Carotul din fundul lui Palar

Comicul de televiziune capata noi dimensiuni si forme cu prilejul campaniei electorale din preambulul localelor de anul acesta. Adevarul e ca primarul Stavarache nu putea ramâne de unul singur, iar zbaterile sale nesabuite meritau o sustinuta reconfirmare. Ea a venit. Cordialitatea tovaraseasca ce-l uneste pe deputatul Palar de tutorele sau politic aminteste de relatia ombilicala dintre fat si mama. Fara unul, celalalt nu poate supravietui. In cazul nostru, Palar fara Stavarache. Insa nu aceasta este problema stringenta. Pentru ca un fat poate deveni, peste ani, adult in toata firea, pe când Palar, imbibat pâna la refuz de nefastele apucaturi pre-electorale ale sefului sau direct, poate ajunge cel mult un surogat politic. Un politician pitic si obscur, nereusit la scara anatomico-fiziologica. Una peste alta, Palar e contaminat. Dar subita molipsire zoopolitica da deja semne de oboseala: miroase strict si drept a imbecilitate. A indica, taman la spartul târgului, dusmanii politici care au complotat in culise la reusita esecului administratiei Stavarache, ticluind diverse planuri „contras”, e o actiune care se desprinde de solul nisipos al firescului bacovian. Sa nu uitam, spre pioasa aducere aminte, ca terenul pe care Stavarache si ai lui au ridicat spitalul municipal de campanie electorala apartinea, pâna mai ieri, chiar Consiliului Judetean, institutie administrativa condusa de… un pesedist. Insa amnezia premeditata nu poate scuza nimic in cazul deputatul liberal. Dimpotriva, il incrimineaza si mai mult. Faptul ca Palar „iese” in piata publica cu discursuri ce pastiseaza operele retorice stavarachiene nu e o pura coincidenta. Duetul se teme. Dar nu de dusmani improvizati si invizibili, ci de propria vlaguire politica. Anemia, laolalta cu efectele secundare ale asteniei de primavara, au luat locul elanurilor heirupiste de odinioara. De aici si nevroza electorala desfasurata frenetic prin unitatile scolare din cartierul Serbanesti, ca un virus scapat de sub control. Carotarile pe care Palar le mentiona, in treacat, in cadrul unei emisiuni de televiziune, ne mai spun ceva, pe un ton foarte clar si, deopotriva, foarte simplu: in politica, tineretea e un amuzament vinovat. Participarea tineretului la actul politic e, pâna la un punct, o necesitate de prim ordin. Rusinea, insa, e cu atât mai mare, pentru cei apropiati in vârsta, atunci când un tânar cu aparenta de politician, asa cum stim ca este Palar, o ia la picior direct prin straturile de zarzavat, insotit de credinta ca realizeaza ceva maret, ceva substantial. Ceva important, in definitiv. Desigur ca demagogia e pe cale de a se termina. Desigur ca zodia seriozitatii publice bate silentios la usa, travestita in incipiente proiecte administrative. Dar ea, demagogia, poate reveni oricând, chiar si din gura aiurita a deputatului Palar. Prefacuta, spre uimirea generala, in frica. Frica de adevarul scorurilor electorale. Morcovire, cum i se mai spune pe dupa blocuri.
Lucian BOGDANEL