Carpati si Bug. Acesta se extindea catre Cracovia, Kiev, Crimeea si mai departe. Culturile descoperite initial la Cucuteni si Drida au cunoscut amplitudine si extindere, inflorire si unitate in manifestarea lor. Ambele, ca si cele cunoscute intre ele, au fost realizate de o populatie apartinând aceluiasi neam de oameni. Cetatea Alba, Chilia, Iasi, Galati, Bacau, Cernauti, Suceava, Roman, Piatra Neamt sunt asezari urbane stravechi românesti, chiar daca aici au desfasurat activitati productive si comerciale si oameni apartinând altor grupari etnice. Oamenii perioadelor antice si medievale n-au fost exclusivisti si hrapareti ca extremisii maghiari contemporani.
Practica incasarii taxelor vamale la intrarea si la iesirea dintr-o localitate urbana, pe un domeniu feudal, la intrarea intr-un stat a fost o inventie a navalitorilor mongoli, activitatea incasarii sumelor de bani pentru marfurile depozitate si tranzitate prin interiorul statelor, al localitatilor a fost anterioara datei de 8 octombrie 1408.
Prin privilegiul respectiv, Alexandru cel Bun a stabilit locurile si valoarea taxelor pe care trebuiau sa le plateasca negustorii lioveni pe cuprinsul statului condus de el. Acesta este cel mai vechi document moldovenesc cunoscut in aceasta privinta. Cartea domneasca a precizat: „Cine va duce postav la Brasov, la vama principala, in Suceava (vada) de grivna trei grosi, iar la Bacau de grivna un gros si jumatate, iar la Trotus de grivna un gros si jumatate, iar când se vor intoarce vor da la Trotus si la Bacau câte doi grosi de fiecare povara”. Cei ce duceau postav in Tara Româneasca aveau obligatia sa plateasca la Suceava „de grivna câte trei grosi, iar la margine, in Bacau, de grivna doi grosi”. Transportatorii de „piper, lâna sau orice” din Tara Româneasca plateau la Bacau o jumatate de rubla de argint pentru 12 cântare. Negustorii de peste adus de la Braila plateau vama „de margine, fie la Bacau, fie la Bârlad… pentru o grivna câte un gros si jumatate”. Documentul arata ca Moldova exporta in acelasi timp: vite cornute, oi, porci, cai, piei tabacite si crude, blanuri de vulpe si de veverita. Nu era permis exportul pentru: ceara de albine, argint, jderii, caii de rasa. La Cernauti, functiona un sistem de control pentru prevenirea abaterilor. Negustorii plateau taxa vamala in localitatile: Suceava, Cernauti, Tighina, Cetatea Alba, Bârlad, Trotus, Moldovita, Bacau, Siret, Dorohoi, Iasi. Se plateau: vama principala, in Suceava, cea interioara si „de margine” la Bacau si Bârlad.
Documentul are importanta, deoarece a mentionat târgul de pe Bistrita pentru prima data in corespondenta interna si a reglementat unde si cât sa se plateasca de catre comercianti drept vama.
Prof. dr. Dumitru ZAHARIA
